881 matches
-
se pierdea obiceiul de a gîndi prin calități, de a raționa deductiv. În secolele ce urmează spiritul european își pierde imaginația, dureros de încet dar din fericire incomplet, fiind condamnt la un mod de viață inexpresiv. Spațiile sunt degajate de abstracțiuni, gîndirea deductivă va fi înlocuită de rigoarea celei inductive, spiritul începe să coboare de la idea simțită, intuiție, la cea gîndită, concept, și de aici la materie și corp. În ciuda acestei conjucturi restrictive, opresive, se conturase cu mult timp înainte, pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din colțul său - dreapta jos - cu o putere atât de mare, încât trunchiul este abia contracarat de verticala centrală. Chiar și liniile de perspectivă ale câmpurilor par să curgă în direcția generală a acelui centru incandescent. Geometria cercului guvernează multe abstracțiuni constructiviste și suprematiste de la începutul secolului XX, în opere ale unor pictori precum Moholy Nagy, Lisițki și Rodcenko. Un relief din 1935 al lui Ben Nicholson ne va ajuta să arătăm cum o pereche de cercuri goale creează două focare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asociată cu o scădere intelectuală, care se poate justifica prin două motive. Primul argument se referă la aleatoriul organizării pasajului descriptiv în ordinea enunțului 47. Al doilea argument constă în simplitatea tehnicii utilizate. Autorul nu construiește o descriere recurgând la abstracțiuni, întreținând astfel o lenevie a spiritului 48. Ceea ce rămâne remarcabil și în cazul acestui eseu, prin logica speciei literare lipsit de pretenție teoretică, este intenția de a aborda tehnica descriptivă în raport cu cititorul căruia i se adresează textul: consecință a leneviei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Biserică și națiune, mai ales în contextul în care este ocolită, în mod voit, realitatea. Filosoful român nu contesta contribuția Bisericii din trecut la menținerea statului și a națiunii; aceste formule erau valide în măsura în care Biserică; stat; națiune nu erau simple abstracțiuni, ci "puncte de vedere asupra realității care este una și care închide în ea statul, națiunea și Biserica într-o unitate organică indisolubilă"5. Mentalitatea modernă a aplicat realității metoda științifică a conceptelor, începând "să confunde diversele aspecte ale realității
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de concentrat informațional cu privire la clasa de obiecte pe care o denumește. În cazul noțiunii de mulțime, în primele trei etape se formează abilități de identificare, triere, sortare, clasificare, scriere, apreciere globală, ce conduc spre dobândirea conceptului. Numărul și numerația reprezintă abstracțiuni care se formeaza pe baza analizei proprietăților spațiale ale obiectelor și a clasificărilor. Noțiunea de mulțime joacă un rol unificator al conceptelor matematice, iar numărul apare ca proprietate fundamentală a mulțimii. Fundamentele în formarea numerelor sunt, dupa J. Piaget și
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
În procesul de formare a numărului, copilul traversează trei etape: • senzorial- motrice (operare cu grupe de obiecte) • operare cu relații cantitative pe planul reprezentărilor (operare cu numere concrete) • înțelegerea raportului cantitativ ce caracterizează mulțimea (operare cu numere abstracte) Numărul, ca abstracțiune, ca însușire de grup, apare într-un proces de îndepărtare a tuturor celorlalte însușiri ale mulțimii și ale obiectelor ei; copilul reține numai componenta numerică și generalizează însușiri numerice desemnate verbal. Aprecierea cantității la grupe mici de obiecte (3-5) se
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
încercat să teoretizeze prea mult cele două concepte pe care le-a lansat, datorită formației sale de istoric. Dorința sa a fost doar aceea de a găsi un instrument științific cu ajutorul căruia să poată aborda cu un grad ridicat de abstracțiune istoria ideilor politice românești, un șantier care se afla la acea dată într-un stadiu incipient. Între timp, au apărut mai multe abordări ale autorilor români și străini care au ca obiect istoria ideilor politice românești. Niciuna însă nu a
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală (de a sugera un regim de existență paralel cu universul material, supus rigorilor construcției mentale
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
ereticul fiind imediat boicotat de toți foștii „camarazi”. PROPAGANDĂ → Agitprop, Informare/dezinformare PSIHISM Dimensiunea psihologică a ființei umane a fost neglijată de către Marx*, a cărui cea de-a șasea teză despre Feuerbach fundamentează antropologia marxistă: „Esența umană nu este o abstracțiune inerentă individului singular. în realitatea sa, aceasta este ansamblul raporturilor sociale”. Totuși, mișcarea comunistă a încercat, în perioadele sale de „deschidere”, să integreze specificitățile individuale în cadrul socio-economic al marxismului*. în URSS*, psihanaliza influențează metodele Verei Schmidt, recunoscute oficial între 1921
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amenințare la adresa păcii, deoarece toți au căzut de acord că ele definesc binele comun al societății. Principii precum democrația, dreptatea socială, egalitatea și libertatea de exprimare nu dau naștere unor conflicte care să pericliteze pacea societății, atât timp cât rămân pe tărâmul abstracțiunilor ce definesc scopul suprem al eforturilor colective ale societății. Însă aceste abstracțiuni devin arme puternice în anumite conflicte sociale atunci când sunt folosite de grupuri sociale care formulează cereri conflictuale în numele acestor principii. Aceste cereri pun societatea în fața provocării supreme. Societatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
binele comun al societății. Principii precum democrația, dreptatea socială, egalitatea și libertatea de exprimare nu dau naștere unor conflicte care să pericliteze pacea societății, atât timp cât rămân pe tărâmul abstracțiunilor ce definesc scopul suprem al eforturilor colective ale societății. Însă aceste abstracțiuni devin arme puternice în anumite conflicte sociale atunci când sunt folosite de grupuri sociale care formulează cereri conflictuale în numele acestor principii. Aceste cereri pun societatea în fața provocării supreme. Societatea poate fi capabilă să ignore cerințele grupurilor mici sau slabe fără să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anumită convenționalitate și permite dezvoltarea unei gândiri de tip uman dar la un nivel de conceptualizare mai scăzut decât cel posibil pe baza cuvântului și a gândirii noțional-verbale. Comparativ cu gândirea auzitorului, la surd aceasta are caracter concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt prea puțin accesibile acestei forme a gândirii, dar ele pot deveni treptat accesibile în procesul demutizării și trecerii la gândirea noțional-verbală. Principalele operații logice pe care le întâlnim la auzitor sunt prezente și la surdomut, dar sunt mai puțin
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
nivelele inferioare, dacă acesta din urmă nu a fost implicat în procesul elaborării lor. Cel care comunică nu trebuie să pornească de la premisa că ceea ce este foarte clar pentru el este la fel de clar și pentru interlocutorul său. Limbajul este o abstracțiune, o etichetare simbolică a experienței personale, care este doar o aproximare a realității. Fiecare dintre noi a acumulat prin experiența sa un vocabular care posedă sensuri particulare, legate de experiențele pe care le a trăit. De aceea, este foarte important
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari Înverșunați ai politicii sale ă sunt aceia care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu false, cel puțin discutabile? Homo ideologicus dă oare ascultare unor impulsuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între chestiunea construcției identitare și cea a judecății practice. Pentru a ști cum trebuie să acționez, trebuie să știu cine sunt. Cu alte cuvinte, trebuie să recunosc legăturile comunitare care mă constituie. Un eu „liber” de apartenențe este o pură abstracțiune. Trebuie să insistăm aici asupra consecințelor, foarte periculoase din punctul nostru de vedere, ale acestei concepții asupra subiectului. Într-adevăr, cum să ajungem la o obiectivitate autentică În materie de judecată morală? La fel, cum să scăpăm de relativismul cognitiv
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o disecare a stării mele sufletești, ar trebui să mă întreb care e cauza acelei dualități care, ca o fatalitate, m-a urmărit o viață? Literatura de o parte și de alta chemarea către trebile publice; pe de o parte, abstracțiunea, pe de alta, locul realităților?“ <footnote Idem, Fragmente autobiografice. Mărturisiri literare, București, 1934, p. 27. footnote> . Activitatea lui literară a constituit, de fapt, una din fațetele activității publice, din moment ce munca grupului de la revista studenților români din Budapesta începutului de secol
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie ale poeticii cărții canonice: Din ceas, dedus..., Timbru, Grup și Înecatul, ultimele trei "detaliind" elemente figurative încifrate în prima: cântecul începător, grupul ca realitate telurică sau abstracțiune și înecarea, ca reducție/ exhaustie a teluricului și acvaticului." (p. 207) Pentru Barbu, poezia devine un fenomen supralingvistic întrucât el pariază pe vers, nu pe cuvânt. În cheie fenomenologică, In memoriam nu mai e un simplu joc aliterativ, ci devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinul esențial al lui. [...] Calitatea națională nu este un accident adaus umanului pur. Calitatea națională este însăși umanul într-o anumită formă a lui. [...] Un uman pur, nedeterminat de-o anumită formă [națională], nu se poate închipui", decât ca o abstracțiune fantomatică (Stăniloae, 1939, p. 11). Convingerea naționalității apriorice a umanității al cărui exponent este teologul ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o abstracțiune" (Stăniloae, 1939, p. 42, subl. n.). Teologul nu spune, totuși, ce naționalitate a avut Adam și nici nu face saltul naționalist de a-l naționaliza chiar și pe Dumnezeu! Nu ar fi fost primul care ar fi făcut asta. În
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de cult". Oratorul principal era rabinul din Verona care a vorbit mult prea mult evocând în serie părerile unor autori, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, condamnând idolatria, fără să fi reușit să elaboreze o teză la un nivel minim de abstracțiune inspirată din opiniile dascălilor săi. M-a jenat lipsa de tact a tânărului rabin care s-a dovedit incapabil să menajeze sensibilitatea creștină și a bisericii catolice în special, dat fiind că aceasta cultiva forme de adorare a Madonnei și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la un punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răului drept realitate a răului. În plan metafizic, ea e un mod de a confisca răului orice valoare de adevăr. Tot ce subminează speranța e fals. Numai ceea ce o întreține e adevărat. Mi se va spune că mă complac în abstracțiuni. Și că frigul de pildă, deși subminează speranța, nu e fals deloc! E tăios, substanțial, de nesuportat. Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de mare anvergură care i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu este un poet înzestrat cu o viziune simfonică a lumii [...]. Cântecul e pentru el o metaforă primordială 138. Când poetul spune, în Povestea magului călător în stele, că lumea se-nfioară de-o muzică de vis139, aceasta nu este o abstracțiune, ci un adevăr resimțit ca parte a sinelui, un adevăr pe care, în același amplu poem, ține să-l explice: Ah! tot ce-a fost în cântu-mi mai pur și mai copil/ S-a-mpreunat în chipu-i frumos și juvenil,/ Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de sacrificiul meu. Nu există alt lucru mai greu de admis în această doctrină: să mori și să te bucuri de tine însuți în privilegiul morții. Cine a reușit vreodată să comunice ceva mai abstract și atât de tragic în „abstracțiunea concretă” a actului voluntar al morții? Să trăiești acel iter inițiatic ca să ajungi la țelul acesta: să mori ca să cunoști sau ca să te faci acceptat ca mesager al lui Zalmoxis? Ce zeu îngrozitor! Cum s-ar putea imagina ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]