6,323 matches
-
instituindu- se ca heralzi ai apocalipsei societăț ii de hiperconsum. Există un anumit erotism, mai precis o senzualitate în exercițiul puterii, concretizată în scene de sex, dar prezentă mai degrabă ca excitație, care se amplifică pe turnanta ei morbidă și absurdă. Nevoia de a copula acționează însă și ca o nevoie de stabilitate, de contact cu realitatea, pentru cineva care își pierde reperele. Intriga, dacă există cu adevărat una, se află în dorința subită și inexplicabilă a lui Eric de a
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de anchetă pe cont propriu. Cam la fel
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
cu „Iarna”, tabloul lui magic. Iar scriitorii? Descopăr uimită o literatură puternică, un stil original, o forță neobișnuită în scrierile lor. De la povestirile lui Janis Ezerins, un autor mort la doar 33 de ani, cu umorul său negru, cu situațiile absurde ori grotești, dar cu un talent remarcabil, până la Eriks Adamsons, socotit a fi Alfred de Musset al literaturii letone. Surpriza deplină mi-o oferă însă literatura contemporană. Citesc în franceză un volum semnat de 7 scriitoare letone, din trei generații
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
să iasă mai repede din închisoare. Cu șapte zile! Miza eliberării cu o săptămână mai devreme în condițiile unei condamnări la doi ani de închisoare cu executare. O luptă de luni de zile pentru șapte zile de libertate poate părea absurdă. Însă, a fost o adevărată dovadă de loialitate față de mediul Șerban Brădișteanu. Spitalizarea a fost considerată perioadă de arest prin decizia unei instanțe judecătorești. În acest condiții, acuzația adusă medicului Brădișteanu nu se mai susținea, pentru că odată ce spitalizarea a fost
Loialitate: Cum l-a scăpat Năstase pe Brădișteanu de pușcărie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43022_a_44347]
-
discernământ are în clipa de față, politic, poporul român. Există o idee intens vehiculată: au dezamăgit PNL, PSD, PDL de-a lungul timpului și iată, să votăm acest PP pentru că ei nu au fost la guvernare. Ăsta e un argument absurd. Am mai întâlnit așa ceva cu privire la Corneliu Zelea Codreanu, care a fost scuzat pentru ceea ce a făcut cu faptul că n-a fost la guvernare niciodată, că n-a fost la putere. Așa și aici. Trebuie să vină acest domn cu
CTP îi face alienați mintal pe susținătorii lui Dan Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/44686_a_46011]
-
lacerație interioară pe care-l presupune anvergura fiecărui proiect în parte. Paradoxul e rezolvat cu finețe chiar aici, într-o confesiune amară și încrezătoare, intitulată Despre onoarea actului de a scrie (pp. 75 - 78). Câteva rânduri numai, finale: „O onoare absurdă și totuși imperioasă ca a samurailor. Despre o spintecare a pântecului propriu în onoarea ideii de artă. Despre o respectare a codului în care m-am născut, și care a fost codul lui Homer, al lui Dante, al lui Cervantes
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
copilului nostru, deși această ipoteză nu a fost verificată de analizele de laborator întreprinse. Cert este că, la mai puțin de două săptămâni de la începerea tratamentului, Alexandru a revenit la stările de letargie emoțională și inactivitate bătrânicioasă care, în mod absurd, par să îl caracterizeze. Fără să avem prea multe soluții medicamentoase la îndemână, am mărit doza la 250 de miligrame pe zi, deși sunt aproape sigur că în anumite seri Antonia, din cauza frustrării evidente, i-a administrat băiatului chiar 300
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți sub copitele femeii Cerboaice care înainta stăruitoare, înlăturând obstacol după obstacol din calea ei, contopindu-se și lăsându-se în voia acelei magii negre, misterioasă și absurdă, prin care se încăpățâna să străbată cu-aceeași neșovăială sinucigașă apele morții și să ajungă "dincolo". În prima noapte spre dimineață cerul a căzut într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Timpul subiectiv, interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am putea considera acest procedeu stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
beaucoup, mai son ne le voit, guère. On appelle ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva zile decesul. Sunt unele întrebări absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii așteaptă cu aprindere moartea"), ea reprezintă o altă hieroglifă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oferă nici o ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întuneric dacă ești vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică și o calcă fiind liberi. Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
greierii și cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Tomiță a citit rîndurile lui Nuțu (lucru pe care alții ca el nu l-ar face nici în ruptul capului), s-a făcut la față la început verde, apoi roșu și, în ultimă instanță, negru. De furie. Auzi tu pretenție absurdă la Nuțu!... Auzi tu atitudine total necorespunzătoare!... Să scrii astfel de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
asasinate în masă, inclusiv în numele unui dumnezeu în diverse religii. Dacă natura o face, să spunem, pentru propria asanare, ca și cum și-ar repara greșeala că ne-a născut, distrugerea conștientă de către om a vieții altuia are loc dintr-un motiv absurd, acela de a crede conștient, subconștient că actul de a ucide i-ar asigura un surplus de viață proprie, sau un mod, de asemenea subconștient,de a elimina ideea propriei morți. Heidegger crede că necunoscuta Marea Ființă aruncă pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică este o încântare a sufletului și a spiritului. Aceasta pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în artă constituie un instrument curent de exprimare. În poezie, întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină un recurs iterativ, primatul fiind deținut de suprarealism, poezia experimentală, poezia concretă alături de teatrul absurdului și filozofia paradoxurilor, model Sartre, Lacan, Derrida. Apelarea la mituri grecești, biblice și mai cu seamă la metaforă, asigură înțelesul plurivoc al unor creații. Ambiguitatea unui poem poate fi datorată unui travaliu volițional, a unui joc de a conferi deschideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai înaltă bucurie: eliberarea. Poezia este exercițiul uman al libertății metafizice. Din dublul zăgaz spre cea mai înaltă desprindere. Până dincolo de dincolo în transposibil. Poezia și absurdul Cine ne va vindeca de modernitate ? Paul Valéry Ce este absurdul ? Conceptul de "absurd" se referă la două realități: ceea ce este anti-existențial și ceea ce este împotriva unei realități superioare, creată de om: această neorealitate este poezia, înțelegând prin poezie atât arta verbului, precum și pictura, sculptura, muzica transfigurate orfic. În ce privește implicarea absurdului în poezie, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absurdul ? Conceptul de "absurd" se referă la două realități: ceea ce este anti-existențial și ceea ce este împotriva unei realități superioare, creată de om: această neorealitate este poezia, înțelegând prin poezie atât arta verbului, precum și pictura, sculptura, muzica transfigurate orfic. În ce privește implicarea absurdului în poezie, aceasta comportă două aspecte: absurdul ca temă a liricii și absurdul privind modul de a privi ființa poeziei. Absurdul temă existențială În raport cu viața, absurdul este ceea ce o neagă: suferința, moartea, răul. Toate trei au constituit temă majoră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
om: această neorealitate este poezia, înțelegând prin poezie atât arta verbului, precum și pictura, sculptura, muzica transfigurate orfic. În ce privește implicarea absurdului în poezie, aceasta comportă două aspecte: absurdul ca temă a liricii și absurdul privind modul de a privi ființa poeziei. Absurdul temă existențială În raport cu viața, absurdul este ceea ce o neagă: suferința, moartea, răul. Toate trei au constituit temă majoră în creația lui Eminescu, începând cu Mortua est!, care sfârșește cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și absurdul privind modul de a privi ființa poeziei. Absurdul temă existențială În raport cu viața, absurdul este ceea ce o neagă: suferința, moartea, răul. Toate trei au constituit temă majoră în creația lui Eminescu, începând cu Mortua est!, care sfârșește cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Griet Nebuna sau Ororile războiului), Francisco Goya în celebrele sale Capricii, între care gravura profund semnificativă, Il sueño de la razòn produce monstruos "Somnul rațiunii naște monștri". De amintit și Guernica lui Picasso, unde durerea apare însă caricaturizată în manieră cubistă. Absurdul antipoezie Precum este știut, cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]