10,318 matches
-
șoldurile un gest pe care nu-l cunoșteam, ea m-a lăsat să intru în ea, iar eu am cedat, pentru că era pentru prima oară în viață când făceam asta. Nici măcar cu curvele noastre n-am făcut-o niciodată. Am adormit când lumina dimineții bătea în obloane, divanul era gol, Sfântul dispăruse cine știe unde. Am dormit ore întregi. Când ne-am trezit Andre nu mai era acolo. Ne-am privit o clipă, eu și Luca. El zise: La naiba. De multe ori
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
în colivă... Putem să-i credem până și pe coreeni. (Mă întrebam: să fi apărut o nouă specie de oameni, să fie ăștia sinceri? Un documentarist român i-a surprins în timpul unui discurs inflamat. Li se închideau ochii, ba chiar adormeau. Sunt oameni, oameni ca noi, și ei.) Prânz cu oameni obișnuiți, toți trecuți prin facultăți. Ce fantasmagorii le pot umbla prin cap! Suntem un popor veșnic tânăr, hrănit cu superstiții. Nu părem apți să ne maturizăm. Pot să înțeleg convingerea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
primi pe nimeni, adu-ne niște gustări, două-trei sticle de vin, apoi du-te acasă la copii... * * * Două zile mai stătu Gheorghe la rude. Plecă tot noaptea, cu același tren. Îl conduse numai Petrache, Lucica rămânând cu cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la el, că a rămas singur. Nu l-a ascultat tânăra soață, l-a sunat la câteva zile, spunându-i că are nevoie de bani, că totul s-a scumpit, că vine acasă... Spre miezul nopții, intră în dormitor. Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la mine la bloc e mai cald? Dar te rog ceva, numai să nu te superi... M-aș băga în pat, să mă încălzesc sub plapumă. Am mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o găină. Dormea liniștită, cu o mulțumire copilărească pe chip. Poate visa ceva frumos sau poate chiar era fericită că se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dacă pe ușă ar fi pătruns revoluționarii. Când, spre miezul nopții, la televizor se difuză o declarație a generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se ridică încet, oftă prelung și ieși în curte. Bătrâna sări imediat, uitând de baston și de boală. Făcu precipitat doi pași spre ușă, dar se opri lângă Elena care, de ore
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
au abandonat în plină stradă, apoi au plecat. De ce nu i-au trecut la bulgari, de la București până la ei elicopterul ajungea în mai puțin de o oră. I-au plimbat pe la Snagov, cică să-și ia niște schimburi... povești de adormit copiii... Au dorit să se închidă spațiul aerian, să câștige timp... Dar noi ce vom face, Gheorghe, unde o să ne ducem? Unde? Tu te întorci în sat, poate scapi nebătut... N-ai fost om rău... apoi te apuci de agricultură
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acum câteva minute lui Dumbrăveanu îi spuneai altceva. Nu ieși o săptămână-două din casă, așteaptă să se așeze apele, apoi vom vedea încotro apucăm... O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
profesor” și nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi îi șopti câteva cuvinte la ureche. Vom începe singuri, domnilor. Drăgulescu ori a adormit în tren, ori s-a oprit la vecinii noștri din celălalt județ, ori nu este exclus să-și fi amânat vizita. Mă rog, noi să ne vedem de treabă... Își șterse ochelarii, deschise mapa așezată pe birou, tuși ușor, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Înaintez greu și picioarele ascultă de o voință a lor, străină mie. Pământul se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria își împleticește brațele și picioarele în jurul meu. Adorm cu gândul că, la primăvară, există o șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi se dilată ca într-un film prost cu vârcolaci. Te-ai împerecheat cu femela lor Alfa. Asta te face masculul Alfa. Acum nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a întins două pastile mici, una roșie și una albastră. Le-am înghițit fără să mă opun. M-a condus în salon, mi-a făcut cunoștință pe scurt cu fiecare pacient în parte și mi-a urat noapte bună. Am adormit instantaneu, fără vise. De dimineață m-a prezentat domnului doctor, acesta mi-a prescris tratamentul pentru o lună de zile, poate două, maxim trei, dacă aveau să apară complicații. Depinde cum 194 răspund la medicație. M-a pus să fac
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cu mașinile. — Mulțumesc, am zis roșind din cap până în picioare și am zbughit-o în casă. Am rămas visând la țări străine. Știam că nu am să le văd niciodată. Oare cum e Germania și ce poți face acolo? Am adormit cu globul pământesc în brațe. Toată noaptea am fost exploratoare și am condus expediții. Ceilalți protagoniști erau desigur copiii din fața blocului. Mi-am promis atunci că până mor o să ies din țară. Au trecut zilele și schimbul de replici dintre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
L-am salutat și am plecat la drum. La volan, mi-am tot repetat prima frază a unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă o fotografie a casei mele, până când am adormit“. Am tresărit chiar când mașina verde izbea un parapet și m-am ținut bine de volan. Atârnam încă în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt? Foarte mulți. Unde sunt hoții? Ba la FNI ba la CEC, ba au fugit, ba În Vânt! De câți ani vă luptați cu ei?! De mulți și degeaba. Vă mai vând câte o scrisoare sau altă poantă ca să vă adoarmă și gata. Vreau să știu câți dintre păgubași și-au recuperat sumele depuse!? Nici unul. Eu vă doresc să recuperați totul, pentru că știu ce greu se muncește! Doamne ajută! Caritas; Gerald etc., etc., etc. ... Unde vă este ajutorul, că aici au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zonele sociale, politice, economice, dar și "simplul cetățean", emisiuni care să vibreze de viața noastră, de realizările dar și de greșelile noastre, de posibilitățile și perspectivele noastre. De ce așa anoști, domnilor? De ce vă numiți naționali dacă nu faceți decât să adormiți națiunea cu programul dumneavoastră? Sau poate asta este și menirea voastră?! Să ne induceți somnolența inconștienței, a indiferenței, să ne complacem În ceea ce este și să credem că ceea ce ni se dă este bun. Să nu ne mai folosim neuronii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
românesc și asta nu e bine. Unde este Doina noastră domnilor? Unde, unde? Plânge cu noi și În noi, domnilor. De ce nu vreți s-o scoateți la lumină, să râdă cu noi, să ne crească, să ne educe, să ne adoarmă? Doina. Fac din nou o paranteză. Ce să-i faci, memoria (se pune problema a cui)! "Ploaia de stele" este o emisiune bună, cu un prezentator pe măsură, dar ce-ar fi să faceți o ploaie de stele autentice nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
avută la New York la începutul anului 1956) " Ne dorim moartea unii altora, dar ne declarăm permanent dragoste." Paul Eugen Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și intrările, pândeau jandarmii, să-i dibuie și să-i aresteze pe dezertori. În majoritatea cazurilor, polițiștii și jandarmii formau clientela Invalidului. Acum era prea de dimineață. La 6, la schimbarea gărzii, veneau și, cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se așezau câte patru la două mese, cereau spirt denaturat singurul de care se găsea în tot orașul și jucau zaruri până nu-și mai puteau ține capetele pe umeri. Atunci ieșeau clătinându-se, sprijinindu-se de pereți până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut scurt. Se înmuie încălzită de apropierea lui Tudor, închise ochii și-o fură somnul. Adormi îndată, epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin în fierbere, Miluță luă asupra lui întregul risc și reușita acțiunii, contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]