1,033 matches
-
metastaze, se practică rezecția tumorii și se completează cu radio- sau/și chimioterapie. De obicei terapia tumorii primitive este ineficientă și trebuie luate măsuri pentru corectarea hipercortizolismului (inhibitori ai secreției suprarenale sau suprarenalectomie). 3. Tumoră suprarenală a. Tratament chirurgical w adenom extirparea tumorii. Abordul poate fi convențional sau laparoscopic. Excizia laparoscopică a câștigat tot mai mult teren, fiind indicat la pacienți cu tumori cortico- (sd. Cushing, sd. Conn) sau medulosuprarenale (feocromocitom) benigne. Nu este însă indicat în tumorile maligne (frecvent > 8
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Boala Cushing prognostic ameliorat în condițiile ameliorării posibilităților terapeutice. Totuși, rata de supraviețuire este mai mică decât a subiecților normali (probabil datorită morbidității cardiovasculare). Sindromul de ACTH ectopic infaust, datorită tumorii maligne și a hipercortizolismului florid. Tumoră suprarenală excelent în adenoame, dar în general infaust în carcinoame. Incidentaloamele suprarenale Utilizarea tehnicilor imagistice din ce în ce mai performante (CT, RMN) a dus la descoperirea incidentală a unui număr crescând de tumori suprarenaliene (și nu numai). în majoritate, aceste mase adrenale nu au semnificație clinică, dar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
0,35-4,5% mase adrenale. Dintre acestea, cca 50% sunt metastatice, 25% reprezintă alte leziuni cunoscute, 7,5% sunt funcționale, restul de 16,5% (reprezentând 0,4% dintre subiecții investigați) fiind fără semnificație clinică. Fiziopatologie Incidentaloamele pot fi feocromocitoame sau adenoame corticosuprarenaliene secretând în exces glucocorticoizi, mineralocorticoizi sau sexoizi, fiecare dintre aceste tipuri fiind întâlnite în mai puțin de 10% din cazuri. Excepție fac adenoamele secretante de cortizol, cele mai frecvente (10-15%) și cele secretante de estrogeni, foarte rare. Tumorile cu
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
reprezentând 0,4% dintre subiecții investigați) fiind fără semnificație clinică. Fiziopatologie Incidentaloamele pot fi feocromocitoame sau adenoame corticosuprarenaliene secretând în exces glucocorticoizi, mineralocorticoizi sau sexoizi, fiecare dintre aceste tipuri fiind întâlnite în mai puțin de 10% din cazuri. Excepție fac adenoamele secretante de cortizol, cele mai frecvente (10-15%) și cele secretante de estrogeni, foarte rare. Tumorile cu diametrul > 6 cm sunt maligne într-o proporție ridicată, ceea ce impune extirparea lor. Androgeni DHEAS scăzut în 2/3 din incidentaloame (supresie în caz
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
special în cancere adrenocorticale. Mineralocorticoizi Aldosteron măsurat în special la pacienți hipertensivi sau/și hipokaliemici (+ determinarea ARP). crescut: hiperfuncție; scăzut cu precursori crescuți cancer. Catecolamine metanefrine și catecolamine urinare determinate la toți pacienții cu incidentaloame. Teste morfologice CT și RMN adenoamele benigne sunt de obicei mici, bine delimitate, cu conținut lipidic ridicat. Scintigrama cu derivat de colesterol iodinat (NP-59) este captat de țesutul adrenal funcțional, dar nu și de cel malign. Biopsia (FNA) necesară uneori, mai ales pentru a identifica metastazele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
adrenal funcțional, dar nu și de cel malign. Biopsia (FNA) necesară uneori, mai ales pentru a identifica metastazele adrenale. Antigenii de histocompatibilitate MHC clasa II sunt exprimați în majoritatea tumorilor benigne, dar nu și în cele maligne. Tratament chirurgical: feocromocitom, adenom secretant de aldosteron (sd. Conn) sau cortizol (sd. Cushing) și leziuni suspecte de malignitate; tumori nefuncționale < 4 cm: supraveghere cu repetarea CT la 3 luni. R. Gordon (Brisbane) et al., pornind de la o observație similară a lui Conn (din 1973
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
nivelul zonei glomerulare a cortexului suprarenal. Clasificare. Etiopatogenie Hiperaldosteronismul primar reprezintă 0,05-2% din cauzele de hipertensiune. Este mai frecvent la femei (raportul femei/bărbați este de 3-5/1) și între 30-50 de ani. Cauzele principale de hiperaldosteronism primar sunt adenomul glomerular și hiperplazia bilaterală. w Adenomul solitar de glomerulară (APA aldosterone-producing adenoma) se întâlnește în cca 65% din cazuri; mai frecvent situat la nivelul suprarenalei stângi; volum mic (diametrul în general < 3 cm); format dintr-o proliferare de celule glomerulare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Clasificare. Etiopatogenie Hiperaldosteronismul primar reprezintă 0,05-2% din cauzele de hipertensiune. Este mai frecvent la femei (raportul femei/bărbați este de 3-5/1) și între 30-50 de ani. Cauzele principale de hiperaldosteronism primar sunt adenomul glomerular și hiperplazia bilaterală. w Adenomul solitar de glomerulară (APA aldosterone-producing adenoma) se întâlnește în cca 65% din cazuri; mai frecvent situat la nivelul suprarenalei stângi; volum mic (diametrul în general < 3 cm); format dintr-o proliferare de celule glomerulare la care se adaugă, uneori, celule
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
din hiperaldosteronismul primar (fig. 42): depresia SR-A hipersecreție de aldosteron reabsorbție › de Na+ excreție › de K+ excreție › de H+ hipervolemie › RVP hipokaliemie II. Testele dinamice pot evidenția păstrarea patternului secretor normal, contribuind la diferențierea tipurilor de hiperaldosteronism primar: în adenom, secreția de aldosteron este autonomă, nesupresată de inhibitorii fiziologici. 1. încărcarea salină (test periculos la persoanele cu hipertensiune severă) dietă hipersodată (300 mEq NaCl sau 6-7 g de sare/zi timp de 4 zile) sau încărcare salină rapidă prin injectarea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
la persoanele cu hipertensiune severă) dietă hipersodată (300 mEq NaCl sau 6-7 g de sare/zi timp de 4 zile) sau încărcare salină rapidă prin injectarea intravenoasă a 2 l NaCl 0,9% în 4 ore; normal aldosteronul scade. în adenomul Conn, valoarea sa rămâne nemodificată, în timp ce în hiperplazie există o scădere moderată. 2. Testul la captopril (inhibitor al enzimei de conversie) considerat cel mai bun, sau cel mai puțin rău test. Poate fi utilizat și la persoanele cu risc. se
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
al enzimei de conversie) considerat cel mai bun, sau cel mai puțin rău test. Poate fi utilizat și la persoanele cu risc. se administrează 25 mg captopril; după 2 ore la persoanele normale și în hiperplazii aldosteronul scade, în timp ce în adenom valoarea sa nu se modifică. 3. Testul postural (8 ore de ortostatism) se determină aldosteronul înainte și după 8 ore de ortostatism; în mod normal, valoarea aldosteronului crește, fapt întâlnit și în hiperplazii; în adenom aldosteronul scade. 4. Testul la
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hiperplazii aldosteronul scade, în timp ce în adenom valoarea sa nu se modifică. 3. Testul postural (8 ore de ortostatism) se determină aldosteronul înainte și după 8 ore de ortostatism; în mod normal, valoarea aldosteronului crește, fapt întâlnit și în hiperplazii; în adenom aldosteronul scade. 4. Testul la spironolactonă (100 mg spironolactonă · 4/zi 5 săptămâni) în hiperaldosteronism, valoarea kaliemiei și a tensiunii arteriale se normalizează; hipokaliemiile de altă natură nu sunt influențate. B. Investigații imagistice Rolul imagisticii este de a confirma natura
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
preciza pe cea încă incertă) și, mai ales, de a localiza leziunea. 1. Venografia adrenală este una dintre primele tehnici, puțin utilizată în prezent, din cauza riscului și a sensibilității scăzute (nu poate vizualiza tumorile sub 7 mm). 2. Ecografia abdominală adenoamele se vizualizează ca o masă rotundă sau ovală, cu ecogenitate scăzută. Diferențierea între tumorile benigne și maligne nu este posibilă. În hiperplazii, corticosuprarenalele își mențin caracteristicile ecografice, putând fi diferențiate de medulare. 3. Tomodensitometria computerizată (CT) poate evidenția adenoame cu
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
abdominală adenoamele se vizualizează ca o masă rotundă sau ovală, cu ecogenitate scăzută. Diferențierea între tumorile benigne și maligne nu este posibilă. În hiperplazii, corticosuprarenalele își mențin caracteristicile ecografice, putând fi diferențiate de medulare. 3. Tomodensitometria computerizată (CT) poate evidenția adenoame cu diametru >8 mm. Ea poate diferenția mult mai bine adenomul de hiperplazie. 4. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) nu este încă utilizată pe scară largă, dar nivelul său de rezoluție este mai bun, pentru tumorile mici, decât al CT. 5
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ecogenitate scăzută. Diferențierea între tumorile benigne și maligne nu este posibilă. În hiperplazii, corticosuprarenalele își mențin caracteristicile ecografice, putând fi diferențiate de medulare. 3. Tomodensitometria computerizată (CT) poate evidenția adenoame cu diametru >8 mm. Ea poate diferenția mult mai bine adenomul de hiperplazie. 4. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) nu este încă utilizată pe scară largă, dar nivelul său de rezoluție este mai bun, pentru tumorile mici, decât al CT. 5. Scintigrama cu 131I-colesterol localizează tumorile în 80% din cazuri. principiul său
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
endocrină multiplă tip 1 (MEN 1) este o afecțiune ereditară caracterizată prin apariția de: tumori cu evoluție lentă ale glandelor paratiroide (cel mai frecvent hiperparatiroidism primar multiglandular), ale pancreasului endocrin (cel mai frecvent gastrinom) și ale adenohipofizei (cel mai frecvent adenom cromofob nefuncțional, vezi tabelul 62). Marea majoritate a cazurilor de MEN 1 apare în context familial. Afecțiunea se transmite autosomal dominant, deși poate apărea sporadic în rare cazuri. Recent, s-a descris prin tehnică de linkage analysis prezența unui locus
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
parathormon (PTH) seric. Tehnici de vizualizare (ecografia tiroidiană, computer-tomografia și RMN a regiunii cervicale anterioare, scintigrafia cu thallium, technețium și sexta-MIBI) pot uneori localiza glande paratiroide de dimensiuni mari (vezi capitolul Hiperparatiroidismul). De obicei, toate 4 paratiroidele sunt afectate, apărând adenoame multiple sau hiperplazie difuză, deși nu se poate face întotdeauna o diferențiere histologică clară a celor două forme. Tumori pancreatice Tumorile pancreatice endocrine ca parte integrantă a sindromului MEN 1 sunt de obicei tumori multiple de dimensiuni mici, localizate cel
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
leziunilor endocrine implică dozări hormonale și tehnici imagistice (figura 66). în prezența de tumori endocrine izolate cu hiperparatiroidism, feocromocitom, tumori pituitare și suprarenale izolate, screening-ul complet pentru MEN este indicat doar când istoricul familial este sugestiv. Hiperplazia paratiroidiană difuză sau adenoamele paratiroidiene multiple găsite la intervenția chirurgicală, sau feocromocitoamele cu localizări multiple cresc probabilitatea existenței unui MEN, și atunci screening-ul este justificat. Ori de câte ori se diagnostichează tumori endocrine pancreatice, MTC sau neurinoame mucoase, screening-ul complet pentru MEN 1, MEN 2A și MEN
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
al ventriculului III 5. Chist enterogen 6. Chist neuroglial 7. Tumori cu celule granulare (choristom, pituicitom) 8. Hamartom neuronal hipotalamic 9. Heterotopia gliala nazală 10. Granulom cu celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2. Adenom hipofizar 3. Adenocarcinom H. Extensii ale unor tumori de vecinatate 1. Paragangliom (chemodectom) - tumoră de glomus jugular 2. Cordom 3. Condrom, Condrosarcom 4. Carcinoame I. Resturi embrionare intracraniene sau intraspinale − Lipoame J. Metastaze. Cel mai frecvent apar în cancerele: pulmonare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sunt supratentoriale, iar 15-20% infratentoriale. Principalele tipuri histologice și frecvența lor sunt [4]: - Glioblastom multiform 20-25% - Astrocitom anaplazic 3-5% - Astrocitom de grad mic 18-20% - Ependimom benign sau malign 3-5% - Oligodendrogliom benign sau malign 2-4% - Meduloblastom 2-4% - Meningiom 15-18% - Schwanom 6-8% - Adenom hipofizar 8% - Pinealom benign malign 1-2% - Angioblastom < 1% - Papilom < 1% - Chist epidermoid < 1% - Craniofaringiom < 2% - Tumori neuroepiteliale primitive (PNET) < 2% - Lipom < 1% - Alte tipuri < 2%. Tumorile supratentoriale. Tumorile selare, de chiasmă și regiune pineală considerate și tumori de linie mediană
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Angioblastom < 1% - Papilom < 1% - Chist epidermoid < 1% - Craniofaringiom < 2% - Tumori neuroepiteliale primitive (PNET) < 2% - Lipom < 1% - Alte tipuri < 2%. Tumorile supratentoriale. Tumorile selare, de chiasmă și regiune pineală considerate și tumori de linie mediană reprezintă 8-12% din toate neoplaziile intracraniene. Adenoamele hipofizare (6-8%) sunt cele mai comune, urmate de craniofaringioame (5%), pinealoame și glioamele de chiasmă. Pinealoamele apar mai ales la adulți 126 tineri (germinoamele). Ependimoamele și papiloamele sunt localizate la nivelul ventriculului al treilea. Dintre tumorile localizate în emisferele cerebrale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
origine neuroepitelială. Astrocitoamele sunt cele mai frecvente, urmate de meduloblastoame, ependimoame și oligodendroglioame. De multe ori diferențierea în tumorile extrem de maligne de tipul meduloblastoamelor, ependimoblastoamelor și sarcoamelor poate fi aproape imposibilă, preferând a fi clasificate ca PNET (tumori neuroectodermale primitive). Adenoamele hipofizare, schwanoamele și meningioamele sunt foarte rare în copilărie [7,10,11]. Tumorile supratentoriale. Tumorile regiunii selare, ale chiasmei si regiunii pineale reprezintă mai mult de 10% din toate neoplasmele intracraniene la copii. Craniofaringioamele constituie aproximativ 5% din toate tumorile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
acest tip de craniotomie, fie arcuat cu baza spre aripa de sfenoid, fie circular, cu pedicul supero-lateral sau inferior (fig. 4.10). Abordul endoscopic transnazal În ultimul deceniu tot mai mulți neurochirurgi adoptă această cale de abord nu numai în adenoamele hipofizare, a craniofaringioamelor, unde a devenit metoda de elecție în majoritatea cazurilor, dar și în altor afecțiuni tumorale ale bazei craniului, în special tumori extradurale (Cordoame, condroame), dar și intradurale. Experiența ultimilor ani, pe studii anatomice și clinice a demonstrate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
din celule fusiforme dispuse într-o rețea bogată de fibre reticulinice, existând variante pleiomorfe, de o mare malignitate, în care se observă absența rețelei reticulinice și prezența unor straturi de celule poligonale. Radioterapia efectuată în tratamentul meduloblastoamelor, ependimoamelor, astrocitoamelor și adenoamelor hipofizare poate induce formarea sarcoamelor meningeale. Deși în marea lor majoritate sunt supratentoriale prezentând bază de inserție durală, s-au descris și forme intraparenchimatoase pure. Celulele tumorale migrează frecvent subarahnoidian, arareori înregistrându-se metastazare sistemică. Tratamentul constă în rezecția chirurgicală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
posterioară (ACoP) și artera coroidoană anterioară pe fața laterală; artera cerebrală anterioară (ACA), care reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin artera comunicantă anterioară, situate de regulă deasupra chiasmei optice (fig. 4.120). ADENOAMELE HIPOFIZARE IOAN ȘTEFAN FLORIAN EPIDEMIOLOGIE Tumori benigne în imensa majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii ani atestă existența unor imagini interpretabile ca adenom hipofizar la 10
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]