1,639 matches
-
Siemens Arts Program din München, grupul curatorial What, How and For Whom (Ce, cum și pentru cine) din Croația (alcătuit din Ivet Ćurlin, Ana Dević, Nataša Ilić și Sabina Sabolović) a pus în discuție conceptul de "creativitate colectivă"255. În accepția grupului What, How and For Whom, creativitatea colectivă presupune exercitarea diferitelor forme de creativitate artistică colectivă a căror protagoniști ar împărtăși programe, moduri de viață, metodologii și poziții politice comune, focalizându-și atenția asupra unor modalități specifice de manifestare a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
avându-l drept director artistic pe Okwui Enwezor, s-a desfășurat pe o serie de "platforme" sub forma unui forum cultural politicizat, orientat către reflectarea critică și artistică a globalizării, a democrației nerealizate, a justiției tranzitorii și a creolizării. În accepția lui Gene Ray, arta critică ar avea o orientare anti- capitalistă. Încercând o schițare a modului în care funcționează sistemul de artă capitalist, Ray aduce în discuție trei modele posibile de practică culturală critică și radicală: "arta critică afirmativă", practicile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
are grad mare de structurare tematică și, în mod ideal, se desfășoară conform unui protocol de interacțiune mai mult sau mai puțin formalizat. Discuția are de obicei caracter formal și este constrânsă lexical și gramatical: apar termeni de specialitate (cu accepții tehnice diferite de cele din limba curentă, circumscriși unor câmpuri lexico-semantice particulare), structuri sintactice fixe, recurente (Ce doriți?; Pe agenda întâlnirii de azi avem următoarele puncte... etc.); formule de adresare specifice, incluzând titluri științifice/academice (domnule director, domnule profesor etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ești ândrăgostit? B: puțin. A: de CINE horihahaha: B: ((rîde)) vreau să spun că ești un SUPERtip. A: stai că se schimbă placa. B: [extraordinar. A: ((își drege vocea)) sofia! B: da. II. CULTURA Definiția antropologică a culturii Există două accepții de bază ale termenului cultură: 1. totalitatea operelor de artă create de o comunitate umană (literatură, muzică, pictură, sculptură etc.) și, în mod particular, cunoștințele unui individ în legătură cu acestea; 2. sumă a valorilor, a normelor, a instituțiilor, a artefactelor specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
expresii lingvistice, stiluri de comunicare etc.), adică o civilizație determinată împreună cu toate formele ei de manifestare. Pe scurt, cultura este o structură de semnificații transmisă istoric „... an historically transmitted pattern of meanings...” - Geertz, 1973, p. 89). Cea de a doua accepție o include pe prima și corespunde definiției antropologice a culturii, la care ne vom raporta în cele ce urmează. Vom vorbi deci despre cultura română, cultura franceză, cultura japoneză, cultura americană etc. Geert Hofltede, unul dintre teoreticienii comunicării interculturale, reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
folosesc în diverse ocazii pentru a-și configura și organiza viața socială. Folosim termenul cultural având în vedere credințele și valorile pe care oamenii le împărtășesc în viața publică pentru a-și defini identitatea și apartenența; folosim termenul discurs cu accepția lui pragmatică de practici de expresie folosite în situații sociale specifice: prin termeni și teme ne referim la cuvintele propriu-zise, enunțurile și imaginile (verbale și nonverbale) pe care le folosesc oamenii, precum și la domeniile de semnificații pe care acestea le
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
instituțională și informațională. Inhibiția de „a vorbi în clasă” orientează evaluarea spre forme de comunicare scrise, în defavoarea celor orale. 2.6.4. Politețe și impolitețe comunicativă Cultura favorizează anumite strategii ale politeții, care configurează în mod particular interacțiunea verbală. În accepție pragmatică, politețea desemnează ansamblul strategiilor comunicative care guvernează comportamentul interacțional al indivizilor, ansamblul opțiunilor comunicative de care dispun vorbitorii pentru a menține relații armonioase în societate. În comunicare indivizii își negociază imaginea publică pozitivă sau negativă prin activități discursive care
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
urmă a fost definită ca un refuz al istoriei 17 ori, dimpotrivă, ca fiind "adevărata" istorie 18: o materie primă, un factor de presiune sau, pur și simplu, un alt nume al vechii și singurei povestiri posibile despre trecut (historia). Accepțiile s-au succedat, pendulând între variate forme de memorie: individuală, colectivă, socială, istorică, generațională, culturală. În majoritatea acestor studii, memoria este însoțită cel puțin ca presupoziție tacită și de alte noțiuni consonante, cum ar fi cele de identitate, patrimoniu, conștiință
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și în fiecare dintre ele apăreau câteva notații despre intervențiile armate române în provinciile susceptibile să se unească cu regatul. Ideea dominantă era aceea de reacție legitimă la periclitarea ordinii publice, cel puțin așa cum se definea ea pe atunci, în accepția românilor. "Bolșevicii" în Basarabia și naționaliștii ucraineni în Bucovina erau singurii culpabili nominalizați. În sfârșit, aflând despre activitatea gărzilor românești ocupate cu normalizarea situației și preluarea puterii locale de către consiliile naționale din Transilvania, cititorii puteau deduce că au fost anumite
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de Dumitru Almaș, în echipă cu Gh. Georgescu-Buzău și cu Aron Petric. Ei au pus în pagină un ton mai puțin violent, mai persuasiv. Au operat și noi periodizări, prin care debutul "orânduirii capitaliste" se deplasa spre 1848. Într-o accepție mult mai înțelegătoare, participarea României la un "război imperialist" și epopeea revoluției socialiste din Rusia nu mai contraveneau unirii Transilvaniei cu România, plasată acum în contextul frecventelor mișcări populare ale vremii. În această vastă frescă istorică, adunarea "populară" de la Alba
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
construirea unei lumi unde memoria să poată servi ca alternativă istoriei" (Kerwin Lee Klein, op. cit., p. 128). 18 Aceasta ar putea fi rațiunea demersului întreprins de Pierre Nora, care consideră mai relevant studiul memoriei istorice decât cel al istoriei în accepția sa tradițională, insistând asupra pierderilor de sens și de continuitate: "vorbim atât de mult despre memorie pentru că nu mai există"; "există locuri ale memoriei pentru că nu mai există medii ale memoriei"; "în inima istoriei, lucrează un criticism destructiv al memoriei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sale care imită legile naturii și a căror cunoaștere și respectare asigură eficacitatea activității educatorilor. Principiul conformității educației cu natura înseamnă, mai ales, desfășurarea acțiunii educative pe baza respectării legilor specifice naturii exterioare omului, dar mai are și o altă accepție: educația să se facă ținîndu-se cont de treptele de dezvoltare a individului, de particularitățile de vîrstă și individuale. Formulînd principiul conformității cu natura, Comenius pretinde că educația trebuie să urmeze întru totul natura, deoarece ea a inclus în fiecare materie
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
așa cum e, cu toată puterea geniului său, pătrunzător, cu toată căldura sensibilității sale alese"109. Ce înțeles dă Rousseau noțiunii de natură? Un prim înțeles este acela de existență în afară și înainte de orice reflecție, de orice senzație. O altă accepție a noțiunii de natură este aceea de existență omenească, anterioară vieții civilizate. Aceasta este noțiunea cu care se speculează mai ales atunci cînd e vorba de om, de viața socială, de educație, de omul natural, bun de la natură. "C. Levi-Strauss
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Nu obosesc repetînd: Țineți tinerilor toate lecțiile mai curînd prin intermediul unor acțiuni decît prin cuvîntări; să nu învețe din cărți nimic din ceea ce îi poate învăța experiența."161 Rousseau este cel care a stabilit principiul activității spontane a copilului, opunîndu-l accepției comune conform căreia, în prima parte a dezvoltării, spiritul copilului e numai receptiv. Principiul lui Rousseau reprezintă piatra de temelie pentru curentul școlii active, pe care unii îl consideră o inovație a timpului nostru. Rousseau cere ca pînă la 12
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
care explică, utilizând de obicei miraculosul, cauzele unor fenomene ale naturii înconjurătoare sau evocă, din aceeași perspectivă, făpturi supranaturale, evenimente și personaje biblice și istorice. Termenul folosit astăzi în limbajul cult, provenit din latinescul legenda „narațiune”, a avut inițial o accepție restrânsă, referindu-se doar la prezentarea sfinților. Cu timpul și-a lărgit sensul, incluzând în sfera lui toate categoriile amintite. Pentru l. istorică cu caracter local se mai folosește cuvântul „tradiție”. Cunoscută în popor sub denumirea „poveste”, i se atribuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
perspectivă nuanțată asupra vocației descriptive a lui Creangă: Când purcede la drumul povestirii, Creangă vizualizează de îndată ce are de spus, însă o face în forme adecvate la subiect și la viziunea sa asupra lumii și a literaturii. Nu e pictural în accepția peisagistică și naturistă a cuvântului pentru că materia prozei sale nu mimează cu atare picturalitate. Paginile sale nefiind deloc statice n-aveau cum să înrămeze neclintite priveliști 61. Ion Bogdan Lefter explică vizualitatea operei lui Creangă prin asocierea dintre strategiile literare
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
răsunător, intitulată Myth Busters (Distrugătorii de mituri), în care erau demontate o serie de superstiții și credințe populare false, dar care, prin însuși titlul adoptat, perpetuează o percepție extrem de restrânsă a mitului, aceea de credință dovedit falsă și irațională, o accepție atât de limitată încât, în perspectiva abordării oneste a mitului ca dimensiune complexă și reală a ființei umane, apare ea însăși ca iremediabil falsă. Sărăcirea mitului nu îi face un serviciu rațiunii, tot așa cum existența și acceptarea mitului ca necesitate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este singura constantă a diverselor tipuri de PR, trăsătura proiectat sau conjecturat (Tourantier 1996: 232) este valoarea de bază a diferitelor tipuri de V. 2. Enunțarea directă sau "enunțarea de discurs" <1> Pentru Benveniste: "termenul [de discurs] trebuie înțeles în accepția sa cea mai largă: orice enunțare presupune existența unui locutor și a unui auditor, iar primul dintre ei are intenția de a-l influența pe celălalt într-un mod sau altul. [...] Pe scurt, toate genurile în care cineva se adresează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedere un final unic: " Finalul fabulei, motivul pentru care, de fapt, aceasta este creată, reprezintă principiul moral." Claude Simon, în discursul rostit la decernarea Premiului Nobel, explică întregul proces de creație al fabulei, înscrindu-se în aceeași direcție: În dicționar, prima accepție a cuvântului "fabulă" este următoarea: "Scurtă povestire din care se desprinde o morală.". Urmează imediat o primă observație: aceea că de fapt adevăratul proces de creație al fabulei se desfășoară în sens total invers schemei și că, dimpotrivă, povestirea se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Andreea Doman Fericirea e un ideal al imaginației iar nu al rațiunii. Într-un mod mai general, înțelesul pe care îl acordăm fericirii umane depinde de accepția dată esenței și existenței umane, ca și libertății și sensului existenței umane. Fericirea survine ca stare subiectivă, ca plăcere, în cazul în care omul se simte împlinit ca ființă biopsiho socială, în situația în care este liber și, de asemenea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
definim prin suflet, iar nu prin trup, rezultă că desfătările sufletești sunt superioare celor trupești. Într-adevăr, ele sunt, de exemplu, mult mai durabile, iar ecoul lor în conștiință mult mai profund. O altă problemă care s-a pus privind accepția fericirii este aceea dacă fericirea constă în plăcerea generată de mișcare, de activitate, sau de repaus, de absența activității. În această privință, Aristotel argumenta că fericirea este mai curănd plăcere de mișcare, pentru că omul este o ființă activă, iar repausul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
deși îl consideră "un simbol al realității”. În concepția estetică a lui T. Maiorescu frumosul este "o idee învăluită și încorporată în formă sensibilă”. Pe lângă sensul de categorie estetică, termenul de frumos mai este în general folosit și într-o accepție mai largă, ca izbutit din punct de vedere estetic. Frumosul se realizează într-o relație dialectică dintre obiectiv și subiectiv. Neexistând în mod abstract, în sine, ci numai concretizat într-o operă de artă, un peisaj etc., frumosul are, așadar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-și va mai putea îndeplini obiectivul de a asigura reflectarea unei imagini fidele a realității; spre deosebire de părerile anterioare, pentru B. Rybaud-Turillo și R.Teller (1997) apariția contabilității creative pare să rezulte dintr-o evoluție a științelor de gestiune, deoarece în accepția acestor autori contabilitatea creativă este un instrument de ameliorare a situațiilor financiare, „fiind o consecință a ingineriilor financiare și fiscale” și reprezintă cu siguranță o evoluție logică și firească în practica profesio niștilor contabili<footnote Rybaud-Turillo B., Teller R., „Comptabilité
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
revigorare a analizei rolului educației, formării profesionale, serviciilor de sănatate si activitatii de cercetare stiintifica in cresterea si dezvoltarea economică. Propune o abordare largă, dar bine structurată a unui domeniu mai puțin investigat în literatura noastră de specialitate. Adoptând o accepție integratoare a dezvoltării economice - proces de schimbare structurală profundă a unei societăți - în spiritul ideilor lui Peter Bauer, autorul studiază importanța capitalului uman dintr-o perspectivă mai cuprinzatoare decât cea a modelelor de creștere economică - fie de creștere “exogenă”, fie
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
oricărei școli dar în loc de aceasta se fac studii laborioase cu privire la diferitele «metode» de prezentare a materialului în situația actuală a învățării și se are în vedere în mică măsură sau deloc motivația preliminară“. În acest sens se impun câteva referiri. Accepțiile termenului „a fi motivat la învățătură“ corelează și exprimă în plan comportamental o stare prezentă mobilizatoare și direcționată spre atingerea unor scopuri. Este vorba de acele elemente stimulatoare pe care adesea educatorii le numesc „impuls către ...“, dorință, interesat de ..., absorbit
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]