884 matches
-
și a revenit? Cum naiba a ajuns celebru și nu la pușcărie? Eu ți-am mai spus că țuica nu este medicament și că degeaba te tratezi cu ea În fiecare zi. Minte nu-ți dă, mai rău ți-o aburește. Ai răbdare, că de-aia am belit ochii la tv În vreme ce nevastă mea sforăia și zicea să-l dau mai Încet. Sandule, mai pune o ceașcă... Sandu se conformează, iar Gicu continuă povestea lui Poe: Cum a scăpat de la vest
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spus că sunt cea mai isteață fată din Manhattan și m-a cerut de nevastă? N-are nici o logică, am argumentat. —Știi ceva? Are logică. Pentru un tip ca Zach, cu ceva bani și ștaif, e floare la ureche să aburească o fată. E mult mai greu să fii cu cineva și să-ți asumi niște responsabilități. El preferă vânătoarea, concluzionă Julie de parcă se credea Oprah. — Te rog, lasă-mă să-l sun... Odihnește-te, îmi spuse ea cu blândețe. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rău? Ce e să fii rău? Nu, nu, nu; femeia aceea este, ca și tine, un înger; dar femeia aceea nu mă iubește..., nu mă iubește..., nu mă iubește... - și spunând acestea, vocea i se frânse și ochii i se aburiră de lacrimi. Bietul don Augusto! — Da, tu ai spus-o, Rosario, tu ai spus-o! Bietul don Augusto! Ia stai însă, Rosario, taie-l pe don și zi: Bietul Augusto! Hai, zi: Bietul Augusto! — Dar, domnișorule... — Hai, zi: Bietul Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am întâlnit. — O greșeală nu e o greșeală, se oprește Guy, decât dacă nu poate fi îndreptată cu nici un chip. În timp ce rostește aceste cuvinte, ochii lui par să se înfunde tot mai mult într-ai mei. Sau sunt doar ușor aburiți de la noaptea de nesomn. N-am fost niciodată prea bună la citit semne. Asta ar fi trebuit să studiez la facultate, și nu dreptul. Mi-ar fi fost mult mai folositor. Licență (cu notă maximă) în Cum Să Știi Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o întrebare, aparent dezinteresată: — Ce-o să se întâmple cu toate lucrurile astea după - cu tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari mari, mlăștinoși și părul, părul roșu, scurt aspru roșu. Un halat gros, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Două femei fosforescente. Au intrat râzând, ca într-o lume normală. Și-a scos batista, și-a șters fruntea. Nu se putea abține, se tot întorcea spre masa din spate. Femeia în roșu îi surâse. Mâinile îi tremurau, în ceașcă aburea surogatul de orz numit cafea, ceașca tremura în mâna care tremura. — E penibil, domnule. Nu te mai suci atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice clarificare. Recepționerul de la hotelul TRANZIT procedase, deci, perfect. Dacă tot nu poți avea încredere în nimeni, atunci mai bine așa, toate ușile deschise, de la început, ca între oameni care se cunosc de când lumea. Pe această masă ospitalieră pe care aburește cafeaua este loc și pentru sufletul nostru impenetrabil, pentru codificata noastră biografie burlescă. — S-au întâmplat multe grozăvenii atunci. Familia noastră a trecut prin grele încercări. Apoi, fratele a plecat în Argentina. A plecat și sora, spre sfârșitul războiului. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care până în ultima clipă m-a aburit că ne refacem împreună și... Atunci a apărut Pigasie și mi-a vorbit. Știi cum a venit? Aveam un paing în celulă, undeva în colțul dinspre ușă. Și chiar în zori, când să mă dau jos din pat, paingul coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna, sentimentul în doi e complet. Sunt ca o floare de gheață în fereastră. C-un zâmbet pe o margine de suflet, întreb: iubirea are culoarea-albastră? Adio! Eu tac. Tu taci
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un adorator zelos, gata oricând să o inunde cu complimente. În comparație cu el, Finn e direct, nu umblă cu tot felul de prostioare, nu își dă aere și pare cu siguranță mai lipsit de grație. Nu mi-l închipui încercând să aburească o tipă pentru a o aduce în patul lui. —Decizia vă aparține amândurora? Dacă Daisy ar fi fost interesată de Finn, sunt sigură că aș fi fost prima care ar fi aflat. Nu-mi poate ascunde astfel de chestii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Da. — Gata, băieți, zise Josh. Fiți cuminței, pentru tati. Deschise prima cușcă și prinse rapid șobolanul dinăuntru. Ținu animalul de corp, prinzându-l expert cu degetele de gât, și prinse rapid micul con de plastic peste botul șobolanului. Respirația animalului aburi conul. Un șuierat scurt, la eliberarea virusului. Josh ținu masca fixă timp de zece secunde, în timp ce șobolanul inhala. Apoi puse animalul înapoi în cușcă. — Unul e gata. Tom Weller apăsă cu stilusul pe PDA, apoi trecu la cușca următoare. Retrovirusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
coordonator Prisecaru Violeta Parfumul primăverii Ce anotimp! Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei, aburind aerul din jur. Tot de la mine ai auzit cuvântul ăsta. Dar ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri și necesități. Ea exprimă cel mai bine calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-am găsit-o încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
chiar dacă, era limpede, creșteam din două rădăcini separate. spontane ca noi, vorbele se întâlneau uluite, se mlădiau firesc, într-un dans doar al lor. există un întreg lapidarium cu vociferările noaste, poate că, sub mreaja vremii, zicerile, intacte, la fel aburesc, dar frigul din noi nu ne lasă să le-auzim. întrebări mă voi trezi vreodată din somnul acesta cu ochii deschiși? oare lumea se va goli cu totul între somn și trezia mea? îmi voi regăsi intactă greutatea trupului? din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni și-ar fi Întrerupt explicația și, clipind din genele rare, micșorându-și ochii aburiți de mândrie și prejudecată, le-ar fi mărturisit că ea nu poate purta decât pantofi moi, care să n-o deranjeze la monturi. Și, cu fireasca ei amabilitate, notă de subsol: amabilitate - cuvântul preferat care o caracteriza cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa prăpăstioasă. Îi gata fiertura? Țiganca a așezat cărțile cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca să ne spunem povestea. Senzația generală era că amândoi trecuserăm printr-o încercare groaznică, iar experiența asta ne unise. Eram precum supraviețuitorii dintr-un avion care fusese deturnat și care se întâlneau acum o dată pe an ca să rememoreze, cu ochii aburiți de lacrimi, clipele în care-și băuseră propria urină, își măcelăriseră rudele ca să aibă ce mânca și fuseseră bătuți măr de un individ cu un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]