93,376 matches
-
aer de stagnare istorică (enciclopedismul fiind prin natura sa antiistorist). În locul gol lăsat de respingerea transcendenței și, în fond, a creației majore care posedă totdeauna un sîmbure transcendent (în altă parte, glosînd opera abatelui Henri Brémond, eseistul nostru ne reamintește adevărul intuit de poetica medieval-scolastică, după care "în tot ce e frumos se manifestă chemarea unei transcenderi"), se lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea lucrurilor e determinată de eficiență. Reținem îndeosebi
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Istrati, în care se împletește cercetarea publicației "România Muncitoare", însumând treisprezece pseudonime folosite în 1906 când, prin P. Istrate, este semnalată prima intrare a lui Panait Istrati în publicistică prin Regina Hotel, cu altele, cu mai mică frecvență a colaborării. "Adevărul" și "Dimineața", la aceasta din urmă, fiind angajat de Const. Mille în calitate de corespondent al ziarului la Brăila, "Viața Socială" și "Calendarul Muncei". Am ocolit până acum citarea publicației "Tribuna Transporturilor", pentru a apăsa pe tenacitatea cercetării efectuate de Ion Ursulescu
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
a abatelui Brémond, ni se propune asocierea dintre fiorul poetic și cel al rugăciunii: "La rugăciune, la citirea ei, ca la citirea poeziei, trebuie să fim înveșmîntați în hainele cele cuviincioase ale modestiei și ale răbdării întru înțelegerea lor, și adevărurilor prin care ni se deschid Ușile cele mari, dar nu oricum și nici la orice vreme". Umil în fața grandorii divine care pulsează inclusiv în plăsmuirea poetului, Cassian Maria Spiridon aderă la opinia că acesta e unul din puținii oameni care
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
pentru care rostirea depășește schimbul pragmatic, calp, de informații moarte, corespunzător unor inimi secătuite: "La Poet și la Teolog cuvintele încă mai au sens, mai au viață - ei încă mai cred: la început a fost Cuvîntul - Cuvîntul cel viu al adevărului celui veșnic". Ieșind învingător din oceanul nepăsării în care înoată cuvintele golite de sens, creatorul de poezie ne poate reda speranța, aidoma unui sfînt laic: "Cum e cînd nădăjduiești în Domnul! Ne spune Ieremia prorocul: «Binecuvîntat fie omul care nădăjduiește
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
lui Camil Petrescu la Săptămîna muncii intelectuale și artistice ori la Cetatea literară ci, după cum era de așteptat, gazetăria și literatura vor deveni patimile (și pătimirile) lui statornice. T. Mușatescu intră în atenția literaților de profesie ca publicist la Rampa, Adevărul literar și artistic, Universul literar etc. Dar tocmai pentru că notorietatea dintîi i se clădise pe spuma ironiei și a comicului mai degrabă facil, atestarea ca scriitor de calibru mai întîrzie în dubiul concomitentului "este și nu este". Vitrinele toamnei, volumul
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
deci mai ușor acceptate succesiunile în care alternează terminații diferite ale substantivelor (articolul apare în forme masculine și feminine, la singular și la plural): "să se concentreze asupra îndeplinirii obiectivelor programului" (EZ 2318, 2000, 11); "membrii delegației coordonatorilor proiectului UNICEF" (Adevărul 3861, 2002, 3). O terminație identică (același gen și număr, aceeași variantă combinatorie a morfemelor) face să devină supărătoare chiar succesiunea a două genitive - "prelungirea suspendării arestării" (Meridian 504, 1994, 16) - , cu atît mai mult secvențele mai ample care o
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă umane", filmul îți induce o ușoară nostalgie. Văzută în oglinda retrovizoare a comediei, omenirea pare că a progresat, într-adevăr, atît de puțin; defectele s-au perpetuat peste veacuri - ticurile constructorilor veșnic neparoliști, instigările sindicalist-naționaliste, birocrația - "papirografia" etc. etc... În schimb, într-o secvență "magică" din film, vedem semințe aruncate în nisip și palmieri țîșnind vijelios din ele, crescînd în
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
democrațiile moderne s-au construit pe "exemplaritatea Atenei și a Romei" (p. 16), dacă trăsătura inalienabilă a civilizației europene stă în deschiderea ei (p. 12), atunci fără nici o îndoială Antichitatea suntem noi. Dar cine o poate aborda? Ea stă, într-adevăr, deschisă tuturor: însă cui? Cui nu îi e frică de Antichitate? Pariul și, totodată, ultimul plan, de cea mai adâncă profunzime, al cărții este acesta: nimănui nu-i e frică de Antichitate, pentru că Antichitatea, cum ziceam după spusele lui Gramatopol
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
70, la episoadele din istoria „maoiștilor" francezi, eu fiind pe atunci unul dintre conducătorii lor: cea mai mare parte a poveștilor din carte sunt derivate din întâmplări reale, la care am participat. Cât despre locotenentul mort în Indochina, are într-adevăr legătura cu tatăl meu, care s-a angajat în armata „francezilor liberi" în al doilea război mondial, iar un frate mai mic al mamei a fost omorât în circumstanțele pe care le amintesc, la începutul războiului din Indochina, pe fluviul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
o forță a uitării, orașul - orice oraș - este, dimpotrivă, memorie cristalizată, pietrificată. Astfel, există o strânsă legătură între roman, al cărui material este, în general, trecutul, și orașul, care nu-i altceva decât trecut sedimentat, stratificat, suprapus. Acesta este un adevăr general. În cazul particular al acestui roman, Tigru de hârtie, și al acestui oraș, Parisul, raportul general este dublat de unul istoric, deosebit: poveștile narate în carte au legătură cu acea perioadă de la sfârșitul anilor ’60 când imaginarul „Revoluției" a
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
contemporani (penibila însăilare a unui impostor numit Popescu-Puțuri) ori Fapte din umbră de Cosma Neagu și Dumitru Marinescu au repetat pînă la saturație aceleași elucubrații, conform principiului că o minciună spusă de o sută de ori sfîrșește prin a deveni adevăr. În realitate, domnia Regelui Carol II poate fi caracterizată extrem de simplu: o epocă fericită din istoria României moderne. Revenirea lui Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el a conducerii a însemnat, pentru țara noastră, o adevărată șansă. Care
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
Carol II au ajuns, discret, în buzunarele culturii române. E imposibil să găsim, în toată istoria noastră, o perioadă comparabilă cu acest deceniu în privința caratelor reale purtate de operele literare apărute atunci. Regele Carol a fost un soț infidel, într-adevăr: dar există mulți șefi de stat, din secolul al XVIII-lea și pînă astăzi, care să se fi sustras acestei reguli? În infidelitatea lui instituțională, a avut însă nenorocul să fie fidel unei singure femei, timp de treizeci de ani
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
sustras acestei reguli? În infidelitatea lui instituțională, a avut însă nenorocul să fie fidel unei singure femei, timp de treizeci de ani. S-a îmbogățit, ce-i drept, dar odată cu țara și fără s-o ruineze, dimpotrivă. Iată cele cîteva adevăruri, limpezi ca lumina zilei, ce ar fi trebuit rostite cu voce tare la înhumarea osemintelor nefericitului Rege. Fie și pentru motivul că, după toate probabilitățile, pagina de mai sus, consacrată lui Carol II, ar putea figura în Istoriile României din
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
mai sus, consacrată lui Carol II, ar putea figura în Istoriile României din anul 2020 ori 2030, atunci cînd toate aberațiile care au încă astăzi curs vor fi dispărut de la sine. Însă, în aceste ultime zile, nu am auzit marile adevăruri pronunțate răspicat de nimeni.
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară că nu "susține nici o teză", nefiind "nici filosof, nici estetician, nici psihanalist, nici lingvist". El nu e însă mai puțin vigilent în urmărirea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ar merita să fie mai degrabă condamnat: e un exemplu, foarte bine argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își schimbă figurile în așa măsură încât nu mai știi dacă te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Gheorghe Medințu, era arestat de Parchetul Național Anticorupție, pentru dare de mită și înșelăciune bancară. JURNALUL NAȚIONAL a titrat dramatic, alb pe negru: "Primul baron PSD arestat" cu explicația: "Vicele PSD Arad, reținut cînd șeful său lăuda curățenia din filială". ADEVĂRUL, EVENIMENTUL ZILEI și ZIUA au ținut și ele ediția deschisă pînă tîrziu pentru a relata cum și de ce a avut loca prima arestare în rîndurile baronilor locali ai partidului de guvernămînt. Prin arestarea lui Medințu, PSD-ul din Arad și-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
Michel Laclotte), iar misiunea mea a fost cu atît mai dificilă, cu cît a trebuit să mi-o asum într-un moment de modificări structurale ale muzeului, atît administrative, cît și arhitecturale. În ceea ce-l privește pe Vivant Denon, într-adevăr îl consider ca fiind părintele Luvrului, al unui Luvru considerabil împuținat ca urmare a căderii lui Napoleon, în 1815, și a restituirii multor opere în locurile lor de origine, dar al unui Luvru pe care l-a dorit un muzeu
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar fi trebuit să le am, dar n-o țin minte, mi-a fost povestită de tata. El se apleca deasupra căruciorului meu și recita
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
eram singura cartelă în casă, numai eu aveam slujbă) și fumul tot nu ieșea! O adevărată întâmplare de roman a fost atunci când ne-am trezit la ușă cu Petre Ghiață care a spus doar atât: "Sunt urmărit de securitate." Într-adevăr, la scurt timp i-am văzut mișunând în jur. Dar nu numai oameni au intrat în casa noastră, ci și multe cărți. Tata nu scotea niciodată cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
să procedeze. Armata raportă, pentru Început, că misiunea de intervenție este relativ simplu de Îndeplinit, apoi că nu are motorină, hrană, echipament, arme, muniție și nici chef de trai În condiții de bivuoac. Mmmdaaa... Guvernul Își dădu seama că, Într-adevăr, cam așa era! Rămânea diplomația alianțelor! Ministerul de resort intră urgent În priză! Astfel, au aflat de la nemți că poate este o neînțelegere, și că, dacă trece suficient timp, lucrurile se rezolvă de la sine, de la francezi că ei au acum
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele noi (!) le asigură mai vârstnicilor
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
ar trebui s-o denumim revizuire? Retorismele mele nu vreau să fie interpretate ca niște contre îndreptate împotriva unei atari dezbateri, precum cea inițiată de România literară. Dar - și acum vorbește dascălul de liceu din mine - se cere dezvăluit și adevărul că cei mai energici (instinctual avizați) revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
Bogdan Lefter, cât de obiectiv și cumpănit se arată în toate manifestările sale, a figura printre colaboratorii promițători ai revistei Domniei Sale este o onoare și, până la urmă, un ideal. Pentru mine, unul de neatins. Eu rămân cu mediocritatea mea, cu "Adevărul literar și artistic" și cu "Adevărul", cu "Caiete critice" și cu alte reviste culturale, cu cronicile și interviurile mele prăpădite, cu porcăria mea de volum de debut care a primit două premii importante și a fost nominalizat la încă unul
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
cumpănit se arată în toate manifestările sale, a figura printre colaboratorii promițători ai revistei Domniei Sale este o onoare și, până la urmă, un ideal. Pentru mine, unul de neatins. Eu rămân cu mediocritatea mea, cu "Adevărul literar și artistic" și cu "Adevărul", cu "Caiete critice" și cu alte reviste culturale, cu cronicile și interviurile mele prăpădite, cu porcăria mea de volum de debut care a primit două premii importante și a fost nominalizat la încă unul, cu cele peste douăzeci de cronici
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]