2,940 matches
-
perioada de început a anilor 2000 este obținerea dreptului de intrare liberă în Spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002. Eliminarea necesității vizelor pentru toate țările membre ale Spațiului are consecințe cel puțin la nivelul patternurilor de migrație (probabil o accentuare a caracterului circulatoriu al migrației clandestine pentru muncă) și al implicării/capacității de control a statului român asupra migrației românești clandestine, aflat acum, pentru prima oară, în postura de a impune condițiile ieșirii propriilor cetățeni din spațiul național. Măsura este
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
considerate fundamentale ale conceptului de dezvoltare durabilă: economic, ecologic și social (Holmberg, 1992; Harris, 2000). În cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor” (The Johannesburg Summit, 2002). Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultat al conferințelor internaționale și al summiturilor mondiale desfășurate pe parcursul anilor ’90 și adoptate în cadrul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ecologică se integrează tot mai mult în ultima vreme în toate domeniile vieții umane, exercitând un puternic impact asupra conștiinței sociale. Conștientizarea opiniei publice asupra existenței unei problematici ecologice a început încă din a doua jumătate a secolului trecut, odată cu accentuarea simptomelor crizei ambientale. Deși s-a încercat să se acorde o mai mare atenție cunoașterii și protecției mediului înconjurător, rezultatele, în prezent,nu sunt pe măsura așteptărilor. În afară de măsurile pur tehnice sau de cele de ordin legislativ care privesc protejarea
Educaţia pentru conservarea şi protejarea mediului înconjurător. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Vasiliu Violeta, Rojezuc Cristina – Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1193]
-
cursului mai rapid, se aflau și condiții mai lesnicioase pentru o trecere prin vad vara, sau pentru edificarea unui pod. Situația este similară cu cea a așezărilor fortificate geto-dace de la Popești, pe Argeș, și de la Dridu, pe Ialomița. Numai cu accentuarea regresiunii dacice (ce-și atinge maximul în sec. II e.n.), aceste avantaje se pierd treptat și de aceea - după unii cercetători 31 - astfel de așezări fortificate de câmpie tind a se muta sub munte. Regresiunea antrenase eroziuni în albie, accentuarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
accentuarea regresiunii dacice (ce-și atinge maximul în sec. II e.n.), aceste avantaje se pierd treptat și de aceea - după unii cercetători 31 - astfel de așezări fortificate de câmpie tind a se muta sub munte. Regresiunea antrenase eroziuni în albie, accentuarea pantei în cursul inferior și reducerea adâncimii și lățimii, pierderea sau reducerea navigabilității. Mai trebuie observat că, în secolul II e.n., apele Jiului nu mai puteau să inunde nici la niveluri excepționale terenul de luncă din stânga sa, pe care se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe cai ce treceau muntele peste Pasul Vîlcanului. Dacii denumiseră înaintea romanilor cursul acestui râu printr-un apelativ desemnând caracterul său de apă iute49; dar folosirea unui apelativ roman, traducerea "oficială" de la Jĭvah - Jiu la Rabon, cu păstrarea și chiar accentuarea înțelesului primar a fost limitată în timp, probabil numai la perioada administrației romane; după aceea, numele geto-dac, păstrat în regiunea de munte, a coborât din nou pe tot cursul rîului 50. Pentru denumirile medievale ale Jiului este de observat de la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
prima dată, însă apoi va ceda iar rata discursului va scădea; tulburări de prozodie (prozodia e melodia discursului oral, și include rata, accentul, pauza și intonația). Copii cu apraxia discursului pot vorbi mai repede sau mai încet. Pot să greșească accentuarea silabelor. Vocea lor poate suna monoton; uneori, dar nu întotdeauna, apraxia orală poate acompania apraxia verbală. Apraxia orală este abilitatea redusă de a efectua la cerere gesturi nonverbale cum ar fi: suflarea aerului în obraji, lingerea buzelor, scoaterea limbii, etc.
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
efectele sale asupra statusului social și a Încrederii În sine. Oamenii pot avea gânduri, fantezii care conțin elemente violente, dar ideile nu devin acte decât atunci când persoana Își pierde controlul asupra gândurilor sale. Cu toate acestea, orice condiție care determină accentuarea impulsurilor agresive În contextul pierderii controlului conduce la acte violente. Aceste situații implică: stări organice și toxice, anomalii În dezvoltarea psihomotorie, psihoze floride, factori stressanți de mediu și psihosociali. Realizarea acestei diferențe Între fantezie și act este foarte importantă Întrucât
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
de la Paris. Domnitorul ținea În mod deosebit să aducă În discuție un subiect delicat pentru monarhia dualistă, anume situația românilor transilvăneni, solicitând drepturi egale cu cele ale croaților. Totodată, propunea Încheierea unui tratat comercial cu Austro-Ungaria, un pas important În accentuarea independenței țării. În timp ce contele Andrássy oferea asigurări că monarhia dualistă „nu ar vrea să anexeze România”, Împăratul Franz-Iosif Îi recomanda lui Carol I „să lucreze În toate chestiunile cum a făcut până acum, cu băgare de seamă și prudență” <ref
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Aceste aspecte se explică prin faptul că bunicii sunt la o vârstă la care ierarhia valorilor este cu totul alta decât în cazul părinților. Acum pe ei îi satisfac, în mod deosebit, realizările materiale. Modificarea afectivității spre polul depresiv prin: accentuarea laturii introversive (bătrânul este mai închis în sine); scăderea rezonanței afective (supărarea și veselia se sting mai repede); scăderea toleranței la frustrare (mai supărăcios și nerăbdător); scăderea forței de mobilizare emoțională și motivațională; scăderea cenzurii în ceea ce privește controlul emoțional, labilitate emoțională
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Despre aceste pulberi se presupune că au și influență asupra bilanțului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către Univers și contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de efect de seră, produs de creșterea concentrației de dioxid de carbon în atmosferă. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitații, pierd partea aeriană a vegetației și rămân expuse acțiunii de eroziune a vântului. Vânturile
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
contra-acțiune” patologică ce se opune ordinului dat bolnavului de a executa un act motor. 7) Opoziția este refuzul voluntar de a executa o mișcare, o acțiune care vine în contradicție cu ideile patologice ale bolnavului. 8) Supunerea pasivă este o accentuare a stării obișnuite de sugestibilitate, în cursul căreia bolnavul execută imediat, în mod ireflexiv, toate ordinele care i se dau, indiferent dacă acestea au un caracter bizar sau chiar absurd. 9) Catalepsia este o tulburare de activitate motorie, privind, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) o anumită evoluție psihobiografică, caracterizată prin existența unor frustrări, psihotraumatisme, devianțe etc., așa cum se poate vedea în continuare: a) copilărie tulburată în cere semnalăm: alternanță de apatie și surexcitare, activitate școlară neregulată și indisciplinată, crize de manie, fugi. b) accentuarea tulburărilor în adolescență manifestate prin următoarele conflicte repetate cu autoritățile, profesorii, părinții, instabilitate școlară ducând la eșecuri; frecventarea grupurilor marginale sau delictuale; primele delicte (furt, lovire, agresivitate); frecvența fugilor, nomadismul, tentative de suicid, excese etilice, experiențe toxicomanice, prostituție, homosexualitate; sustragerea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ginecologice, trofice etc. Simptomele psihice intermitente sau cu caracter de „crize paroxistice” care apar la bolnavii cu nevroză isterică, constau din pierderea cunoștinței, catalepsie, hipersomii, stări onirice, crize pseudo-convulsive. În altă ordine de idei, notăm mitomania, demonstrativitatea histrionică, evitarea sau accentuarea activității sexuale. În general, în acest grup de tulburări sunt menționate câteva sindroame psihice, considerate ca fiind „tulburări disociative”. Ele se caracterizează prin debutul brusc și evoluția clinică tranzitorie, legate de un anumit regim de integrare funcțională a conștiinței identității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau înclinații către perversiuni, - slăbirea voinței de tipul abuliei. b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale; - tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub formă de somnambulism ca o formă de manifestare a automatismului psihologic. În plus se notează stări crepusculare variate (stupoare, agitație, fugă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cunoscute sau modificărilor somatice și funcționale. Iatrogeniile sunt fenomene psihice „parazitare” sau net „morbide” de care trebuie să ne ocupăm și care trebuie privite cu multă seriozitate. În sensul acesta distingem câteva configurații specifice (P. Sivadon): Atitudinile agravante reprezentând o accentuare a suferințelor real existente, dar de mică importanță, sub influența altor bolnavi sau a intervenției medicale. Se notează, în sensul acesta, o agravare a evoluției clinice cu complicații numeroase, precum și rezistență față de măsurile terapeutice. Agravarea iatrogenă reprezintă ansamblul clinic de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-M.; Garoux, G. „La vision et le regard. Leur rôle en psychologie et psychopathologie” în Evol. psychiat., 42, 1, 1977. Leguie, F., „Des signes de la clinique à a une clinique de signe” în Evol. Psychiat., 55, 1990. Leonhard, K., Personalități accentuare în viață și literatură, Ed. Enciclopedică, București, 1972. Lester, D., Why people kill themselves, Ch. Thomas, Springfield, 1972. Lévi-Strauss, Cl., Antropologia structurală, Ed. Politică, București, 1978. Lhermitte, J., „Les possédés du démon” în Sem. Hop., XIV, 17, 1938. Lhermitte, Le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Roma. Astfel încât supărătoarea similitudine fonematică a lui curriculum cu un cuvânt românesc vulgar (de altfel, moștenit de la romani) nu este simplă fantezie - cum susțin unii teoreticieni simandicoși 5. Conotațiile vulgare sunt păstrate mai ales datorită pronunției incorecte a cuvântului curriculum. Accentuarea primei silabe produce fonematic sugestii neplăcute, dar accentul trebuie pus, cum am mai spus, în conformitate cu normele latinei clasice, pe penultima silabă. Așadar pronunțiile corecte sunt următoarele: curricólum, curricóla, curriculÄrum, curricóli etc.6 Sensuri conotativetc "Sensuri conotative" Sensurile conotative ale lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât cea care îi contestă hărnicia și demnitatea: „Bă, tu ești un simplu c...!”. 6. Latinii aveau silabe lungi și silabe scurte. Silabele lungi se pronunțau cu o durată de două ori mai mare decât cele scurte. În aceasta consta accentuarea. Numai cuvintele monosilabice permit accentuarea pe prima silabă - ceea ce nu este cazul lui curriculum, care se silabisește astfel: cur-ri-có-lum. Cuvintele bisilabice primesc accentul pe ultima silabă. Orice cuvânt latin cu mai mult de trei silabe are accentul pe penultima, dacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hărnicia și demnitatea: „Bă, tu ești un simplu c...!”. 6. Latinii aveau silabe lungi și silabe scurte. Silabele lungi se pronunțau cu o durată de două ori mai mare decât cele scurte. În aceasta consta accentuarea. Numai cuvintele monosilabice permit accentuarea pe prima silabă - ceea ce nu este cazul lui curriculum, care se silabisește astfel: cur-ri-có-lum. Cuvintele bisilabice primesc accentul pe ultima silabă. Orice cuvânt latin cu mai mult de trei silabe are accentul pe penultima, dacă este lungă; dacă penultima silabă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Humanistic Education: A Curriculum of Affect. Era un studiu inițiat de Fundația Ford. Autorii au făcut studii în școlile tradiționale și au constatat că ele aveau în vedere și practicau, în mod exclusivist, numai educația intelectuală. Weinstein și Fantini scriau: Accentuarea exagerată a cogniției și separarea acesteia de afectivitate este o trăsătură a societății noastre care, prin instituțiile educaționale, formează indivizi reci, egoiști, incapabili să înțeleagă și să exprime scopuri umaniste 15. Preluând o sugestie mai veche a lui Bruce R.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apartenența socială. Operațiunea de categorisire semnifică ordonarea mediului în categorii, dar și situarea individului însuși în această ordine, (auto)plasarea în cutare sau cutare categorie (grup), în funcție de obiectivele sale. Aceasta presupune și diferențiere și/sau distanțare de unele categorii, precum și accentuarea apartenenței sale la un grup ales - desigur, o sistematizare simplificatoare, o stereotipizare, absolut necesară însă pentru a se situa, plasa, integra. Operația presupune și atribuirea unor trăsături de personalitate celorlalți, împărțirea acestora în buni, dezirabili (ai noștri) și răi, adică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un timp că se poate adapta, că are resurse pentru a se descurca în noile situații, că se poate afirma chiar, accentuând anumite atitudini care nu cer efort, nici fizic și nici cognitiv, ci doar o plasare corectă și o accentuare periodică a acestei opțiuni. Al doilea concept cu care vom opera este cel de reprezentare socială. Sintagma a fost lansată în 1961 de compatriotul nostru Serge Moscovici, care înțelegea prin reprezentări sociale un ansamblu structurat de valori, noțiuni și practici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
regresivă (arborii se retrag în rădăcini, fructele se întorc în semințe) sporesc neliniștea. „Aș vrea să spun adânc ceva/ ca un cearcăn”, declară poetul, care acuză neputința limbajului de a-i traduce stările. Dacă în Omul fără voie se produce accentuarea tendinței discursive și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate ce dă textului un aspect dezordonat. Numeroase fraze sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție justițiară a unei conștiințe lucide, măsură supremă a valorilor. Bunăoară, în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi alternative; omul modern este mereu răvășit de pasiunea pentru lumină, pentru „foc”, este „ars” în etape
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]