1,484 matches
-
puține probleme utilizau în mod curent apărări mature. Dacă maturitatea apărărilor este semnul unei viitoare sănătăți mentale, capacitatea sa de predicție în privința sănătății fizice este mai redusă. Rezultatele lui Vaillant arată totuși că, pentru un anumit timp, opțiunea pentru apărările adaptative poate oferi un fel de „imunizare” împotriva problemelor de sănătate fizică. Astfel, cel puțin în primii 10 ani care au urmat după evaluarea stilului lor defensiv, sănătatea bărbaților cu apărări mature s-a deteriorat mai încet decât la subiecții care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și parțial - la o serie de întrebări fundamentale: - Prezența unor apărări mai mature la începutul terapiei favorizează, oare, formarea și menținerea la pacient a unei alianțe terapeutice? - În ce măsură se modifică funcționarea defensivă pe parcursul unei terapii reușite? - Reducerea apărărilor mai puțin adaptative se asociază unei creșteri a apărărilor adaptative? Pentru a răspunde la întrebările menționate, ca și la multe altele, va fi nevoie de un număr însemnat de cercetări. Totuși, această direcție de studiu lasă să se întrevadă unele progrese majore în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fundamentale: - Prezența unor apărări mai mature la începutul terapiei favorizează, oare, formarea și menținerea la pacient a unei alianțe terapeutice? - În ce măsură se modifică funcționarea defensivă pe parcursul unei terapii reușite? - Reducerea apărărilor mai puțin adaptative se asociază unei creșteri a apărărilor adaptative? Pentru a răspunde la întrebările menționate, ca și la multe altele, va fi nevoie de un număr însemnat de cercetări. Totuși, această direcție de studiu lasă să se întrevadă unele progrese majore în înțelegerea procesului psihoterapeutic grație studierii mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de abordarea tip „context” (Holahan et al., 1996). 4. Premisele unei abordări integrativetc "4. Premisele unei abordări integrative" Menninger este probabil primul care - într-un articol din 1954 - abordează mecanismele de apărare dintr-o perspectivă mai largă, aceea a proceselor adaptative și a unei ierarhizări a dispozitivelor de reglare. Mai târziu, Haan (1969) elaborează un model al funcționării adaptative cuprinzând diferite dimensiuni de bază (zece la număr); exprimându-se fiecare sub formă de coping, de apărare și de fragmentare, acestea constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Menninger este probabil primul care - într-un articol din 1954 - abordează mecanismele de apărare dintr-o perspectivă mai largă, aceea a proceselor adaptative și a unei ierarhizări a dispozitivelor de reglare. Mai târziu, Haan (1969) elaborează un model al funcționării adaptative cuprinzând diferite dimensiuni de bază (zece la număr); exprimându-se fiecare sub formă de coping, de apărare și de fragmentare, acestea constituie cele trei tipuri de procese sau de mecanisme specifice eului 38. Astfel, dimensiunea sensibilității se manifestă sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și sugerează în același timp un continuum al mecanismelor de adaptare mergând de la apărare până la degajare și, apoi, la coping. Plutchik (1995) este de părere că fiecăreia dintre cele opt apărări de bază (considerate niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1995) este de părere că fiecăreia dintre cele opt apărări de bază (considerate niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de importantă cum se crede), iar regresiei i-ar corespunde căutarea de ajutor. După o perioadă de evidențiere și descriere a diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensivă. A. Freud face o distincție clară între intelectualizarea defensivă proprie adolescenței și intelectualizarea care, în opinia sa, „rezolvă problema reală”, nefiind așadar sterilă (Sandler, 1985/1989). Rausch de Traubenberg și Boizou (1976) remarcă faptul că intelectualizarea „are un aspect adaptativ foarte valorizat de cultura occidentală”. Apoi, nici intelectualizarea care joacă rol de rezistență în cura psihanalitică nu poate fi considerată patologică. De fapt, rezistența este un proces obligatoriu în fiecare cură, întrucât este legată de refulare. O dată formulate aceste rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formulează o rezervă: „«Sănătatea mentală» nu semnifică autonomia completă a gândirii și acțiunii în raport cu structurile inconștiente (situație în care am avea de-a face cu o izolare), ci mai degrabă o autonomie relativă, implicând comunicarea dintre structurile inconștiente și activitățile adaptative și creative ale subiectului”. Pe scurt, dacă, așa cum ne asigură Fenichel (1945/1953), în activitatea de gândire logică subiectul elimină mereu asociațiile afective care ar dăuna obiectivității, obsedații ar fi niște „caricaturi ale celor care gândesc normal”. Pentru ei prevalează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
remarcă și la personalul medical care, ocupându-se de unii pacienți infectați cu HIV, se confundă cu teama de contaminare și de moarte. Refuzul este propice dezvoltării unui sentiment de putere absolută în plan profesional, dar îmbracă și o valoare adaptativă și pozitivă care permite personalului medical să transmită pacienților speranța de a învinge boala (Jourdan-Ionescu și de La Robertie, 1989). Acesta este rolul de ecran pe care-l poate îndeplini refuzul ce apare în momentul unei percepții traumatice copleșitoare. Regresietc "Regresie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ocazională de a căuta un punct de sprijin sau un spațiu care oferă siguranță poate apărea și la vârsta adultă, într-o manieră uneori spectaculoasă, mai ales în perioada de criză. În acest caz, caracterul său tranzitoriu marchează valoarea defensivă adaptativă a unor astfel de regresii. Iată exemplul prezentat de Braconnier (1989): un bărbat ajuns la maturitate riscă să-și piardă slujba. Deodată, el începe să colecționeze mașinuțe cu o pasiune atât de mare, încât își neglijează activitatea profesională chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiectului asupra obiectului motorii și senzoriale, fără de care nu s-ar putea obține marea diversitate de imagini existentă în actul de reflectare senzorială vizuală. O viziune în general antinativistă, care face pași importanți spre descoperirea rolului activității psihice și direcționarea adaptativă a comportamentului. 9. Localizarea cerebrală a reflectării contribuția lui Gall și Flourens În rândurile reprezentanților științelor naturii, al neuroanatomiștilor și fiziologilor a existat o tendință opusă celei centrate pe studiul modalităților senzoriale, care a considerat reflectarea senzorială dependentă de activitatea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
formulată și dezvoltată în cartea sa cu titlul Funcțiile senzoriale ale măduvei spinării, lucrare care a apărut în 1853. După teoria reflexului de până atunci, se puteau explica doar reacțiile nerv-mușchi. Acestea însă erau prea puțin reprezentative pentru ansamblul relațiilor adaptative ale organismului cu mediul înconjurător. Reflexul interpretat în acest cadru îngust, mecanicist nu putea explica multitudinea de relații funcționale mediate de sistemul nervos. Din această schemă lipseaau influența multiplă a condițiilor de mediu, variațiile stimulente ale acestora. Era o schemă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu noua perspectivă investigativă, ele au fost puse la lucru, adică în sarcini de "rezolvare a problemelor". Au fost studii care s-au efectuat pe animale, care veneau să probeze universalitatea fenomenului psihic al gândirii, legătura dintre gândire și funcția adaptativă a inteligenței. De aici și până la abordarea în același spirit a însăși problematicii gândirii nu era decât un pas, pe care tot mai mulți cercetători l-au făcut fără ezitare. Dar cel care a dat la o parte orice reținere
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a arătat că reacțiile emoționale se proiectează în adâncurile viscerale ale organismului, având efecte directe asupra reușitei adaptării la mediu o perspectivă de gândire fără egal în istoria de până atunci a cunoașterii științifice. La Darwin reacțiile emoționale au efecte adaptative nemijlocite individuale și de specie. Ele se manifestă pe planul relațiilor interspecifice și intraspecifice, ca fiind decisive în supraviețuire și reproducere. În acest fel, respectivele mișcări expresive cu încărcătură emoțională sunt, de fapt, secvențe dintr-un ansamblu comportamental subordonat luptei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
era un simbol pentru izbitura ce putea să urmeze prin consecință, la fel cum părul zbârlit venea să-l înspăimânte și mai mult pe adversarul apărut în față. La fel rânjitul dinților, umflarea penelor anunțau atacul sau fuga. Erau reacții adaptative decisive în supraviețuire și reproducere. Aceleași reacții apar însă și la omul de astăzi, cu deosebire în situațiile de tensiune și conflictuale, când organismul se supune legilor de organizare biologice de odinioară. Din perspectiva cunoașterii psihologice de astăzi multe din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mediul înconjurător, expresii ale activității de adaptare la mediu. Odată cu reușita descoperirii unei metode obiective comparate de studiere a stărilor emoționale, obiectivul conceptual al lui Darwin a fost desăvârșit. Cu ajutorul conceptului de instinct a putut delimita nivelul superior de integrare adaptativă, direct implicat în manifestarea legilor generale ale biologiei, legea luptei pentru existență, a selecției naturale, etc. Integrarea metodologică a contribuției sale rămânea să fie desăvârșită de psihologi. El a reîmbrăcat mai departe halatul de biolog ca să-și desăvârșească opera, să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pregătită îndelung de fiziologi. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea venise vremea ca psihologia să se completeze cu contribuția acumulată în cunoașterea zoologică. Au fost încercări înmânate cunoașterii psihologice dintr-un raționament de cunoaștere comun, de cuprindere a ansamblului reacțiilor adaptative ale organismului la mediu. Cu precizarea că, de astă dată interrelația organism mediu era concepută în termenii darwinieni, diferiți de cei anteriori proprii concepțiilor fixiste și preformiste. Era un efort de unire a forțelor în condițiile în care la acea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologiei într-o știință exactă, similară fiziologiei. La om, el și-a propus să cuantifice mișcările pe care le fac mușchii ochiului atunci când are loc reflectarea senzorială. Abia pe urmă își pune problema conținutului subiectiv al acestor mișcări, a însemnătății adaptative a acestora, problema performanțelor. Behaviorismul acestor cercetători alături de alții a fost fundamentat de E.B. Holt (1873-1946). Paternitatea principiului "încercării și erorii" aparține lui Herbert Spencer, care a fost pe urmă completat de A. Bain și în cele din urmă adoptat
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
obstacolelor, depășirea situațiilor problematice naturale sau experimentale, răsturnarea acestora în favoarea individului etc. și în final la adaptare. În experiențele sale Thorndike și-a propus să surprindă principalele momente ale unei asemenea procesualități, să reproducă în laborator secvențe din acest demers adaptativ. În acest sens, a imaginat o mare varietate de situații experimentale animale așezate în cuști care trebuiau să găsească o cale de a ieși de acolo, animale plasate în galerii de alergare de complexitate diferită. Subiecții săi preferați de experimentare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ei de funcționare. Meritul lui Thorndike a fost acela de a se fi centrat nu pe considerarea exhaustivă a reacțiilor motorii, ci pe descrierea și interpretarea semnificației situației problematice, pe efectele de direcționare care rezultă de acolo, pe valoarea lor adaptativă. Semnificative pentru schema lui Thorndike sunt următoarele elemente definitorii: punctul de plecare se află în situația problematică; în fața situației problematice create organismul se prezintă ca un tot unitar; situația problematică beneficiază din partea organismului de o activitate eficientă pe măsură; pe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
existenței unei realități fenomenale care ascultă de alte legi decât cele de funcționare a sistemului nervos. Acestea mecanisme sunt cele ale gestaltului, care face referire la forme sau structuri de organizare proprii activității perceptive, pentru un nivel superior de integrare adaptativă celei reprezentate de fiziologia activității excitatorii sau inhibitorii a sistemului nervos. Confruntat cu modelele experimentale de bază ale acestui curent, Pavlov a reacționat cu o polemică adversă vehementă, de neacceptare. În timp ce condiționarea în accepțiune pavloviană era produsul unui procesualități în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
conservării sale." I.1.2. CARACTERISTICI ALE ADAPTĂRII Adaptarea are câteva caracteristici și anume: a) Are la bază motivația, cu grad înalt de impulsionare și ca atare progresează de la forme simple la forme complexe, datorită sistemului de a elabora comportamente adaptative corespunzătoare. Din perspectiva psihologică, comportamentul adaptativ exprimă eficiența sau gradul în care individul atinge standardul independenței personale și a responsabilității sociale cerute de grupul social căruia îi aparține. b) Este creatoare, aloplastică, fapt ce îi conferă omului statutul de ființă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
ALE ADAPTĂRII Adaptarea are câteva caracteristici și anume: a) Are la bază motivația, cu grad înalt de impulsionare și ca atare progresează de la forme simple la forme complexe, datorită sistemului de a elabora comportamente adaptative corespunzătoare. Din perspectiva psihologică, comportamentul adaptativ exprimă eficiența sau gradul în care individul atinge standardul independenței personale și a responsabilității sociale cerute de grupul social căruia îi aparține. b) Este creatoare, aloplastică, fapt ce îi conferă omului statutul de ființă stăpână pe sine și pe ambianță
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
în parte sau combinate într-o manieră adecvată, încât vehiculează valorile socio-culturale derivate din ariile curriculare propuse pentru nivelul / clasa pe care o conduce învățătorul/institutorul/profesorul de învățământ primar. Comunicarea pedagogică integrează o multitudine de resurse specifice stimulării comportamentelor adaptative și de integrare socială: spațiul școlar (sala de clasă), timpul școlar (orarul școlar), partenerii (elevii și învățătorul), un conținut conform programei, metode și mijloace etc., într-o situație educațională definită generic: lecție. Aceasta, definită ca "formă de bază", "formă dominantă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]