1,910 matches
-
Șeful guvernului și al partidului trebuie deci să se consulte cu prietenii săi și să raporteze din nou regelui. Dar acestea nu mai sunt decât formalități, care se vor împlini foarte repede. ― Vasăzică crunta opoziție? zise Roșu cu un surâs acru. Ia stai, să vedem dacă Deliceanu e în curent... Trecu în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
treacă asupra celuilalt atribuțiile polițienești și menținerea ordinii în sat. La despărțire, Pravilă a declarat că el se spală pe mâini, că nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
joc de noroc. La un moment dat, animația acționarilor - cum aveam să aflu că se numeau cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni și pahare, umplând încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt și bere trezită. Privirile celor din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că, gândind despre fete, vorbesc despre niște struguri prea acri pentru mine, și ai dreptate. De fapt, ca să fiu cinstit, nu prea am avut de-a face cu fete din alea sculpturale și înțolite ca lumea despre care vorbeam. Prima mea femeie am avut-o la douăzeci și doi de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primit cu geamurile deschise în toiul iernii, trebăluind cu tulpanul pe cap. Mi-a vorbit ironic și m-a expediat după nici o jumătate de oră, deși o oră făceam numai pe drum până la ea. Mi-a dat să mănânc cozonac acru, cred că turnase dinadins zeamă de lămâie în aluat. Era clar că mi-o plătea, că-și bătea joc, plecam de fiecare dată teribil de furios, hotărât să termin cu ea pentru totdeauna. Dar, ajuns acasă, iar mă înduioșam, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată, o făcea fără nicio plăcere, și chiar cu o emoție neplăcută. Iarăși o hurducătură, iarăși gustul acru al mâncării de birt - a face un drum special, într-o zi cu aferuri peste aferuri, în această culme a zvonurilor de intrare !... O hurducătură, un gol amețitor în care îți alunecă inima : s-ar putea ca aceasta să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după trăsură. Dar nu era cea pe care o așteptam, ci una care se rătăcise cine știe cum pe aici, pentru că a trecut de casa noastră. De aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la înrămat. Am pus și icoanele pe perete. De Crăciun am fost la Sandra și la Șerban, unde au venit și nașii lor din Germania. S-au împărțit cadouri și am petrecut foarte bine. Eu am făcut sarmale cu varză acră cumpărată de la un magazin armenesc, care are produse de băcănie, gen oriental : murături, brânză de Brăila, măsline, nenumărate soiuri de halva (bună de tot), nuci, stafide. Sarmalele mi-au ieșit grozav, Tudor spunea că erau la fel de bune ca ale lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale dinților tăi. Eee, ce-i asta ? Ce vârtej ! Ce încurcătură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el. — Mișto! Înseamnă că cine face gardă acolo Împarte pichetul cu două fantome. — Terminați, mai bine să se ducă cineva după gustare, ne-o taie caporalul, care și-a recompus expresia acră. La ora 11 se distribuie gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță, pentru toată bateria, și să o ducă la locul de instrucție. Dacă e o conservă de pește, ai șansa să mănînci ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CI-stul. Maistrul tace, e un om de aproape 60 de ani și ar vrea să-și mănînce liniștit pensia generoasă de cadru militar. Îi aruncă o privire foarte scurtă. Viața plină de succese i-a Împietrit pe chip o expresie acră, chinuită, dar care În acest context pare milă. „De ce mă Întrebi prostii? O să vezi tu de ce“, pare să spună el. Amenințarea fără chip a Aparatului obscur funcționează Într-un cîmp atavic. E ceva abstract, toată lumea cunoaște aceste lucruri, dar nimeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
multe lecții de engleză din carte. În orice caz, urmează refrenul, o chestie goală, dar de mare efect - ceva care aduce o notă de mister. In Babylon, the magic town. Însă momentul se strică, dormitorul Începe să respire un miros acru prin ușa crăpată. Un miros de haine prăfuite și ude, un miros de sudoare În frig, mirosul unor lipsuri esențiale și profunde, mirosul unei spaime, o spaimă caldă, cu nenumărate izvoare, mirosul unei grămezi umane Într-o noapte care pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un soldat trebuie să Învețe să coase. În ultima zi reușesc cumva să-mi iau rămas-bun de la Vlad și de la ceilalți băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
perfect peste ele. Jumătate din noua unitate se află aici; cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător, și e un miros acru, neliniștitor. Hațegul mi se pare un paradis În mintea năucită de lipsa somnului - ce dracu’ o face Vlad acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă a colegului vostru defunct, care, neavînd subiect de conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al treilea pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile ei luceau lacrimi, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În speranța că nu Îmi vor mai ieși din bocanci. Dacă le pui elastic, cînd Îndoi genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi acru și, ca să arate că nu minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc. În Încăperea mică, mirosul acru (clasic În orice unitate militară) e străbătut de un iz pregnant de petrosin. Pe ușa lui scrie : Comandant. — Soldat, ce tot spui? Că ai intrat În unitate... pe unde? Și cînd s-a Întîmplat asta? Azi-noapte ? Ia mai zi-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel de ghem, Înfofolite În pături; s-au stins de ani buni, au ajuns o pereche de mumii miniaturale - dinspre ele nu răzbate nici un semn de viață, doar un miros suspect. În salon e rece și umed și un iz acru, de trupuri bolnave care Încearcă cu disperare să-și genereze propria căldură. Caloriferele sînt un decor fără utilitate, emană un frig metalic care străpunge cu ușurință păturile roase (seamănă foarte mult cu cele din dormitoarele militare - și caloriferele, și păturile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură bucățile pe jumătate mestecate, să le lipesc la loc pe sandvici și să i-l dau Înapoi - ia-ți-l și bagă-l la loc În dulap! Ne Încurajăm să coborîm la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că e mai bine să nu te dai bătut, să Încerci din nou, scutură-l mai tare și ai să vezi atunci ce Înseamnă de fapt timp, chiar dacă stai făcut ghem În concavitatea saltelei din dormitorul ostășesc plin de mirosuri acre, tari (rezultate din combustia adrenalinei, a deznădejdii, a cruzimii și a bărbăției - toate prost Înțelese, prost consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic n-a fost ciudat. Pentru că e aprilie. Cerurile au fost mai furtunoase, mirosul din dormitor mai acru și promisiunile din televizor s-au schimbat foarte mult, drept urmare toată lumea s-a purtat cumva - la fel ca Înainte, dar altfel. Se poate vorbi despre un soi de nebunie, uneori periculoasă, alteori veselă, această oscilație neavînd cauze serioase, capricii născute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât un zâmbet. Alex își spunea: „E schimbat; e același și totuși schimbat și miroase altfel, are un miros acru“. Pe urmă se gândi la încăperea din visul ei. Și iarăși își spuse: „E același, dar e nebun“. Îl măsura pe George cu privirea ei de pisică, în timp ce, cu degetele dibace, își aranja gulerul bluzei. Purta un taior și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fugea el, fugeam și eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]