803 matches
-
izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă cel mai bogat om din Imperiu... De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zăbrelele carului ca să nu fie smuls de mulțime. Cât mai ai până vei fi din nou liber? — N-ai aflat că asta e ultima mea luptă? Voi învinge și voi fi liber. Voi fi liber mâine, când mulțimea are să mă aclame în arenă. După ce voi câștiga ultima luptă, voi ieși din Ludi și voi pleca. S-a terminat, Valerius. S-a terminat. Cu o lovitură, un alt paznic îl îndepărtă pe Valerius. Medicul căzu. Se ridică greu, încercând să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se topește gheața care îl amorțise până atunci. Putea trăi din nou. Zâmbi, în timp ce Velunda dispărea printre umbrele apusului. Revăzu chipul ei oglindit în apa fântânii, gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime. Își revăzu prietenul, închis în carul ce intra în Ludi. Se întoarse spre Antonius. — Ai aflat despre Salix? Mâine au loc lupte de gladiatori. Azi-dimineață am fost în oraș și l-am văzut. Îți aduci aminte de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cadă sau să se clatine. Mulțimea se ridică în picioare, unduindu-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului, protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
râdea, întors spre unul dintre bărbații care stăteau în jurul mesei. Vinul, de culoarea sângelui, i se prelinse pe bărbie. În clipa aceea Flamma trecu încet prin fața lui Valerius. Își arăta chipul publicului, răspundea cu gesturi de învingător mulțimii care îl aclama. Valerius își scutură capul. Sudoarea de pe frunte îi curgea în ochi. Făcu câțiva pași și se întoarse încet, așa cum îl văzuse făcând pe Salix. Își arăta chipul mulțimii de cremonezi și de soldați care se adunaseră acolo să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent la abuzurile comise de soldații săi. În ziua sacră a Allia, când, pentru a comemora teribila înfrângere a galilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fuscus se ridică și veni lângă Antonius. — Sunt alături de tine și de împăratul nostru Vespasianus, sunt împotriva infamului de Vitellius! Antonius se întoarse spre soldați. — Dar voi? strigă. Voi de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fruntea unor soldați călare și a unor detașamente din diferite cohorte și legiuni. Tovarășul său era primipilus-ul Arrius Varus. Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor orașele Patavium și Ateste. La Mons Eniana înfruntară cohortele lui Vitellius care încercau să-i împiedice să-și continue drumul și le învinseră. Când primi vestea victoriei, legatul Vedius Aquila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului pe care tocmai îl curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se gândi. — Ucide! Jugula! urla mulțimea. — Ucide-l! - Vitellius se aplecă peste balustrada pulvinar-ului. Ucide-l! Flamma îngenunche, privind nisipul. — Nu ucid, răsună glasul lui Valerius. Se întoarse cu spatele și străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe împărat, confundând învingătorii cu învinșii. În pulvinar, Vitellius și cei din jurul său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capul, iar acum mergea printre preoții lui Isis. Vitellius ieși pe trepte, privindu-i pe soldații care îi aduceau pe Flavius Sabinus și Quintius Atticus, puși în lanțuri. Capitolium-ul continua să ardă. Soldații se opriră în fața lui Vitellius și îl aclamară ca învingător. Mulți îi insultau pe cei doi prizonieri. Unii ridicară săbiile, gata să-i ucidă. Vitellius rămase tăcut, cu mâinile în șolduri, uitându-se cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius Primus nu-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din familii ilustre, dacă nu chiar de origine divină. În anul 68 d.Hr., dorința înlocuirii lui Nero cu un împărat mai demn a fost întâmpinată cu bucurie de armatele din provincie. Pentru prima oară în istoria Romei, legiunile au aclamat ca imperator un senator obscur, Servius Sulpicius Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Galba s-a îndreptat spre Roma cu soldații săi și a fost confirmat și de Senat. După ce Nero s-a sinucis, Galba a intrat în Roma. Între 1 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o funcție de comunicare directă în timpul luptei, bucina este amintită mai ales ca instrument de paradă și pentru semnalarea schimbării gărzilor. Caecina: Caecina Alienus a fost chestor în Baetica. L-a sprijinit pe Galba în timpul revoltei în care acesta a fost aclamat împărat și, drept răsplată, a fost numit comandantul Legiunii a patra. Deoarece și-a însușit ilegal bani publici, a fost acuzat de Galba și condamnat pentru furt. Din acest motiv s-a întors împotriva lui Galba. Caena libera: banchet somptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
32 d.Hr., prietenul lui Nero și soțul Poppaeei Sabina, a fost trimis în anul 58 de Nero în Lusitania ca guvernator și a petrecut acolo zece ani. În anul 68 a sprijinit revolta militară în care Galba a fost aclamat împărat. A trecut de partea lui Galba, în speranța că acesta îl va adopta și îl va face moștenitorul său. Paegnari: categorie discutabilă din lumea spectacolelor cu gladiatori; par să fie un fel de bufoni, specializați în parodii ale luptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în același timp: - Dacă mai adaugi un cuvânt, doctore, va trebui să încep cu sfârșitul. Apoi se întoarse spre el și-l privi, i se păru, oarecum provocator. Deși aveți reputația de a fi omniscient, sunt sigur că nu știți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
negru. Îi urmărea cu privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu o robă din mătase violet, iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-se și făcând tumbe, regele Maimuță execută un salt peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn vopsit. Mulțimea aclamă. Regele Maimuță sare pe un nor, o scândură agățată cu funii din tavan. O bucată mare de material alb, care reprezintă cascada cerească, e aruncată în sus, norul e ridicat și actorul își face ieșirea de pe scenă. — Shang! Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cazuri în care rezultatele testelor au fost măsluite și l-a contestat pe câștigătorul locului întâi de anul trecut. Pentru a restabili reputația funcției publice, împăratul a ordonat decapitarea tuturor celor cinci judecători și a câștigătorului locului întâi. Oamenii au aclamat acțiunea, iar Su Shun a devenit un nume de marcă. Un alt lucru pe care l-a facut Su Shun i-a adus o onoare și mai mare. El i-a adus în fața justiției pe bancherii care produceau tael-i falși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă sigiliul. — Felicitări, Majestatea Voastră! aclamă mulțimea. Țipând de bucurie, An-te-hai aleargă în curte. Spre cer se trage cu rachete și în aer se deschid o sută de mii de flori din hârtie. Împăratul Hsien Feng sare de la locul său și anunță: — Potrivit registrelor istorice, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gură! scrâșnește din fălci prințul Kung. În ciuda avertismentelor lui Kung, se emite edictul de capturare a ambasadorului Marii Britanii. În următoarele câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca un erou. Aproape imediat însă, entuziasmul este risipit de rapoartele privind atacurile străine de-a lungul liniei de coastă. Documentele trimise de la graniță Majestății Sale au miros de fum și sânge. Actele se strâng curând în grămezi înalte lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și aud trei bubuituri care vin din spatele nostru. Este zgomotul bilelor de piatră care se rostogolesc la locurile lor. În clipa în care apar în fața mulțimii, miniștrii se aruncă în genunchi și se lovesc nebunește cu frunțile de pământ. Îmi aclamă numele la unison. Mii de oameni se întind în depărtare ca un uriaș evantai lung de o jumătate de milă. Mi-au interpretat greșit efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbat Înalt, cu cravată neagră (amantul latin, probabil), care Îmbrățișa o femeie elegantă, Într-o rochie de seară, după câte se părea, pe puntea unui iaht. Avem aici o carafă de sangria și Încă una de margarita. Au aplaudat, au aclamat și au turnat. — În plus, am quesadillas de pui, mini burrito, niște chipsuri picante și sos mexican. Și, ca desert, prăjituri Magnolia. —Ce legătură au prăjiturile cu glazură roz cu seara noastră latină? Întrebă Courtney, luând una de pe tavă. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]