1,350 matches
-
fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea lui Mihai: " Aflu acum, noaptea, de la Radio România că Mihail Sebastian a murit ieri, la 2,30, în urma unui accident de circulație. Vestea mă emoționează prin absurdul ei. Mihai a trăit, fără îndoială, o viață de câine în acești ultimi cinci ani. A scăpat de masacrele rebeliunii din ianuarie 1941, de lagărele antonesciene, de bombardamentele americane, de tot ce a urmat după lovitura de stat din 23
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate față de orar) nu are aici ca egal de ilogism decît absurdul comportamentului pedagogului: deși scopul său este de a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
corespondență, ar fi fost suspendat de inconsistența caducă a acestuia. A chema în minte, aici, clișeul unui escroc care subtilizează documente de mare valoare, să zicem sentimentală, pentru a fi cuprins mai apoi de păreri de rău, abstracție făcînd de absurdul unei asemenea situații, ar fi fost absolut nepotrivit în cazul lui Barbu Varnali: murind, mătușa sa îi lăsase moștenire totalitatea bunurilor mobiliare și imobiliare, așa încît, cum s-ar spune, scrisorile îi cădeau direct în palme; nu exista, așadar, riscul
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
parabolică", I. Negoițescu îmi pare că definește mai cuprinzător decât celălalt critic romanul lui F. Aderca, el fiind și satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniș este prins eroul ca o insectă, ci și absurdul existenței, al faptului de a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social la existențial îl îndreptățea pe Negoițescu să vorbească despre Revolte ca despre
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
Aderca, el fiind și satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniș este prins eroul ca o insectă, ci și absurdul existenței, al faptului de a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social la existențial îl îndreptățea pe Negoițescu să vorbească despre Revolte ca despre "o scrisoare parabolică". Eroul Revoltelor, pe numele său Ștefan Istrăteanu, este voiajor comercial, profesiune întâlnită
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de structura minții sale obsedată de modele, de
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
poeți), de la Urmuz, Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu, până la Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru sau Șerban Foarță. Caragialieni, toți, cu mai multă sau mai puțină relevanță pentru istoria literaturii române. Caragiale e veriga lipsă în evoluția neverosimilă spre absurdul urmuzian, după cum e veriga lipsă în autenticismul aproape documentaristic al ficțiunii lui Camil Petrescu. Pericolul e însă ca acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
poartă - Madam Gutuie, Nicoleta Fundoianu, Francesca Pițigoi, Scoabă, Nanău, Foamete - ingenioasă traducere! La felul în care descoperă sensurile cuvîntului, la felul în care se miră, fellinian, la ritmul în care joacă, la fiecare relație, la ce trebuie să facă, la absurdul de a juca Zidul, Luna, Crăpătura... Acest prim spectacol mi s-a părut ca o pictură naivă. M-a și emoționat felul în care se definește treptat ideea de teatru, m-a și atins într-un fel puritatea de demult
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
literatura ludică, numită de autoare literatura de joc, de tipul ghicitorii, numărătorii, a rimelor pentru cei mici, cîntecelelor, refrenelor și a poeziei pentru copii, în care își găsesc locul, nuanțate diferit în funcție de spațiul cultural și tradițiile lui literare și artistice, absurdul, fantasticul, nonsensul, umorul, lirismul, fantezia. Teatrul pentru copii, cu partea lui de joc gestual, și periodicele care au copilul drept destinatar, completează tabloul genurilor în care se ilustrează deopotrivă mari scriitori, clasici ai literaturii "generale" și autori "specializați" în această
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
dăltuiește" nuduri care prefigurează arta lui Edward Weston, își cizelează simțul înnăscut pentru plasarea modelelor în spațiu. Mai târziu, în fotografii din timpul bombardamentelor asupra Londrei - o mașină de scris distrusă, un manechin într-o grămadă de moloz - artista îmbină absurdul și detașarea calculată a imaginilor suprarealiste cu o sensibilitate ieșită din comun. În pofida atracției pe care o exercită, este greu de spus că imaginile lui Lee Miller n-ar fi putut fi concepute de altcineva. Aproape fiecare pictură a Fridei
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
demențial de pură!" (Arsura). Drept emblemă a poetului se instituie disperarea: "Disperare -/ tu ancora mea siderală/ trăgînd după tine/ atîta pămînt/ atîta noroi? (Nuielușa). Această disperare constituie nucleul moral al antiutopiei. Nucleul intelectual al antiutopiei lui Dorin Tudoran îl alcătuiește absurdul. Reducînd la absurd tabloul existențial, autorul săvîrșește dubla operație de descriere a utopiei scelerate (postură ani contemplativă) și de subminare a ei, în temeiul unei saturații teratologice ce tinde a se autoanula. Excesul duce la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Tudoran îl alcătuiește absurdul. Reducînd la absurd tabloul existențial, autorul săvîrșește dubla operație de descriere a utopiei scelerate (postură ani contemplativă) și de subminare a ei, în temeiul unei saturații teratologice ce tinde a se autoanula. Excesul duce la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a spiritului în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
controlînd, o viață, șiruri de odăi, ne putem întreba ce-ar fi fost, măcar în parte, scrierile "masive" de secol XIX. Doamna cu veleități de vrăjitoare a trecut (pe mătură) pragul dintre veacuri, ajungînd figură de "povești" semi-halucinante, în care absurdul își dă mîna cu cea mai mișcătoare poezie. Delicate poeme în proză, cărțile interbelice ale lui Bonciu sau Fântâneru fac din proprietăreasa de altădată, cu maniile și cu firea ei cicălitoare "suportul" unor destăinuiri dezordonate despre chiriași niciodată grăbiți, trăind
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
a sistemului. Scriitorul insistă prin personajul Gurii Lovin pe felul în care a fost posibil, aici și aiurea, caricaturizarea sistemului totalitar: prin miracole, prin farse, prin tentativele de explicare a paranormalului cu ochelari ideologici. Toate dau mai departe seama de absurdul unei lumi ce se scufundă încet și sigur. Totodată, urmele au aceeași semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
gazetăraș de duzină ca dînsul să aspire la locul suprem în stat, în loc să fie găzduit într-o elegantă vilișoară cu gratii, pe Insula șerpilor". Totul se leagă într-o bizară țesătură în care cuvîntul de ordine nu poate fi decît absurdul. Un absurd cu o înfățișare nu o dată cosmetizată, astfel dreasă pentru a putea pătrunde cu destulă ușurință în mediile normalității. Nu s-a descoperit încă, își dă seama cu regret analistul, un vaccin împotriva "virusului tiraniei", din care motiv "noi
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în același timp, și cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de pește cu ochelari", "Un om merge repede, intră într-o
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
unor fraze) față de cele anterioare. Două metafore dominante organizează imaginarul romanului Plicul negru: noaptea ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele de comportament. Individualitățile debusolate, persecutate, deformate, se transformă în măști și roluri. Așa se
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
Oceanografia lui Mircea Eliade și la Pe culmile disperării a lui Emil Cioran. în felul lor rezumă intersecția dramatică de opinii a unei generații. Definesc oarecum exact starea de spirit și preocupările mele de acum." Pe ce tipare poate deveni absurdul un psihoexperi-ment și un deziderat rațional, iată ce-l preocupa. Un narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-o dominantă. Pe toate fețele întors, motivul sinuciderii rămâne echivoc. Bunăoară, plecarea lui Emil Ivănescu s-
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
de acumulare și transmitere a roadelor cunoașterii: "Este ca și cum toți indivizii din istorie ar ajunge să acționeze cu o singură minte. (...) anii de civilizație nu pot fi reinventați de indivizii izolați". Făcînd o trimitere la literatura română, Maria-Ana Tupan subliniază absurdul ambiției maniacale a unui personaj al lui Ștefan Bănulescu, din Cartea de la Metopolis, Constantin I., care se obstinează în a reinventa totul, în a se comporta inaugural aidoma unui Robinson descălecat în insula unei culturi aflate în stadiul său infantil
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
într-un astfel de registru poeta mizează pe o frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]