1,151 matches
-
fructele de mare sunt servite cu plăcere la meniurile de Primăvară, scoicile îndeosebi, dar și peștele crud, servit ca aperitiv la cupele de sake. MARTIE-luna în care începe Primăvara. „March-Yayoi” (numele vechi) și „San-gatsu” (denumirea modernă). E cer senin, vântul adie, Printre crengile de cireși în floare, E hanami, e sărbătoare, În cupă sake seamănă c-un soare. În martie este sezonul pentru „namazake” care, pasteurizat de două ori, este „tânăr și obraznic”, cu arome contrastante. Atât de pur și rafinat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vă spun câte ceva despre „clopoțeii japonezi” de care am pomenit mai sus. În Japonia, balcoanele locuințelor nu sunt închise, ci lăsate deschise... ca energia să circule liber. Clopoțeii se agață în balcon, dar și în alte colțuri ale casei. Când adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel de „susur”, de parcă ar cădea roua pe flori, alții au clinchete ce seamănă cu sunetul cristalin al fulgilor de nea sau cu muzica sferelor... Asakusa Joi, 17. 01. 2006 Întâmplarea fericită
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pentru români, semn că țara și poporul vor schimburi și colaborare cu „exteriorul”... printre care și România, o țară din Europa, de care japonezii sunt fascinați deși, pentru un japonez, este de neînțeles poziția noastră vis-a-vis de viață. E seară, adie vântul care aduce miros de toamnă. Devenim melancolici. Trebuie să ne facem bagajele, mâine vom pleca acasă. Constanța Luni-01.09.2009 Ne-am reîntors cu bine din Japonia. Am plecat din aeroportul Narita la ora 11 : 20 , am făcut escală
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai afla în veci și pururi. Eram așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
complotul unei minorități împotriva majorității. Soldatul din foișorul de la expoziție, care șade acolo de pază, în vremea căldurilor verii, într-o lene lungă și improductivă. Ca să-și omoare vremea a alcătuit o jucărie, o morișcă care poartă doi omușori, când adie vântul. Din lenea aceasta absurdă, dintr-o dată intră în războiu, ca și cum ar fi căzut într-o vâltoare. Ion Ionescu jurnal de agricultură, 1857*. Spre a scoate râncezeala din unt și untură se pune la un litru de unt sau untură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să fie și o «lucrătură» a lui Constantin Țoiu”. „Ce motive ar avea?”, l-am întrebat. N-a apucat să-mi răspundă. Ne-a salutat Ilie Boca. Discuția s a întrerupt. Ne-am despărțit și n-am mai reluat-o. *„Adie un vînt înmiresmat... / Rîzînd, glumind a și trecut viața”, cîntă Raju și Tanu, personajele din Prietenii mei, elefanții, film indian lung și cu de toate (o prăjitură cinematografică), la care m-am uitat ca să-mi țin promisiunea făcută copiilor. Dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul ce suflă destul de tare. Clima este mult diferită de canicula de la noi când nu adie o boare de vânt. Am mâncat multe alune și fructe uscate dar tot îmi este foame. Aștept cu nerăbdare cina de la 19:30, eu, care de cele mai multe ori mănânc de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lipsurile și nesiguranțele unei lumi pentru binele căreia noi suntem răspunzători. Știu că acesta reprezintă un risc ce costă mult, dar dacă păstorul nu împărtășește condiția turmei, devine un mercenar. Iar s-a lăsat seara, luna este deja pe cer, adie și o boare plăcută de vânt, dar pelerinii nu dau semne că le-ar fi somn, și este ora 22. Dar este un meci de fotbal, Italia-Spania, și mulți se uită la acest joc la televizorul din așa-zisa bucătărie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
întrebări: "Departe de orice soare? Oare nu suntem într-o eternă cădere liberă? Iar în spate, or pe margine, înainte sau pe toate părțile? Există încă un sus și un jos? Nu rătăcim oare precum într-un veșnic neant? Nu adie oare peste noi spațiul gol? Nu a devenit mai frig? Nu continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu simțim încă mirosul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Deschiderea ușii de la a 13-a chilie repornește timpul de la momentul inițial al gloriei totale: „Cum o deschide cade leșinată la pământ de atâtea mândrii ce văzuse. Dacă se deșteptă, dă să se scoale și ca să poată ridica mai repede adie un scaun cu degetul, atunci toate curțile țiuiesc și degetul îi rămase într-aurit”. Sucombarea conștientului echivalează în plan inițiatic cu moartea temporară prin coborârea în id, iar restabilirea controlului conștient devine o înviere, cu un statut implicit superior. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cei ce mai buchiseau câte o gazetă și care aveau și un oarecare simț al dedării către cauza celor mulți. Nu aveau ei atunci de unde să știe că aspirația lor va rămâne, peste timp la nivel de simplă, naivă utopie. Adia la vremea aceea un cald zefir ce purta pe aripile sale lozinca lansată cu o sută de ani mai înainte - «Liberté, Egalité, Fraternité» - acolo unde poporul francez, sufocat de impertinența îmbuibaților a spulberat întrunul din momentele astrale ale omenirii, zidurile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
transfocând spre portbagaj, apoi spre geamul din spate, însăși mașina păru să detecteze acest lucru - de parcă ea luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre pădurea de dincolo de câmpul învăluit în ceață, fiindcă ceva lăsase în urmă niște urme.) Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment fusese un vis, am oftat eu, mulțumit, lungit în cada de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
altceva, cu excepția unui sentiment de pace, care, de data asta, nu mi-l impusesem. Era autentic. Odată ajuns în casă n-am simțit nici un fel de teamă; nu se mai simțea nici un fel de trepidație. Resimțeam schimbarea; ceva fusese eliberat. Adia o nouă boare, o lipsă de tensiune, o diferență care nu era palpabilă dar reușea cumva să-și impună prezența cu mare forță. Am fost surprins când Victor a ieșit alergând din bucătărie, să mă întâmpine în holul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele casei din Valley Vista și în salbele de portrete de familie, adiind peste toate întrevederile contramandate și legăturile pierdute și dezamăgirile împlinite și temerilor confirmate și deasupra fiecărei uși trântite sau a unei reconcilieri ratate și curând acoperiră toate oglinzile din fiecare cameră în care trăiam, ascunzându-ne imperfecțiunile de noi înșine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toate celelalte activități de cultură dedicate păcii și colaborării universale.“ (Scînteia, 22 noiembrie 1978) ZAMFIRESCU Violeta „Ce iarnă de purificare Te-a nins din leagăn, să răsari, tăria firii. Torță a țării, Visând, luptând, neabătut, Aerul tare Al comunismului ne-adie fața, Și tu rămâi aripa zbor a tuturor.“ („Patria îi cântă numele“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 432) „Cu iubire profundă față de casă, de om, de victorie a păcii - A socialismului și comunismului, Tovarășa Elena
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lămâi sau portocali din modestele lor grădini și mai aruncau câte o privire de speranță spre albastrul cerului: poate o da Dumnezeu măcar câțiva stropi de ploaie. Zi după zi, arșița își făcea de cap, nu ploua, vântul de-abia adia. Locuitorii din cartierele tradiționale ale capitalei preferau să se bucure până la orele zece de aerul înmiresmat al grădinilor cu arbori de citrice, apoi, dacă aveau instalate aparate de aer condiționat, se retrăgeau în camerele răcoroase, dacă nu, evitau spațiile închise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și parc-a fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit 101. Contrastul evident între ceea ce s-ar putea numi pierderea tinereții, cu toată creativitatea sa aurorală, Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni 102 și cel de la apogeu, Azi sunt bătrân de tânăr 103
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
curgător. In fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era un mândru palat a unuia din... așa[-zișii ] aristocrați {EminescuOpVII 183} ai noștri... Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus auzii, prin aerul nopții, tremurând notele dulci a unui piano și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, profumată, fantastică. Îmi închisei ochii, pentru ca să visez în libertate. Mi se păru atunci că sunt într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, dasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iartă-mă! Mă așezai pe fotoliul de lângă piano, în care murise ea, atinsei clapele lui pe cari fugise degetele ei așa de delicate, așa de frumoase, și durerea mea devenea din ce în ce mai dulce, din desperare, melancolie. Poate că sufletul ei curat adia dulce în jurul frunții mele. Poate că ea, aeriană, îmi atingea părul, îmi săruta fruntea mea. îmblai mult prin casă, bântuit de idei când dulci, când amare. Apoi dezbrăcîndu-mă, mă culcai în patul ei cel alb. O visai alături cu mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger. Cea din urmă flacără a lampei cu glob zbura pin sticlă și se făcu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]