14,708 matches
-
o mulțime de Ionești autohtoni le asaltau zilnic birourile, cerând viză de emigrare. Cu atât mai suspect, deci, acest Ionescu, personaj ce evoluează autoreferențial, persuasiv și truculent, emoționant și sarcastic, fără să reușească să-i scoată pe cei doi din adânca lor suspiciune de organe de stat și de partid. Umorul și ironia conjugală sub care par să comunice Max și Mama în "Weekend" cedează locul panicii simbolice. Pe fundalul căreia se conturează esența sufletească a personajelor: lașitatea pacifistă versus patriotismul
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
învățător și ucenic, ca un raport între tată și fiu. Ucenicii profeților se numeau fiii profeților (3 Reg., XX, 35). Învățătorul de înțelepciune era socotit tatăl școlarilor săi. În Noul Testament, legătura dintre învățătorul tată și ucenicul-fiu, pare a fi mai adâncă și mai caldă. Sfântul Pavel scrie corintenilor: Căci de ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți, căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos (I Cor., 4, 15). Ceva mai didactic și nu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ei dorința vieții veșnice 137. Și ca să spunem simplu, s-au făcut încăpători ai lui Dumnezeu întreg și cu totul întregi dumnezei după har așa de mult, încât au fost socotiți că sunt prin toate alt El138. Trăind așa, pace adâncă și minunată li se dădea tuturora și dor nesăturat pentru facerea de bine iar revărsarea Duhului Sfânt era deplină peste ei toți139; totul pentru ei era credința și dragostea, căci mai ales dragostea îi arată pe oamenii sfinți 140 și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ar fi cît se poate de firesc să-i acordăm atenție. Generația mea, de exemplu, care s-a născut înainte de război și a fost contemporană cu două răsturnări de regim politic, pătrunde în mileniul următor încărcată de experiențe bogate și adînci. Dar nu despre istorie vreau să vorbesc neapărat, ci despre cotidian. întrebările fetiței lui Charlie Citrine din romanul lui Bellow m-au determinat să mă gîndesc la lucruri pe care le uitasem, ca și cum nu s-ar fi întîmplat, și care
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în "Limbajele durerii", două pagini
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
entități aparte limbajul religios și cel politic. Justificările erau pur lingvistice, și parțial credibile: cele două limbaje ar fi avut o individualitate prea puțin marcată, confundîndu-se fie cu limbajul literar, fie cu cel juridic sau științific. De fapt, cauzele mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
Nevă nemaibocnă." Din cînd în cînd se oprea speriată: "Nu, nu pot să continui, n-are nici un rost, tu vii dintr-o societate de ființe umane, pe cînd noi aici suntem împărțiți în oameni și ...." și se lăsa o tăcere adîncă. Berlin o roagă să-i permită să își noteze poemele, dar gazda refuză. Dialogul lor s-a prelungit pînă a doua zi dimineața. în 1965, cînd se vor revedea la Oxford cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa în
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale spiritului, aparent neeroice, pe nedrept confundate cu lașitatea. Trebuie reevaluate, nu numai pentru performanțele estetice, care nu au fost încă puse în lumina cuvenită, dar și pentru că ele au reconstituit și conservat, în plin comunism
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
x, y, z, dar refuzând să vorbească despre ceea ce au simțit. Torturații refuză multă vreme traducerea într-un limbaj inteligibil a caznelor la care au fost supuși, pentru că supliciul a pătruns nu doar în carne, ci la nivelele cele mai adânci ale minții și ale sufletului. Mulți foști supliciați, odată eliberați din detenție, se simt protejați doar înăuntrul locuințelor lor regăsite, de unde refuză să mai iasă. Aceste case închise sunt și trupul, dar și gura lor care nu vrea să vorbească
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
teologul care nu numai a tradus opera In canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa, ci a și teologhisit adânc pe marginea ideilor ei teologice vaste, sporind astfel înțelesul acesteia și uneori adâncind cugetarea gregoriană cu speculațiile sale teologice deosebit de adânci, făcând referire la acest 75 „Cunoscând pe Dumnezeu - scrie Părinte Dumitru Stăniloae - sau având simțirea bunătăților Lui, suntem pururi la începutul acestei cunoașteri sau simțiri, cum cunoscând o persoană omenească, sau gustând prin iubire farmecul comuniunii cu ea, suntem pururi
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în care să dorm/ și un lighean în care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile acestea comprimă și desfășoară o tristețe fundamentală și incasabilă, o deprimare adâncă, dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un moment de grație, pregătit cu răbdare și dăruire de sagacea Lisa. Înainte de a părăsi Parma natală, Alberto îi va înmîna fotografia incriminantă, amintită în Prolog, bătrînului Mora, uscat sufletește și la adînci bătrîneți, dar cu aceeași slăbiciune pentru Lisa, acum dispărută. Stăpînind bine arta povestirii, Bevilacqua nu a uitat detaliul, dimpotrivă, i-a întărit valoarea de purtător de semnificații. Acest ultim volum percutant, obsesiv, confirmă valoarea lui Alberto Bevilacqua, prozator și poet
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
-i sînt atribuite nu le-a făptuit. Mai scrie acolo că nici gînd ca Richard să îi fi asasinat, cu mișelie, pe cei doi copii nevinovați ai fratelui său Clarence. Ci că, dimpotrivă, aceștia ar fi trăit pînă la bătrîneți adînci la vreun conac din Franța, fericiți sau nu. De asemeni, că pe lady Anne, de care, din copilărie, îl lega o trainică afecțiune, ar fi luat-o de soție la vreo doi ani după ce și primul ei bărbat și socrul
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
mai dăruiți și mai reprezentativi dintre noi, pe oamenii creației, sarea pămîntului... Să revenim însă la destinul lui Ilie Constantin a cărui coabitare cu aventura nu se reduce la îndelungata experiență occidentală și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
îndoială/ fără de veste și fără de pricină". Procedeul favorit îl reprezintă o descripție inocent-insidioasă, iluzoriu-plană care sugerează însă tainele conținute în tot ce alcătuiește lumea fenomenală, așadar, o a treia dimensiune a sa. Fizica deschide perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o/ de pripeala din lucruri pe
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
grațiilor quasi-totale. Aproape că nu mai există creator de muzică savantă care, oricît de nepăsător, oricît de aparent dezinteresat ar părea, să nu își deconspire vanitatea și să nu se inflameze în clipa cînd își vede amenințată poziția, atît de adîncă îi pare rana făcută amorului propriu. Ambițioșilor le place actualitatea. Uitați-vă la compozitorii contemporani: cu cît sînt mai implicați în aspectul prospectiv, experimental al limbajului muzical, cu atît mai grele le sînt suspiciunile și mai sensibile orgoliile. Fapta docilității
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
Pavel Șușară Recent, cu doar cîteva săptămîni înaintea aniversării vîrstei de nouăzeci de ani, dar la capătul unei suferințe adînci, născută deopotrivă din erodare fizică și din exces de luciditate, pictorița Eugenia Iftodi s-a stins din viață. De origine basarabeană, descendentă a unei familii de foarte bună condiție, ea a cunoscut de timpuriu, din adolescență aproape, mediul artistic românesc
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și formele ei diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată. O pictoriță care, deși în intimitatea creației sale visează
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau analiză politică, textul său este veșnic ispitit să evadeze din captivitatea evenimentului concret de la care pornește și irepresibil condamnat la o contemplație amplă, care privește resorturile adînci ale speciei și nu cazurile individuale, ceea ce, la prima vedere, ar plasa totul în spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar așa stau. Numai că acestă angajare a lui
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
32) și într-un amalgam în care nu încap preferințe și diferențieri nete. Căci rusoaica lui Ragaiac are o imagine proteiformă, din care se desprind obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție (ŤEu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simpluť), un om faimos (ŤCa și legenda Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa". Gîndul că ar fi "un fenomen" îi venea, probabil, poetului din anii copilăriei cînd se vedea copleșit de dragostea mamei care-l "ogoia" și-l alinta cu pitorești vorbe: "ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
pus traista pe umăr și mă îndrept spre împlinire cântînd. Basarabia Basarabia - Mâna stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu a cotropitorilor nemiloși, Basarabia - cimitirul în care strămoșii se zvârcolesc și blestemă. Osânda Nu izgonirea din rai a fost pedeapsa cea mai grea pe care Creatorul le-a dat-o oamenilor. Pământul întreg era un rai plin
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
a acelei iubiri sacre, ca o parabolă despre trăirea eternității sub semnul vieții... “De-aș ști că-n viața mea revii/ Să retrăim iubirea noastră sfântă, / De-aș ști că poți din nou să fii / Pădurea mea și marea mea adâncă/ Și, o, de-aș ști că poți să vii, / Ca într-un vis, în dulce-mbrățișare,/ Cu tot parfumul din câmpii / Cules de trupu-ți drag din floare-n floare,”... Eul liric, puternic accentuat de verbul la persoana a-ntâia, singular
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
nu mai dăinuie decât o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom nota că ideea fracturii lăuntrice, a sciziunii, este reluată, și întărită, printr-o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
întunericul sunt de aceeași natură. Lumea în care trăim este o operă imensă de lumină. Ne mișcăm în lumină, cunoaștem prin intermediul luminii și fiecare dintre vietățile existente în natură trăiește de pe urma luminii. Spiritualitatea răsăriteană a descoperit însă și alte înțelesuri adânci ale luminii. Căci Hristos, Cuvântul prin care și pentru care toate s-au făcut, este Lumina lumii.În Vechiul Testament se menționează că Dumnezeu a zis:Să fie lumină! Lumina având mai multe înțelesuri astfel: îl are pe cel al luminii
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]