9,323 matches
-
într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice în întrebări fracturate privitoare la telos-ul stihuitorului, nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol mai devreme, în 1660, John Dryden publica unul dintre cele mai teziste și mai plicticoase poeme din istoria literaturii universale, Astraea redux (titlul face aluzie la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inedită de escapism social. Nu prin a deveni ceva opus, cum adesea s-a întâmplat în Occident, unde femeile au devenit feministe și business women după tiparul masculin, încercând deci să-și contracareze asupritorul pe terenul propriu, ci prin a accentua, a duce până la extrem, chiar grotesc, trăsăturile persoanei care le-a fost impusă de tradiție. Așa a apărut fenomenul kawaii. Kawaii se traduce, de cele mai multe ori, prin "drăguț", "drăgălaș", "dulce", în manieră "copilărească": toate sentimentele pe care ți le trezește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a cercului de prieteni, în fine, de cea a firmei care-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vizual al mamei, revine oricum mereu la ea, iar dacă asta nu se întâmplă, se observă anxietatea despărțirii. Așadar copilul deschizându-se încrezător mamei prin desprinderea lentă de ea -, se deschide și altor persoane, lucruri și lumii întregii. Noile cercetări accentuează importanța acestei prime legăturii pentru dezvoltarea unui eu puternic. Cu cât un copil are o legătură incertă cu mama, cu atât este mai blocat în a construi relații cu ceilalți, deoarece este pe deplin ocupat să stabilească cel puțin un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și tehnica, la nivel local, național și global. Totul bazat pe o etică a "respectului pentru viață", urmând definiția medicului și teologului Albert Schweitzer prezentă în Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale la Chicago în 1993. Declarația accentuează în mod special, responsabilitatea noastră față de Planeta Pământ, față de cosmos, aer, apă și sol. De atunci criza cauzată de schimbările de climă la nivel global se dovedește cu fiecare an ce trece tot mai amenințătoare pentru întreaga umanitate, îndeosebi pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar spune ceva împotriva autorealizării. În cadrul tradiției creștine, deseori aceasta a fost denunțată ca un egoism, pretinzând renunțarea la propria identitate, asceza de dragul ascezei și resemnarea. Totdeauna am criticat o astfel de tendință și chiar în contextul reflexiilor noastre am accentuat încă de la început că încrederea în viață și în noi înșine constituie piatra unghiulară a unei personalități sănătoase. Astfel consider o combinație extraordinară faptul că eu datorită raporturilor familiale stabile, existenței într-o țară primitoare, a bunei educații și formări
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și spre ce ne îndreptăm: cum pot să înving suferința, boala și nenorocirile destinului, nedreptatea, vina și insensibilitatea, cum pot să găsesc un sens ultim în prezența morții. Filozoful Jürgen Habermas, abia citat, care are o poziție critică față de ideologii, accentuează faptul că aceste convingeri religioase în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită sau reușită. Religia, în fine, prin experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-se astfel unui discipol: "De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu" (Marcu, 10, 18). O arată Mahomed care recunoaște esența religiei în "Islam = supunere, dăruire lui Dumnezeu". Toate acestea trimit la diferența infinită cum adesea se accentua în secolul trecut -, la un totaliter aliter între Dumnezeu și om, între Dumnezeu și lume. Însă nu exclud convergența religiozității mistice și profetice. Diferite experiențe din India și Orientul Apropiat pot fi interpretate în relație unele cu altele, traduse dintr-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este persoana supremă între toate, el depășește conceptul însuși: Dumnezeu e mai mult decât persoană. Dincolo de toate, un alt lucru mi se pare incontestabil: Dumnezeu nu este altceva decât persoană. Tocmai pentru că Dumnezeu nu este un lucru, tocmai pentru că, așa cum accentua înțelepciunea orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rugăciune misterului inefabil al vieții noastre, care pentru noi este tată și mamă într-o singură persoană...". După aceea adaug simplu, "în a doua naivitate" (cum o numește Paul Ricœur): "Tatăl nostru care ești în ceruri". Evident, nu este nevoie să accentuez faptul că refuz categoric să susțin, în baza unei interpretări masculine despre Dumnezeu specific romană, imposibilitatea și inadecvarea hirotonisirii femeilor, pe care o consider conformă cu scripturile și timpul prezent. Evreii, creștinii și musulmanii sunt monoteiști: ceilalți sunt politeiști? De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu Tatăl ar fi suferit. Iar dacă teologii evrei protestează, pe bună dreptate, împotriva imaginii unui Dumnezeu foarte crud și nelimitat în sadism (un Dumnezeu însetat de sânge care cere sacrificiul fiului său), la fel și teologia creștină se speră, accentuând acest lucru, să facă la fel împotriva interpretării care imaginează un Dumnezeu ce suferă în liniște (Dumnezeu este slab și trebuie să suporte chinul suferinței și al morții pentru a ajunge la înviere, sau chiar să sufere pentru totdeauna). Aici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei legături constante a mamelor biologice cu familia adoptivă, fie directe, fie mediate este asociată cu rezultate pozitive, de lungă durată, pentru mamele biologice. Mai mult posibilitate mamelor biologice de a alege, ele însele, o familie adoptivă pentru propriul copil accentuau trăirile lor pozitive. Lipsa legăturii mamelor biologice cu familia adoptivă și, mai ales, lipsa informațiilor despre copilul dat spre adopție cauzează trăiri traumatizante părinților biologici 163, trăiri imposibil de șters, asociate cu o nevoie permanentă de a primi informații despre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care le are vârsta, timpul petrecut în sistemul de protecție, tipul și calitatea formelor de protecție de care a beneficiat pentru a-și forma expectanțe corecte 329. Prin aceasta părinții nu trebuie descurajați să adopte anumite categorii de copii. Dimpotrivă, accentuăm și aici capacitatea ridicată de recuperare pe care o posedă majoritatea copiilor, în condițiile în care întâlnesc un mediu favorabil de dezvoltare, pregătit să răspundă nevoilor lor. Considerăm necesară dezvoltarea de servicii specifice la care familia adoptivă să aibă acces
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
-i aduce viitorului părinte toate informațiile de care are nevoie. Acest lucru nu înseamnă neapărat lipsa de competență sau dedicare a profesioniștilor. Mai degrabă trebuie văzută prin prisma teoriei învățării de-a lungul vieții. Institutul Evan B. Donaldson Adoption 332 accentua eficiența strategiilor de pregătire bazate pe metode și surse multiple, surse de documentare scrise, dar și interacțiunea directă cu părinți adoptatori, adulți adoptați în copilărie și părinți biologici. Interesant de constatat este faptul că, adoptatorii chestionați în studiul nostru au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
se nasc din backgroud-uri genetice mai puțin favorabile 363. Dacă stigmatizarea infertilității poate fi pusă pe seama ideologiei pronataliste, stigmatizarea parentalității adoptive, respectiv stigmatizarea copiilor adoptați pot fi atribuite altor cauze. Stigmatizarea parentalității adoptive își are originea în viziunea tradiționalistă, care accentuează importanța legăturii genetice, biologice, de sânge din interiorul familiei în formarea relațiilor de rudenie. Lebner 364 arăta că, în prezent, această viziune este întărită de curentul actual de "medicalizare" și "genetizare" cu efect de adâncire a stigmei asociate familiilor nonbiologice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
1941. Decesul său a fost perceput ca o gravă pierdere de către cremaționiști români ai epocii. Redacția Flăcării Sacre își exprima regretul astfel pentru dispariția unui "erudit și neînfricat preot", care a susținut cauza cremațiunii până la moarte, fiind alături de cremaționiști. Se accentua că meritul său deosebit a fost acela că a demonstrat în mod convingător compatibilitatea cremațiunii cu "textele sfinte"91. Totodată Șerboianu contribuise prin aceasta la democratizarea incinerării, înainte această practică, fiind considerată, drept apanajul celor bogați. Demne de remarcat mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain și Abel) accentua că "Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din creștinism cea mai sublimă și desăvârșită religie este puțina importanță, dusă aproape de desconsiderare, a tot ce este vremelnic și trecător: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)". A fost nevoit să accentueze acest adevăr deoarece vedea că poporul evreu, se pierdea în // mărunțișuri și că toată viața-i religioasă se zbătea într-un formalism sec, punând preț mai mult pe viața aceasta decât pe cealaltă. Formalismul predomină în ritualul domestic al tuturor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a fost instaurată dintr-o dată, ci este rezultatul unui proces îndelungat ale cărui faze le accentuează și le reflectă pe cele ale introducerii în Occident a noului principiu care avea să distrugă în acesta nu numai propria sa cultură, ci orice cultură posibilă, așa cum o demonstrează devastarea întregului pământ și eliminarea de către tehnică a tuturor celorlalte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cele negative ale măsurilor de politică publică privind familia monoparentală, din perspectiva interesului realizării unor șanse egale pentru femeile și bărbații deveniți părinți. Observația comună arată că status-rolurile parentale sunt diferite pentru femei față de bărbați. Pentru părinții singuri, diferențele se accentuează; aceștia se confruntă cu un cumul de roluri în plan privat, ceea ce le poate diminua șansele de participare în sfera publică. Preocuparea pentru familie, în general, și pentru familia monoparentală, în special, se datorează mutațiilor care au avut loc în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
marcate de conflictele dintre adulți. Pe lângă constatările de ordin cantitativ, pot fi invocate drept bune argumente pentru analiza problematicii familiei monoparentale consecințele privind calitatea vieții membrilor acesteia. Familiile cu copii sunt predispuse, în momentul de față, în România, unui risc accentuat de sărăcie 23. Explicațiile sunt legate fie de creșterea cheltuielilor de întreținere pentru fiecare copil în parte (copiii nu sunt aducători de venit pentru familiile lor; alocația pe care o primesc este nesemnificativă față de costurile presupuse de creșterea lor)24
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de devenire a fiecărei persoane (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1998, p. 72), procesele de paternitate nu sunt decât un ultim tribut plătit tradiției patriarhale. Deși se doresc un gest de legitimare a mamei și a copilului, nu fac decât să accentueze dependența, fie ea și simbolică, de autoritatea masculină. Se confirmă încă o dată teza legăturii psihice dintre victimă și agresor. De data aceasta, se desfășoară un adevărat război civil, cu tabere ostile în care intră părinți, vecini, prieteni, colegi, asistenți sociali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales prin practici cotidiene), în care discriminarea părintelui singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați, abandonați. 3.1. Familia monoparentală ca subiect al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Axa de confruntare este între pretențiile de autonomie ale copilului și erodarea treptată a autorității părintești. La aceasta pot contribui semnificativ factori de persuasiune din afara familiei (sărăcia, insuccesele părintelui singur fiind doar unele dintre neajunsurile posibile). Conflictele de autoritate se accentuează mai ales când nu există o reală solidaritate familială, când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt interesați în rezolvarea problemelor pe care familia le întâmpină, când, dintr-un motiv sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]