11,260 matches
-
celebru. O poveste care să ne salveze de toate poveștile din trecutul nostru. În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
povestind și râzând, intuia prezența ceștilor de cafea, pretext de-ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu buzna și începu să turuie verzi și uscate pentru a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care venea la ei din două-n două zile ca să se Îngrijească de gospodărie. Felurile de mâncare erau Întotdeauna simple, mai cu seamă dacă era Karl cel care se ocupase de gătit. Uneori se mulțumeau doar cu orez preparat la abur (pe care Însă Karl nu-l reușea niciodată, drept care din oală nu scoteau decât niște cocoloașe de boabe nepătrunse) la care adăugau un sos sambal sau ceva murături. Mâncau În grabă și fără vorbă, iar Adam știa bine că n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe acoperișul șubred și se scurgeau În șuvoaie pe șănțulețele tablei Înclinate de zinc ondulat. Au scrutat Întunericul, dar nu se mai vedea mare lucru. Stâlpii, balansoarul și leagănele de pe terenul de joacă pentru copii dispăruseră odată cu toate celelalte În afara aburului albicios al ploii. Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile de arbuști țepoși, călușeii. Apăreau câteva clipe, apoi se pierdeau iarăși În Întuneric și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
matahală cu pielea roză, cu ochii verzui, pierduți între pernuțe de carne, rotundă la pântece ca un butoi, cu părul lung, castaniu, împletit într-o coadă ce ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul dens de ciorbă, de varză, de orez, de fasole, era dulce la vorbă, avea un glas ca de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei în jurul mesei, aburul ieșind din mămăligă, bolul alimentar care înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-ar mai ști să rememoreze cum erau zilele, cum erau nopțile, fusese, desigur, un sfârșit de primăvară frumos, un început de vară cu ploaie ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ieșise din cameră și rătăcise la întâmplare pe străzi, pe urmă intrase la un cinematograf și vizionase un film italian cu mafia, cum se întorsese în cameră și-l găsise dormind, pe jumătate îmbrăcat, cu fața mustind de grăsime și abur de alcool. Îl zgâlțâise de umăr și-l întrebase: Măi, copchile, ce-ai făcut, Dumnezeului, cu examenul ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l în mă-sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o distincție anume, parcă spunea la fiecare gest, asta așa, aia așa, îi plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am avut de ales, îl lămuri ea. Era o sauna mixtă, chiar în apropierea piscinei. — Știu, zise Adrian, clătinând din cap dezaprobator. Pun pariu că era ticsita de oameni care se buluceau direct de la piscină și-acolo scoteau nori de aburi mirosind a clor... Fanny nu-l contrazise. — Zău așa, englezii habar n-au cum se face o sauna, spuse Adrian. Îți vine să le plângi de milă, nu altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o linie subțire de sânge se arată la răsărit. Prin ogoare, prin văi și prin dumbrăvi, trece vântișorul lin dinaintea zorilor. Pe ape se deslușesc aburi șerpuiți. Potire plutitoare înfrumusețează peisajul sălbatic. Lucrurile au contururi nelămurite. Deodată umbrele se risipesc. Obiectele din jur încep să capete forme precise. Geana de lumină crește. Tăcere deplină. Cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Un arc sângeros de lumină crește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei un trandafir înflorind pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele dintâi flori: ghiocei și viorele. Soarele crește în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu Primăvara Vine primăvara Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva zile, au sosit berzele. Deunăzi, am admirat cârduri de cocoare care veneau în unghiuri pe cerul albastru. Toate animalele s-au trezit la viață: din bârlogul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ziua era la începutul ei, soarele ardea cu putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i se aprindă închipuirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-am vézut eu o scaré că asta! Și Dumnezeu sté În nori și are căi de foc care fulgeré. Dar nu cred eu cé sté el În nori! Cum sé stea el În nori dacé norii sînt fécuți din aburi din iaz care ploué? CÎnd mama face borș eu m-am uitat cum iese aburul și m-am gîndit cé nime n-ar putea sé stea pe aburi. Nu cred eu așa ceva! Nu se poate sé fie o scaré așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]