102,424 matches
-
Ioan Caproșu, transcrierea textului de Alexandru Gafton și Laura Manea, studiu lingvistic, indice și bibliografie de Vasile Arvinte, notă asupra ediției de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu și Alexandru Gafton. La volumul II, echipa, cu aceeași distribuție de sarcini, și-l adaugă pe N. A. Ursu; de consemnat, ca foarte aplicate și utile, cele două studii filologice însoțitoare ale ultimului volum, semnate de N. A. Ursu și Alexandru Gafton. Primul se referă la Noi informații privitoare la manuscrisul autograf și la textul revizuit al
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
principal pe primele cinci cărți ale lui Moise, urmărite în trei versiuni comparative. Sunt cercetate aspectele fonetice (accentul, vocalismul, consonantismul), morfologia și sintaxa prin prisma categoriilor gramaticale (substantiv, articol, adjectiv etc.), formarea cuvintelor cu sufixe și prefixe, la care se adaugă un studiu stratigrafic al lexicului (elemente latine, slave, grecești, maghiare, germane, turcești). Concluzia esențială este că Biblia de la 1688 contribuie decisiv la muntenizarea normelor literare ale limbii române, apropiind-o surprinzător de etapa ei modernă. În locul oricăror argumente izolate am
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
mult părută decât adevărată 81, dă naștere primelor patimi mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte 82. Când ne referim la lăcomia pântecelui, pătimașul caută cele mai fine, mai gustoase și mai variate mâncăruri. Adăugând la mulțimea bucatelor și licoarea vinului, lacomul cade în trândăvie, pentru că o masă copioasă nu-l îndeamnă la nevoință, nu naște în el dorința de rugăciune și de meditație, ci generează gânduri de curvie, datorită trupului greoi și minții încețoșate
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Printre izvoarele de proveniență a patimii desfrânării, se numără și păcatul strămoșesc. Trebuie să știm însă că pornirile sexuale dezordonate sunt și o consecință a păcatului strămoșesc și, prin urmare, nimeni nu este scutit de ele. Pe lângă acestea, mai putem adăuga și alte cauze declanșatoare ale acestei patimi, cauze care sunt în ton cu lumea contemporană: îmbrăcămintea necuviincioasă și provocatoare, lectura și vizionarea unor materiale instigatoare (erotice); dansurile, cântecele, reprezentări artistice obscene și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
mumiei de sub sticlă, până ce ofițerii respectivi cu paza interveniră... Cu Napoleon, fusese altceva. La mijloc era fraza lui Tolstoi, rostită în 1857, la Paris, când ajunsese întâia oară în fața mormântului imperial: "Oribilă, zeificarea acestui scelerat!" Precum și celelalte cuvinte ce se adaugă portretului făcut în Război și pace: "Napoleon, această insignifiantă unealtă a istoriei, care, niciodată, nicăieri, nici chiar în exil, nu a dat dovadă de demnitate umană". Geniile, oricum, interpretează diferit această stare omenească. Alteori, Tolstoi scrie de-a dreptul despre
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
sunt de-a dreptul stupide. Scriitorul francez devine astfel un caz deosebit de interesant pentru istoricul specialist în deconstrucția imaginarului istoric. Prejudecăților despre Verne ca pionier al tehnologiei moderne și al literaturii SF, idei care au circulat dintotdeauna, li s-au adăugat în ultimele decenii noi interpretări discutabile fie despre mesajul mitologic sau religios al operei, fie despre ideologia de stânga și atitudinea sa "incorectă politic" față de negri, evrei, femei sau homosexuali: După ce a suferit prea multe simplificări, Jules Verne riscă acum
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
fără a fi un învingător și cu atît mai puțin un erou, Caragiale stă în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la întrebarea ce părere au despre oamenii instruiți, au răspuns agresiv că nu-i interesează, nu cunosc nici unul și nici nu și-ar dori. Adaug și opinia culeasă de mine de la o doamnă de cultură, pictură și BMW: mă piș pe ei. O moderată. Aceasta-i așadar starea naturală a oamenilor simpli de caracter. Modele le sînt alții ca ei. Definiția lui Vladimir trăiește. Și
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
o mână o geantă. Helena o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena. Dar, deodată, își dădu seama. La conac exista un portret al tatălui ei din tinerețe și tânărul acela era aidoma lui. - Ești Lucian! De necrezut! - Nu mi-ai spus
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
era un copil când am plecat eu de acasă. Acum e o adevărată domnișoară. Și foarte frumoasă. Nici una dintre voi să nu scoată o vorbă despre apariția mea aici. Tonul vocii i se schimbă și, ducându-și mâna la gât, adaugă: Dacă dau de mine, mă spânzură. -Doamne-Dumnezeule, chiar tu ești, strigă Helena. Da, îmi amintesc de tine. în tulburarea ei, Helena se agăță cu putere de Miriam-Lieba. își pierdură amândouă echilibrul și se prăbușiră pe gheață. încercând să le ajute
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
rînd, mulți dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanței ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate și de ficțiune. Un personaj este în mod fundamental o invenție dintr-un roman, un film, o piesă de teatru; transferat pe scena
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
V. Alecsandri, aproape deloc preocupat de tema religioasă (Fl. Popescu reținuse un poem convențional, Cristos a înviat). Din opera lui Eminescu sunt reproduse șase poeme, însoțite de comentarii critice (p. 55-63) despre eclectismul viziunii religioase, relația cu catolicismul, la care adaugă analiza a două capodopere, Rugăciune și Răsai asupra mea... Surpriza antologiei lui Ion Buzași este Al. Macedonski, reprezentat de 20 de poeme (p. 78-96), cele mai multe cu care figurează un autor. Testamentul poetului (publicat în România literară, nr. 47 din 2004
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
intra, căci Ion Buzași nu-și propune un sumar extins sau o explorare completă a domeniului, ci o selecție exigentă, axată didactic pe reperele esențiale (o spune însuși istoricul literar în prefață). Dar, pentru comparație, pot spune că Florentin Popescu adaugă o secvență consistentă din literatura contemporană, de unde, pe lângă Ioan Alexandru, reține poeme îndeosebi din Daniel Turcea (cele mai multe), Grigore Vieru și Ileana Mălăncioiu, dar și din Ana Bladiana, Romulus Guga, Ion Caraion, A. E. Baconsky, Valeriu Anania, Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
vizual. Și tocmai aici e hiba, pentru că pentru publicul de multiplex va părea exagerat, iar pentru cinefili, exagerat de - vorba unui american - "decafeinizat". Jos pălăria însă pentru actori, lungmetrajul beneficiind de distribuție de nume mari, la cei doi thespieni protagoniști adăugându-se Jessica Lange, Marillon Cottilard, Danny De Vito, Helena Bonham-Carter. Un lungmetraj - de data asta "noutate video" - pe nedrept, zic eu, ignorat de critici, în pofida unei prestații actoricești de excepție, este Să omori un rege, realizat de Mike Barker. Încă
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
vară sau doar o toamnă sau doar o iarnă sau nici măcar atât. Muzica și celelalte omenii sunt animate de iubire și, precum știe tot omul, iubirea dăinuie în veci! În rest - materialu' cu legile lui. Ce s-ar mai putea adăuga, decât că și înainte vreme lucrurile nu se arătau a fi fost toate neapărat mai roze. Grija cu care ar trebui să privim viitorul luminos ar trebui să ne însoțească și la scrutarea trecutului luminos. Se spune că altfel a
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
aici din timpuri imemoriabile, în 1992, că trebuie să învețe ei întâi regulamentul� (CD 10.02.2003). Și în acest caz, Internetul confirmă recurența erorii: nu mai puțin de 35 de citate conțin sintagmele timpuri imemoriabile, vremuri imemoriabile; li se adaugă și alte îmbinări asemănătoare (�trecutul imemoriabil al românilor-arieni�, dacianoua.go.ro). De altfel, din cauza apropierii de sens și de formă, o confuzie similară apare și în franceză, între cuvintele-sursă immémorable și immémorial. Mult mai frecvente - dar și mai puțin grave
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
însuși, sfătuindu-mă să nu pun la inimă Hachițele lui Mateiu. Cu tonul pe care îl avea la întîlnirile noastre de la Junimea, cenaclul de la Facultatea de Rom�nă, Croh mă anunță că el a citit cartea. N-are nici o continuare, adaugă. Pornim apoi, trași amîndoi de cîinele său, pe culoarele facultății, ca și cum Ronț voia să ne ducă la sala mare a bibliotecii de lectură pe urmele cărții Sub pecetea tainei. Iar asta cu o intensitate atît de mare, încît m-am
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
fără să teoretizeze prea mult, Valeriu Cristea observă că literatura reprezintă o imagine a celor două tipuri fundamentale de spațiu: deschis și închis. De-a lungul istoriei, a avut loc o dublă mișcare, un fel de corsi e ricorsi, am adăuga noi. Omul a simțit dintotdeauna ,chemarea necunoscutului, nevoia de a ieși la larg, pe de o parte, ispita replierii, urgența adăpostirii, pe de alta". |ntre aceste două sentimente cardinale se desfășoară întreaga epopee a umanității. Așa, cu o propoziție anticipatoare
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
și pornim mai departe,văzînd în artă libertatea deplină, fără reguli stabilite.î (De vorbă cu d. Mathis-Teutsch, revista ,,Drumuri noiî, anul I,nr. 3, 15 martie î15 aprilie 1929, Brașov, interviu de St. I. Chendi ) Umanism fără naturalism Dacă adăugăm citatului de mai sus încă două propoziții, extrase din același interviu acordat lui Șt.I. Chendi, și anume: ,,Pe mine mă interesează numai omul, natura î deloc. Nu am fost și nu voi fi niciodată naturalist. Fondul nu are pentru mine
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
și unul transcendent, imposibil de ignorat ăntr-un asemenea proiect, ni se oferă, fără nici un complex, tot două planuri, dar unul carnal, de un naturalism împins pănă la grotesc, și unul scenic, de teatru în aer liber. Dacă acestora le mai adăugăm și desele evadări în spectral, momente în care apare un fel de androgin drapat în negru și cu priviri de cobalt, care uneori mai ține în brațe o apariție cu totul bizară, un fel de Răzvan Theodorescu trecut prin laboratoarele
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său, însuși R. M. Alb�r�s: îDacă omul nu mai crede în om, nici în civilizația sa, nici în habotniciile epocii sale (și nici în normaltiatea sa, aș adăuga n.n.) atunci nu-i mai rămâne ca realitate decât voceaî Literatura încetează a mai fi povestire, narație, polemică, descriere socială sau psihologică. Ea redevine acel pariu al langajului datorită căruia ne numim oameni. Ați mai fi oare oameni dacă părinții
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
reclam nimic, sînt mulțumită cu starea de nonbeligeranță, cu armistițiul pe care l-am parafat cu societatea israeliană, cu cei din jurul meu! Nu deranjez, stau cuminte în colțul meu, scriu, privesc și atît!" (p. 74). Acestui balans trecut-prezent i se adaugă în Israel și cel dintre starea de normalitate și permanenta amenințare a atentatelor teroriste care pot lovi atunci cînd te aștepți mai puțin. Cartea lui Mirel Brateș este simultan un roman și un eseu despre viața de zi cu zi
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
reluat sub alte auspicii. Cum să înțelegem dinafară colaborarea dintre trei instituții pentru realizarea programului de editare științifică a clasicilor: Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. De fapt, trebuie să o adăugăm și pe a patra, Ministerul Culturii, care contribuie la finanțarea proiectelor. Cum se petrece această colaborare? - În teribila (pentru noi) vară a anului 2001, când toate speranțele păreau să se fi năruit definitiv, la inițiativa domnului Eugen Simion, președintele Academiei Române
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
Minerva și-a completat misiunea, în ceea ce-l privește pe Lovinescu, cu două gesturi excepționale. A tipărit patru volume din �Sburătorul�. Agende literare, prin grija Monicăi Lovinescu și a Gabrielei Omăt, cu adnotările lui Alexandru George, căruia i s-au adăugat ulterior Margareta Feraru și din nou Gabriela Omăt, în intervalul 1993-2000, pentru ca ultimele două volume ale agendelor să apară în 2001 și 2002 la Fundația Națională pentru Știință și Artă, care a preluat rolul muribundei Edituri Minerva. Al doilea eveniment
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
pe Anticles. Cum n-au mâncat de-atâtea zile, războinicii devorează amândouă cadavrele. Unul, cu stomacul mai delicat, varsă la prima înghițitură. Ca să nu se deshidrateze, se hotărăsc toți să-și bea urina. La putoarea de urină și excremente se-adaugă acum mirosul de carne împuțită al primului cadavru (al lui Anticles, care, pe dogoarea-aia, începe să se descompună) și-al măruntaielor celorlalte două. Cineva propune să scape de ele, să deschidă trapa o clipă și să le-arunce. Pe
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]