816 matches
-
adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă inepuizabilă deoarece „amândoi au dreptate”, ambii sunt mereu justificați de istorie, e „nevoie” de ambii, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i acolo? În litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care visa să ne descleieze din existența terestră și-a făcut apariția. Nicio mențiune referitoare la vreo țară sfântă, la Aghia ghè, în Evanghelii, în vreme ce Adamat qodesh, litania evreiască, este prezentă încă din Exod și e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor și prin luxul lor stân jenesc pacea și liniștea pe pământ, iar prin panicile lor provoacă războiul; afară de asta, când li se Îngă duie, repede ajung crude, ambițioase și lacome după putere. Creaturi adorabile, desigur, dar care-ți batjocoresc adorațiile tale; ființe delicios de inconsecvente, dar care-ți pretind a fi neapărat consecvent cu ele; neam, bietul de el, al femeilor, veș nic nemulțumit de el Însuși, de toți și de tot ce-l Înconjoară, dar care-ți respinge tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și echivoc, o Întreagă cazuistică a amorului profan și păgânesc, fără nici o legătură cu vârsta, cu experiența, cu educația, cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el, drept În poponeață.) Sau ca o expresie, dincolo de orice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vizitat și cripta aflată sub biserica superioară, unde am văzut pereții acoperiți complet cu ex-voto-uri, semne ale recunoștinței celor ce au dobândit ajutoare excepționale prin mijlocirea Maicii Domnului. La capătul interior al criptei se deschide biserica în care se ține adorație zilnică în fața Preasfântului Sacrament, într-o reculegere și cu o pietate exemplară. Ne-a părut rău că nu am putut vizita și biserica inferioară numită și biserica Pius al X-lea, aflată în vecinătatea esplanadei imense din fața bazilicii. Această biserică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era și un mare iubitor al Sf. Euharistii: pe timpul lui, la prima vineri și sâmbătă a lunii, erau până la 500 de împărtășanii în biserica noastră. Dorința lui era de a înființa în sat o mănăstire, în care surorile să facă adorație perpetuă. Pr. Mihai avea ca o forță magnetică prin care-i atrăgea pe oameni la Dumnezeu. El îi iubea pe oameni și era mereu preocupat cum să le vină în ajutor, nu numai în cele sufletești, ci și în nevoile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
muierești“ pentru gustul meu. Întorcându-mă la câini, l-am mai avut și pe Robin. A trăit și el vreo doisprezece ani. A murit tragic, la foarte scurt timp după moartea soțului meu. Era o empatie între ei, era o adorație care mă făcea să-i spun întotdeauna soțului meu că, la noi în casă, pe primul plan stă Robin și abia pe al doilea plan vin eu. Asta a fost impresionant la Robin, faptul că a murit la foarte puțin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără să fi trecut pe la Cehov, Turgheniev și Sadoveanu. 13: Șase tineri africani orbi au realizat ascensiunea marelui pisc Kilimandjaro, pentru a dovedi celor care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuviință, de vreme ce acum tu ești ministrul tău de finanțe. Fug să mă vâr în pat: bouillota mă așteaptă. Știi că așa ceva se cheamă un moine? Mi-e gândul mereu la tine; e ciudat: am impresia că gândul acesta continuu de adorație și dor face din mine un fel de buisson ardent. [...] Noapte bună, bit mic, dormi cuminte și dulce; culcă-te uneori mai devreme, ca să poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meriți și tu acele sărmane bucurii care îți aduc zâmbetul pe buze. Dar pe tine te-au întristat... Cunosc delicatețea lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau lucrurile cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
le cântă. Adevărul trebuie să fie cântat! Imnurile pot înscrie așa fel adevărul în mintea celor care-l cântă, încât el să nu fie uitat niciodată. De fapt puterea cântării asupra comunității este aproape cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din Amsterdam și Londra. Mă gândesc acum și la intensul meu erotism, sublimat în „amitiées amoureuses”, crescând exact după sinuciderea tatălui meu pe care-l adoram, ca și acum, când scriu rândurile astea. Nu era nici o nuanță sexuală, și totuși adorația mea includea și corpul lui iubit pe care l-am văzut ultima oară desfăcut de cădere, tumefiat, negat, adăugat furiei împotriva Creatorului său. La radioul suedez sunt Poetul lunii, într-o structură muzicală fascinantă: poemele Iubitul spunea, pe muzica lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mie mi se suise la cap această protecție; devenisem un mic paranoic și, ca urmare a acestei protecții, am rămas ani întregi convins de valoarea mea. Asta era relația mea cu aceea pe care o numisem, cu un sentiment de adorație, "Regina". O adoram pe Regină, fiindcă mă răsfăța, era prototipul perfecțiunii... * Dar o mică întâmplare de care dânsa nu a aflat niciodată m-a năucit. Ceva stupid, cu totul banal; dar nu m-am trezit niciodată din șocul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman. Era un sistem de viață asemenea celui pe care îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
micul dejun; muncă până la orele 11,45 și, apoi, în biserică pentru recitarea coroniței Providenței, examenul de conștiință, Angelus etc.; orele 12,30 prânzul și recreația în comun; reluarea muncii, cu o pauză de odihnă; înainte de cină, o oră de adorație și recitarea rozariului; cina, rugăciunile de seară și repausul in Domino, la orele 20,30. Munca era intensă: trebuia să se aibă grijă de garderoba și de spălătoria întregii comunități, băieți și frați. Dincolo de asta, trebuiau să-i asiste și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don Angelo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de contravenție la rânduirea militară. În ceea ce privește semnalizările nocturne, s-a clarificat că acestea erau produse de un bec de noapte, insuficient de vizibil, care atârna pe tavanul serviciilor igienice. În ultimul an de război, din Calabria a organizat ore de adorație euharistică, (3 zile) triduum-uri solemne, liturghii de ispășire, oficieri în sufragiul căzuților în luptă. A rămas celebru un triduum de adorație continuă rezervată preoților: au participat sute de preoți ai diecezei, într-un nesfârșit cor de suplici înaintea Preasfântului Sacrament
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de vizibil, care atârna pe tavanul serviciilor igienice. În ultimul an de război, din Calabria a organizat ore de adorație euharistică, (3 zile) triduum-uri solemne, liturghii de ispășire, oficieri în sufragiul căzuților în luptă. A rămas celebru un triduum de adorație continuă rezervată preoților: au participat sute de preoți ai diecezei, într-un nesfârșit cor de suplici înaintea Preasfântului Sacrament expus solemn. Apoi a urmat înfrângerea de la Caporetto cu succesiunea sa de suspiciuni și de trădări. Italia s-a mobilizat, înrolând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acceptat abia doi ani mai târziu, pe 4 ianuarie 1920. Câteva zile mai târziu, niște surori și patru copii au intrat în posesia patronatului. Directorul Casei era don Giobatta Battisti. Surorile i-au cerut episcopului autorizația să înceapă în casă adorația perpetuă. Inaugurarea a fost făcută în formă solemnă, cu participarea lui don Calabria, a preoților diecezani și a multor credincioși. Don Calabria s-a mai reîntors încă o dată la Este pentru înveșmântarea a 21 de surori. În realitate, el nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vedea pe față. Activitatea în favoarea copiilor a procedat relativ bine până la moartea parohului din Este, monseniorul Dalla Valle, survenită la 11 iunie 1921. Succesorul, monseniorul Evaristo Sartori, a avansat imediat plângeri, chiar și în numele parohilor orașului. Nu erau favorabili continuării adorației perpetue în Institut, pentru că distrăgea credincioșii de la slujbele religioase parohiale. Apoi, circula insinuări răuvoitoare despre prezența masivă a surorilor pentru asistența copiilor; și, în fine, s-au ridicat îndoieli asupra legitimității moștenirii. Don Calabria, pentru a păstra armonia și pacea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
credincioșii de la slujbele religioase parohiale. Apoi, circula insinuări răuvoitoare despre prezența masivă a surorilor pentru asistența copiilor; și, în fine, s-au ridicat îndoieli asupra legitimității moștenirii. Don Calabria, pentru a păstra armonia și pacea, a cerut să se suspende adorația perpetuă și a retras comunitatea surorilor, substituind-o cu o comunitate religioasă masculină. În plus, a promis să înceapă un Centru de formare profesională pentru băieții din Este. În 1923 a murit și episcopul de Padova, monseniorul Pellizzo. În locul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mare cultură și zel apostolic: monseniorul Giuseppe Manzini, părintele Giulio Bevilacqua (care va deveni cardinal), monseniorul Enrico Bovo, monseniorul Borromini (viitor episcop de Terni și Narni). Dar nu s-a mulțumit cu acest serviciu. A voit să statornicească în Casă Adorația Euharistică Sacerdotală: Laus perennis sacerdotalis. În 1940 s-a realizat un alt vis al lui don Calabria: primirea băieților de la Școala medie inferioară pentru ca, prin studiu și rugăciune, să-și poată cunoaște mai bine «propria vocație». Pe 9 octombrie 1940
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
foloasele spirituale ale Operei. Eu am crezut potrivit să înscriu la această operă toată Congregația noastră, așa încât toți Slujitorii Săraci să fie asociați ai „Catholica Unio“ și doresc ca superiori locali să le vorbească confraților, iar în ceasul săptămânal de Adorație, la fiecare decadă de rozariu să se adauge o invocație pentru unirea creștinilor». În săptămâna de rugăciuni care se desfășura solemn la abația de la Maguzzano, invita mulți episcopi catolici și participau personalități eminente necatolice. Cunoscând «Catholica Unio», s-a pus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată a acestuia, Adorația magilor. Imaginile invită privitorul la o lectură dublă, el putând vedea fie o fată cu buze roșii și ochi uriași, melancolici, fie figura unei persoane stând în picioare, și un om pe cal. Cea mai reușită ilustrare a "imaginii duble
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adună norii, dându-le apoi drumul, va scrie Mircea Eliade, comentând teoria savantului german. M. Müller își va argumenta ideile plecând și de la adorarea luminii de către vechii indieni. Pentru aceștia, lumina se transforma într-un adevărat zeu. Lumina naturală - prin adorație - va deveni zeul Dyauș, iar focul se va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată tuturor divinităților. analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentru orizontul mentalității arhaice, consubstanțialitatea dintre limbaj
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]