1,572 matches
-
mă regăsesc și la tine mă tot gândesc. Pot eu oare să te cuceresc, apoi să te iubesc și cu al tău întreg să mă hrănesc? Spune-mi tu frumoasa mea, îți pot săruta gurița ta? Zâmbetul tău fin, mă ademenește, mă înfioară, îl doresc ca pe o comoară, să-l pot lua la subțioară, să ajung cu el în primăvară și plantându-l în grădiniță, o să-l îngrijesc cu credință, până tu vei veni la mine, amândoi să ne simțim
PRINȚESA ARDEALULUI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376922_a_378251]
-
culcat pe podea... Spațiul devenise mult prea îngust. Traversă noutatea, obișnuit deja cu năvala schimbărilor. Învăță odihna stând în picioare sub lumina tot mai palidă a senzorului. La câteva palme de el, oglinda, fosta ușă a băii, părea să-l ademenească tremurând un contur străin. Ar fi încercat să-și dibuiască propriul chip, de-ar mai fi avut vreun dram de curiozitate. Dar, nu! N-avea cum... Împuținat, lipsit de reacții... Avea ochii slăbiți și aproape imobili părând să se fi
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
nedumerit. Cel mai mult mă intriga ,,răbdarea” de care dădeam dovadă. Nu mă recunoșteam. O singură dată am dat-o în bară. În practică la Câmpia Turzii, unde Marga nu m-a însoțit, alegând Aradul, la unchiul său, m-am lăsat ademenit de o puștoaică, o unguroaică, care la despărțire mi-a dat o poză cu inscripția ,,Pițigoiul tău scump și drag”. În vacanță la Oradea, putea să fie altfel?!, i-am relatat întâmplări din luna de practică. Ei, asta a fost
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
cu formidabilul Tito Gobi, sau Rigoletto a lui Verdi cu Gigli. Au mai intervenit unele delegații la București, de obicei singur, când mă întorceam plin de cadouri de la Romarta, de pe Calea Victoriei. La un moment dat făcând mofturi, șeful m-a ademenit cu Marga, am stat câteva zile bune într-o garsonieră a companiei de pe strada Tokio, eu cu munca de inginer dar și de translator, ea cu cumpărăturile de ,lux. Pasiunea noastră pentru meseria aleasă ne-a salvat de multe necazuri
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
marelui necunoscut” și mi-ar spune că iubirea e dincolo de pragul acesta invadat de lumină și de timp măsurat... aș spune: ”trage!” și lasă-mă să plec... Dar el e aici, în preajma marilor trăiri și aventuri ce nu contenesc să ademenească, să tulbure mintea. Mereu în tumult, în acest vârtej amăgitor, clătinându-se ca o frunză - când vântul se plictisește și începe un joc provocator. L-am întâlnit într-o zi, plecam undeva..., o zi care nu anunța nimic spectaculos. Mâna
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând reflectat pe chip mari iubiri în micul parc din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpără alvițe și popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la iesirea din parc amfore imense ... Citește mai mult cele mai crâncene lupteîn cele mai neînsemnate locurimangrove înghitând gânduri întâlnești iubireacând te aștepți mai puținau fost eliberate pe aperațele negreînchise în cuști metalicepăunițe albeîți
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
vor fivreodata strămutateprecum sculpturile în muzeeîn barcă zâmbetul ademenire circe de viseinscripții de iubire pe poduri prescripții de amintirisoarele azi a fost blândreflectat pe chipmari iubiri în micul parcdin marele trunchi de copacpărinții încă îți cumpără alvițe șipopcorn cu care ademeneai lebede albefrunze tremurând a toamnăla iesirea din parcamfore imense... Abonare la articolele scrise de radu liviu dan
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Te legi cu timpu-n buzunarCa să-i tot ții agale ritmul,Să nu devii tu un impasAtunci cînd îți va bate timbrul.... VII. FLOAREA DUMINICII, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015. Mirosul florii mă ademenește De parcă viața-ș reîncepe, Și lîngă mine parcă înflorește O scumpă și frumoasă mamă. Atîta armonie simt în jur Privind la cer cum zboară păsărele, Așa cum azi e vineri... Și mîine Duminica-nvierii. Pe delurele se ivește iarba Și grînele zîmbesc
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
ca moartea O guvernare de rahat. Și cînd îți strigă pe la poartă Votați cu noi, cu noi e bine; Totuși TU vreai să te ridici Să ai și ce mînca și mîine. Iar cetățenii laolaltă Batjocoriți dealor prostie, Se tot ademenesc cu gloata Crezînd în adevărata lor mîndrie. De-ați ști cum urlă lupul noaptea Vă veți mira de-a lui tenor, Căci totuși urlă a DURERE Căci îl tot doare al său popor. De observăm cumva o ghindă Ce cade
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
uităm că-i grea ca moarteaO guvernare de rahat.Și cînd îți strigă pe la poartăVotați cu noi, cu noi e bine;Totuși TU vreai să te ridiciSă ai și ce mînca și mîine. Iar cetățenii laolaltăBatjocoriți dealor prostie,Se tot ademenesc cu gloataCrezînd în adevărata lor mîndrie.De-ați ști cum urlă lupul noapteaVă veți mira de-a lui tenor,Căci totuși urlă a DURERECăci îl tot doare al său popor.De observăm cumva o ghindăCe cade jos de pe Stejar,Nu
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
în comuniune cu florile și fluturii numiți zbor de stea, dar simte și o clipă a zadarnicei așteptări. Adrian Erbiceanu se zbate între dorință și teama de neîmplinire și definește iubirea drept o fată sfioasă, dar care știe să-i ademenească pe îndrăgostiți. Aceștia o vor simți ca pe o apă ce lasă în urmă umbră și lumine de începuturi neîncepute, căci de apa iubirii nimeni nu și-a potolit setea. Elena Armenescu îi poruncește celui pe care îl iubește Rostește
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se scurg pe asfaltul încins miorlâie languros iubirea ce abia
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei se află mulți trădători pe care i-ar putea ademeni de partea sa. Și iată că undeva în acest ținut dibui patru făpturi umane. Două dintre ele erau rotofeie, cu burțile cât butiile și haine alese - boieri uneltitori împotriva lui vodă -, precum și doi tineri vânjoși, căpitani orbiți de strălucirea aurului
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
în mână. A oprit, bineînțeles fără să hotărâm împreună, în fața unei grădini cu gard de trandafiri înfloriți și mobilier din fier forjat vopsit în alb. Părea un colț de rai. Mesele așezate sub umbrare într-un fel de separeuri te ademeneau parcă să stai la o șuetă. Bătea un vânt ușor care scutura florile copacilor purtându-le în aer ca pe o ninsoare. Eric, fără să ceară meniul, a comandat două cafele cu frișcă. N-a aruncat nici măcar o singură ocheadă
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului ades mi-e frig și-astept tic- tacul ceasului de noapte să te dezgroape de comori mi-e somn si sete de-atâta suferinți din jur un suflet pur m-ademenește ca să te pot mai bine să te plâng din amurg la valea mea din deal e apă și pulbere pustiu neant comori adie vânt necoapte șoapte mi se deșiră ce tumult Referință Bibliografică: PROMENADA 10 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare
PROMENADA 10 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375241_a_376570]
-
respect față de femeie - femeia este considerată un obiect și este folosită ca atare. Un obiect nu-l respecți, numai o persoană este demnă de respect. Este o robie dependența asta de pornografie. ********************************************* Pornografia se încolăcește în jurul acelora pe care ii ademenește, ca un lat care se strânge tot mai tare. Este împotriva credinței creștine, își bate joc pe fata de convingerile creștine, disprețuiește fidelitatea în căsătorie, moralitatea și devotamentul față de Cristos. Ce m-a ținut pe mine rob? Păcatul! Cristos a
PORNOGRAFIA SI DEPENDENTA DE INTERNET – O VIATA IN MINCIUNA – DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375271_a_376600]
-
sau doar o imagine a imginarului nostru perpetuu mărginit la ceea ce suntem, o entitate-om. Te ocolesc și nu-ți întind mâna oferindu-ți speranța. Și mii de oameni dintr-o lume neajutorată cad pradă îngerilor decăzuți. Acei îngeri care ademenesc și răpesc sufletele neprihănite, sufletele lăsate de izbeliște, și o teamă mă cuprinde, căci în interiorul meu „Poteca de-acum coboară ca fumul / din jertfa ce nu s-a primit.” Și oare unde va coborî acea potecă, mă întreb ca și
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
din vechiul regim, priceput în arta zarzavatului proaspăt. A mirosit că asta trebuie să fie cariera lui. A dat naibii ingineria, i-a sucit mințile îndrăgostitei Mery, care i-a „acceptat” așternutul și tatăl...ce era să facă? L-a ademenit ca ginere și asociat, având grijă să-l țină în domeniul teoretic al comerțului. Coana Marioara, inițiată în tainele negoțului cu zarzavaturi, încă de când era elevă, acum și cu diplomă, s-a dovedit o adevărată „manageră”,lăsându-i iubitului soțior
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
ființe aflate în preajmă ori închipuite: se făcea că am murit și lumea/ mă privea ca pe un accesoriu de schimb/ vis întrerupt...; frigul trece prin pori și sângerează puternic/ am îmbătrânit altă soluție nu există/ .../ poate e timpul să ademenesc moartea/ și să o împiedic să mai treacă/ printre oameni/ doar astăzi; am intrat pentru o vreme/ în pielea unui porumbel alb/ diferențe și spații; vine o vreme când nu mai accepți nimic/ vrei să te injectezi cu liniște/ .../ să
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
urmând traseul sforilor întinse de un destin necunoscut, fără să știe că-n decorul timpului este pierdut acela care, nevisând, în viață țintă n-are! Ele apar timide-n frântura de secundă în care Universul deschide lumi compacte ce te ademenesc, strălucitoare-n noapte prin poleiala viselor ce le inundă. Atunci, întinde-ți eu-l spre visul ce-ți zâmbește și care te ridică deasupra fiecărei nopți purtându-te-n fantastic, fără să bați la porți, pentru că el e-acela care
CE ESTE OMUL FĂRĂ VISE? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372820_a_374149]
-
a înainta în credință. Doar prin credință și stăruință vom putea scăpa de toate lucrurile îngrozitoare care vor veni în zilele din urmă, peste lume. Fariseii și preoții auzind aceste lucruri, au hotărât între ei să-L omoare pe Iisus, ademenind pe unul din ucenicii Lui. În ziua de miercuri, în timp ce Iisus se odihnea, în curtea Sinedriului ( consiliul bisericesc), preoții stabileau cu Iuda Iscarioteanul, prețul trădării. Un preț de numai treizeci de arginți. În momentul de față, mă întreb: „Oare, pentru
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile cu apă rece de izvor, gustară câteva merinde din traistă și în cele din urmă încălecară. Se
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
încolțită, dar în același timp simțind că forțele-i miraculoase încep să-i revină, hotărî să-l înfrunte pe obraznicul cavaler. Se opri într-un luminiș și la lumina lunii își desfășură voalul transparent ca un evantai. Încerca să-l ademenească cu farmecele trupului său. Călărețul își struni animalul și în cuget medită surprins: „Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești?” Arnăutu se frecă nedumerit la ochi și-și zise în
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Nici un vânt nu umflă pânzele iubirii, dacă nu există o corabie a fericirii.) Oare ce e timpul Care ne strivește, Ne uzează trupul Și inimi el golește? Dar iubirea care Emoții răscolește Și destine moarte Spre viață ademenește? Amorul e misterul Care lent te împresoară, E acum și menestrelul Ce prin noi ușor coboară. ................. Sunt furat de gânduri negre - Apogee menstruale. Mi-s pierdut în vagi tenebre, Labirinturi genitale. O nălucă se scoboară Tremurând de dor adică, Mă
IUBIREA NU E DOAR UN ZÂMBET, NU E DOAR O FLOARE, IUBIREA E UN SUFLET RĂNIT ȘI APOI VINDECAT DE UN DOCTOR ROMANTIC… de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373196_a_374525]
-
să-l vadă, să mai deguste din apa aceea minunată din ulciorul de lut. Într-un an, venise chiar cu un pui de-al el, care se dădea sperios, nu îndrăznea să se apropie de beduin, oricât l-ar fi ademenit! Se vede, nu orice sălbăticiune poate fi îmblânzită! Și mai trecură alți câțiva ani. Beduinul îmbătrânise, puterile îl părăsiseră. Nu mai ieșea din casă. Caprele din țarcul din spatele casei behăiau de supărare. Nu avea cine să le ducă la păscut
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]