1,765 matches
-
ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă" Julia a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de cât era de absorbită de treaba ei. — Știi despre ce e vorba în mare. Tot ce am discutat scrie și aici. Ce ar mai fi de reținut, să vedem... Da, uite clauza asta: după ce copilul va fi încredințat părinților adoptivi, părintele natural, adică tu, nu va mai avea dreptul să-l vadă sau să se intereseze de el. Adică, odată ce l-ai dat, e bun dat. Oricât de rău ți-ar suna, asta e: copilul e ca și o marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bine de două ceasuri, un kalyan pregătit de „surorile” mele și ațipisem acolo, cu muștiucul În gură, cu capul sprijinit de perete, când o tuse slabă m-a făcut să mă trezesc dintr-un salt. XXXI Pentru mama mea adoptivă, care sosi cu câteva clipe prea târziu, prezența unui european de sex bărbătesc În inima apartamentelor ei trebuia explicată degrabă. Ca să nu-și păteze propria reputație sau pe aceea a fiicelor ei, preferă să spună adevărul, pe un ton pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
colegiu și o să le fac scandal părinților mei fiindcă nu sunt părinții mei adevărați și o să-mi iau lumea în cap, ca să-i caut pe tata și mama. După ce îi găsesc, îi aduc în America, mă împac cu părinții mei adoptivi și trăim cu toții fericiți împreună. Asemenea povești vedeam foarte des la televizor. Noroc că americanii au în magazinele lor instalații de interfon, găsești îndată pe cine vrei, tot ce ai de făcut este să dai un anunț pentru persoana pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ce să fac, răcnește ea din fața chiuvetei, iar eu mă grăbesc spre birou, Hani mă urmărește, știi ce vreau, îmi spune ea, vreau să o îmbrac eu cu mâinile mele cu puloverul acesta după ce se va naște, iar când părinții adoptivi vor veni să o ia, o vor vedea îmbrăcată cu puloverul pe care eu i l-am tricotat, vreau ca ei să îi povestească acest lucru când se va face mare, că mama ei naturală i-a tricotat un pulover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
posesivitate matriarhală. Fusese cât pe-aici să-i fie răpit copilul. Și eu o simt adesea pe Sabina ca pe o mamă, mai ales că am fost un copil crescut „pe palme” de un tată bătăios! Acum simt palma mamei adoptive cum se strecoară pe sub masă și îmi cuprinde membrul dezosat, pe care noi, în bună înțelegere, îl botezasem, Siegfried. Întâmplător, dar absolut întâmplător, Siegfried era în picioare făcându-și gimnastica de seară. Niciodată n-am înțeles antipatiile dintre corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din șatră prin asprimea ei îi formase un caracter puternic. Învăța foarte bine. De fapt era cu un an mai mare decât colegii ei care aveau șapte ani. În toți anii, a fost premiantă ceea ce îi bucura nespus pe părinții adoptivi care se lăudau cu ea. — Vezi, Sebi, te-ndoiai s-o înfiem pe Prințesa, zicând este țigancă și ea este o fată atât de cuminte și de silitoare. Nu m-așteptam la asta, Zina dragă. Mă gândeam că fiind țigancă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ospătarul, a plătit toată consumația pregătindu-se să plece, că a doua zi avea un program încărcat. S-au îmbrățișat cu toții sărutându-se în nedumerirea celor care nu-și explicau ce caută Prințesa printre țigani. Când au ajuns acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și noi? — Publicul a fost mulțumit, i-a plăcut, m-a aplaudat, m-a răsplătit cu flori
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pură, prietenească. Deci ne-am înțeles. Gata cu trecutul! Viitorul contează, o încurajează Cezar. — Vreau să te rog ceva. — Spune. Ceea ce am discutat să rămână între noi, fiindcă ești prima și ultima persoană căreia m-am destăinuit. Nici părinții mei adoptivi nu-mi știu trecutul decât în parte. — Teofana dragă, chiar dacă nu m-ai fi atenționat, eu tot n-aș fi spus nimănui. Îmi dau seama că sunt lucruri care nu se pot spune. Cum aș putea să te trădez. Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
flori în grădina noastră și cu atât mai multă frumusețe de care să ne bucurăm. Nu, pe bune Cezar, mă gândeam la familia mea în care eu am apărut târziu. Poate că tu îi știi mai dinainte pe părinții mei adoptivi. — Eu m-am mutat în cartier după venirea ta. — Da! Ai dreptate. C-ai fost singurul care te-ai simțit deranjat de cântecele mele. — Iarăși îmi strigi? Nu înțelegi că atunci când nu-ți place să faci ceva cu drag, cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
noastre moderne. Doar așa putem să ne iubim strămoșii ca pe noi înșine și să ne reprezentăm trecutul în armonie cu prezentul. Doar așa putem avea un viitor la care să visăm în această lume mondializată, fără a deveni copiii adoptivi ai mondializării. Doar așa putem să ne maturizăm ! Și doar așa putem să ne păstrăm cu adevărat și tradițiile - și merită să le păstrăm. Căci tradițiile sînt vii doar dacă rămîn libere să se schimbe ! Tradiționalele noastre tradiții Cu cît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gazete, care peste noapte s-a trezit într-o țară străină și ostilă, într-o familie învrăjbită, părăsit și trădat de cei răsfățați cu încrederea lui ani de zile, ba chiar invitat fără menajamente să-și părăsească tronul și pământul adoptiv... De ce să atace însă tocmai subiectul în care s-au spus cele mai solemne cuvinte și s-au ținut toate discursurile ? Nu este el în stare să comită o ireparabilă gafă ! în această casă al cărei stăpân face tot mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestora. În cazul în care finalitatea planului individualizat este adopția, DGASPC realizează demersurile necesare pentru deschiderea procedurii adopției interne, identifică familiile sau persoanele potențial adoptatoare în vederea atestării acestora; monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și evoluția relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârstă și gradul de maturitate ale copilului o permit. În structura Direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului se organizează servicii
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
în care finalitatea planului individualizat este adopția, DGASPC realizează demersurile necesare pentru deschiderea procedurii adopției interne, identifică familiile sau persoanele potențial adoptatoare în vederea atestării acestora; monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și evoluția relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârstă și gradul de maturitate ale copilului o permit. În structura Direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului se organizează servicii de tip rezidențial
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
despre tatăl ei. Maică-sa avusese aceeași profesie ca și Diane, numai că Pearl nu vorbea nimănui despre acest lucru. Afirma, întotdeauna, că mama ei fusese croitoreasă. De fapt, fusese bețivă și murise, iar Pearl intrase în casa unor părinți adoptivi. Până atunci, relațiile lui Pearl cu „familia“ din Ennistone au constat doar în primirea unor felicitări de Crăciun. Cel puțin Diane și Ruby îi trimiteau felicitări, dând astfel dovadă că știau de existența ei și de locul unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astfel dovadă că știau de existența ei și de locul unde se află. Pearl nu le scria, mama ei nu dorise să mențină legăturile de familie, nu voise amintiri sau ceva care să-i evoce trecutul ei de coșmar. Mama adoptivă a lui Pearl încerca însă, la întâmplare, o apropiere de familie, și le scrisese lui Ruby și Dianei cerându-le bani. Diane îi trimise o mică sumă. Ruby veni personal să vadă copilul și manifestă un fel de afecțiune dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să o ia pe Pearl la Ennistone și s-o instaleze la Belmont, numai că nu știa cum să-i sugereze așa ceva lui Alex. Când Pearl a terminat școala, primul ei țel în viață a fost să scape de mama adoptivă (sentimentul era reciproc), iar Ruby i-a găsit un serviciu temporar în Ennistone, ca supraveghetoare a copiilor unei familii de americani venite la tratament. Paralel, Pearl a învățat dactilografia (și ortografia), după care și-a luat un post de secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de înot, răsunau în dimineața însorită. În Grădina Dianei, Ruby, Diane și Pearl stăteau împreună, o conjuncție rară, care trecea însă neobservată întrucât prea puțină lume din Ennistone o cunoștea pe Pearl din vedere. Pearl fusese să-și viziteze mama adoptivă, care locuia în Kilburn și care-i scrisese, cerându-i bani. Ar fi putut să-i expedieze banii prin poștă, dar Pearl hotărâse să se ducă personal la bătrână, în mare parte pentru a-și etala bunăstarea și actualul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-i scrisese, cerându-i bani. Ar fi putut să-i expedieze banii prin poștă, dar Pearl hotărâse să se ducă personal la bătrână, în mare parte pentru a-și etala bunăstarea și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta interesată de viața lui Pearl. În schimb își plângea tot timpul de milă. Pearl plecase scârbită și furioasă. Nefericitele amintiri răscolite și aduse la suprafață îi treziseră dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Banii, banii o tentaseră, își spuse Pearl. „Am petrecut toți acești ani prețioși bălăcindu-mă în satisfacția că am bani! Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid, egoist, fără să profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în comitet intim, dar nu se preciza. Trebuia respectată cifra neprevăzutului. Neprevăzutul se arătă grăbit să intervină. Muri subit țața Gramatula, acea mătușe, soră mai mare a lui Doru Hallipa, tatăl Elenei, care fusese pentru Elena un fel de mamă adoptivă. 237 Moartea țaței Gramatula nu era un incident de ordin secundar Poate că în alte familii, fie din lipsă de mijloace, fie din antipatie pentru tristeți suplimentare, ar fi fost trecută cu vederea; aci însă în casa Drăgănescu, doliul își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de legat se simte de satul natal, Priponești, încât proiectează și un eseu asupra acestei localități. Profesorul Mânăstireanu ar fi putut să se stabilească la Paris, alături de Mariana, dar a rămas în Bârlad, fiind un veritabil om al orașului său adoptiv. Prin dimensiunea patriotică a Domniei Sale îl putem raporta la „poetul țărănimii”, George Coșbuc, care ne transmite însuflețit: „Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
viață. E bine? E rău? De fapt, aș minți dacă aș spune că mi-e drag orașul acesta. Dar, parcă-i un făcut, de la o vreme întâlnesc aici numai răutate, cinism, ostilitate... Probabil pentru că nu-i sunt decât un fiu adoptiv... Mă gândesc uneori că, mai devreme ori mai târziu, am să plec de aici. Poate că mă așteaptă altă soartă, alte orizonturi. Sau nu mă mai așteaptă nimic. Cine știe? Să fi procedat, oare, rău când, după stagiatură, am refuzat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cerută pentru efectuarea formalităților. Faptul că Apostol Constantin avea un venit modest și nu dispunea de nici un fel de avere, cu excepția casei în care locuia, a unui petic de grădină și a unei impresionante biblioteci, constituia pentru viitorul său fiu adoptiv un atuu în plus. După legalizarea deciziei profesorului de matematici, tânărul, care se numea, acum, Apostol Nicolae putu rămâne în liceu până la absolvirea cursurilor și trecerea bacalaureatului. Fiind un om cu suflet, profesorul a permis lui Nicolae să se ducă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de urgență, la spital, căci e vorba de o boală cu complicații dintre cele mai neașteptate și mai amenințătoare. Chiar în zorii zilei când, pentru Nicolae, trebuiau să înceapă examenele, profesorul Constantin Apostol decedă. Băiatul află de moartea tatălui său adoptiv pe când se afla în holul intitutului politehnic; cu o jumătate de oră înainte de intrarea în amfiteatru avu o presimțire, alergă la poștă, ceru spitalul din N. și cineva de acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]