1,220 matches
-
un pretins drept de nivelare pe calea spolierii, drept care, nerezidând anterior în nimeni, cu atât mai mult nu poate rezida în comunitate. Dar la ce bun să se insiste asupra acestor idei generale? La ce bun să se demonstreze aici absurditatea Comunismului, deoarece ați făcut acest lucru chiar dumneavoastră (cu excepția uneia dintre manifestările sale, în opinia mea cea mai amenințătoare din punct de vedere practic) mult mai bine decât aș ști eu să o fac? Poate îmi veți zice că principiul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
exactitatea goală; îi cer să se deschidă către propriul ei adevăr, să se reintegreze ca fapt de cultură. Dar mai am o nedumerire la adresa voastră: cum puteți accepta ca logica de astăzi să funcționeze pe baza a cel puțin trei absurdități. Prima este legea non-contradicției. Cum puteți refuza contradicția, când contradicția există și e fecundă, e chiar "logică" și reală? A doua absurditate este implicația materială: "orice adevăr implică orice adevăr", cu exemplul faimos "dacă 2 X 2 = 4, atunci New York
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nedumerire la adresa voastră: cum puteți accepta ca logica de astăzi să funcționeze pe baza a cel puțin trei absurdități. Prima este legea non-contradicției. Cum puteți refuza contradicția, când contradicția există și e fecundă, e chiar "logică" și reală? A doua absurditate este implicația materială: "orice adevăr implică orice adevăr", cu exemplul faimos "dacă 2 X 2 = 4, atunci New York-ul e un oraș mare"; sau "falsul implică orice, inclusiv adevărul". De pildă: "dacă 2 X 2 = 5, atunci New York-ul e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice adevăr", cu exemplul faimos "dacă 2 X 2 = 4, atunci New York-ul e un oraș mare"; sau "falsul implică orice, inclusiv adevărul". De pildă: "dacă 2 X 2 = 5, atunci New York-ul e un oraș mare". Și a treia absurditate: problema echivalenței: "orice propoziție adevărată este echivalentă cu orice propoziție adevărată". De pildă: "Afară ninge." este echivalentă cu "Trenul de Sibiu ajunge în București la ora 3." - Da; din punctul de vedere al valorii de adevăr, aceste două propoziții sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ofertant: Rât paradoxal, domnii mei. Cu sângele ei se pot stinge puțurile de țiței în flăcări, și incendia fundul mărilor, se pot lăcui mașinile, se poate restaura Estul Europei și semna pâinea la cina celor mai sudici din Sud. O absurditate inumană. O oroare în sine, care rimează la repezeală putoarea cu onoarea de sine însuși. Un atac cuprinzător generalizat la adresa noțiunii de terapie și anume prin lipsa de particule sănătoase, de la care s-ar putea recupera ceva după boală. Sănătatea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, traducere de Eta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit din senin de orbire, spre propria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă de discernământ. Atitudinea femeii poate fi interpretată ca o dorință de eliberare, de evadare de sub tirania geloziei și a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Însele mărturii ale unei nonexistențe deoarece a pretinde că (F) există acel ceva șdespre care discutămț, care nu a participat Încă la existență șmedepote gegonos en to einaiț sau care a Încetat de a mai ființa, este o prostie, o absurditate. Cât despre locuțiunile de care ne folosim, de preferință atunci când gândirea noastră se oprește la noțiunea de timp, și anume: acest lucru se află aici șenestekeț și șprin urmareț este prezent și „acum”, de Îndată ce rațiunea le examinează mai Îndeaproape, au
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pus În Încurcătură de celelalte argumente aduse de stoici - și anume, În ipoteza pluralității lumilor, cum de se face că există un singur destin șeimarmeneț și o singură providență șpronoiaț, și nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități nesfârșite În cadrul nesfârșitelor revoluții ale universului pe care și-l imaginează. Și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, traducere de Eta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit din senin de orbire, spre propria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă de discernământ. Atitudinea femeii poate fi interpretată ca o dorință de eliberare, de evadare de sub tirania geloziei și a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o construiește Ioanide, obiectând că nu e canonică. Ei se lasă instigați de inamicul lui Ioanide, care visa să construiască el o catedrală tradiționalistă dar o plănuia steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici unei construcții religioase chiar din partea clerului. Călinescu e un liber cugetător fără stimă pentru cler, dar nici pentru literatura ortodoxistă pe care o ironizează repetat. Bietul Ioanide, când ridică o biserică, nu o face cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a existat un Sulea Spătarul, dar se poate să fi fost. El simbolizează pretențiile fără acoperire: se crede Sulea Spătarul. Un caz bizar e mitologicul Hector din care se reține doar organul viril: „Ce ... lui Hector ?” este egal cu „Ce absurditate mai e și asta?”. Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale și contemporane se regăsesc în sintagme pitorești. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenți. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie „A luat-o ... de Mălineanu” (cunoscut
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Înțelepciune, care e inteligența În slujba creării unei vieți fericite. E un mod de a fi expansiv, care Înglobează inteligența individului și pe cea a cetățeanului. În opoziție cu istoria Încurcată, monotonă, repetitivă a prostiei - care este o greșeală, o absurditate, o cruzime, o crimă, o confruntare, o orbire, o lăcomie - trebuie să relatăm povestea triumfătoare a umanității, cu alte cuvinte, a inteligenței. Acest lucru ne obligă să renunțăm la grandoarea obișnuitelor povestiri istorice, care abundă În episoade pline de cruzime
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu disperare și abia disimulată lipsă de credință. Scriitorul care ține jurnal nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
părea o opțiune politică credibilă. Povestirea insista pe mizele economice ale timpului și pe soluțiile politice inadecvate, chiar brutale, care au dus la ridicarea zidului Berlinului: o experiență stranie și traumatică pentru germani, cei care au resimțit cel mai acut absurditatea "războiului rece". Manualul în discuție se remarcă prin modul în care urmărește istoria vieții de zi cu zi, pornind de la premisa că expunerea câștigă astfel în consistență, veridicitate și accesibilitate. Fiind și un domeniu istoriografic favorizat în spațiul german, cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deschiaburiți din 1929-1930, valul națiunilor întregi din perioada 1944-1946, valul prizonierilor întorși din Germania, valul paragrafului al zecelea propaganda contrarevoluționară, care lăsa loc pentru o foarte vastă interpretare și care "a curs fără istov"), toate izvorâte din acuzații de o absurditate demnă de ficțiune, nu de realitate. Preocuparea scriitorului pentru informația istorică este vizibilă în prezentarea numeroaselor procese înscenate din anii '20, precum și a celor două categorii distincte, victime și călăi ("găitanele albastre"). Amploarea extraordinară a proiectului dă impresia că Soljenițîn
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea transpiră mutuo sanguine. Pentru episcopul cartaginez, contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
merge atât de departe încât să afirmăm așa ceva (nu vom califica drept revistă științifică Le Canard enchaîné și nu vom rezerva loc la Institutul Francez pentru un spectacol de păpuși). Dar umorul poate fi un ajutor prețios. El poate evidenția absurditățile, dezgoli valorile de exagerări, va atrage atenția în detaliu asupra nepotrivirilor... Poate fi utilizat mai puțin pentru valorile și argumentele celor contra decât pentru valorile celor pro. Iată o mostră luată din presă. 1. Un mod de a proceda este
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la începutul anilor '90. Acea producție a durat patru ore și a respectat în detaliu textul original, dar a fost un eșec din punct de vedere critic. Totul s-a transformat într-un fiasco pentru că s-a făcut abuz de absurdități grotești, cum ar fi imaginea lui Lear traversînd scenă ducînd-o pe Cordelia moartă într-o roaba, urlînd, dar purtînd un nas de clovn din polistiren. Pînă și regia a fost un eșec total. Regele Lear este un test pentru orice
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
părți diferite (prima parte orfică, pe tema dispariției unei ființe iubite, a doua parte etică, de revoltă socială): Or, avem impresia, dimpotrivă, că rana deschisă de moartea ființei iubite l-a făcut pe poet sensibil la durerea semenilor și, neacceptând absurditatea acestei morți, el a ajuns să se revolte și împotriva absurdităților cetății și injustițiilor ei"339. Concluzia finală poziționează volumul printre operele ce merită citite, mai ales că oglindesc o altă etapă din creația poetului. Nu tot ce înseamnă creație
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]