251,896 matches
-
le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta, abordarea nu este tocmai simplă, dar, la capătul travaliului, poate aduce enorme satisfacții. Ce mi se pare mie extrem de important în cazul Clujului este chiar șansa celor șase actrițe de a lucra în cel mai profund avantaj al actoriei, al profesiunii lor (pe care nu știu cîte dintre ele o practică
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
model pentru profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe scenă, un actor care caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest șir de întîlniri a dat spectacolului un alt fel de energie, l-a încărcat cu implicarea totală a fiecărei actrițe și cu sensibilitatea pe care
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Și aici am putea găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie prin crimă? De altfel, motivul străinului, al celuilalt, neasemănătorului, se distinge cu preponderență pe parcursul lecturii, aducînd în prim plan urzelile politice dictate de orgolii care împing masele la lapidări și linșaj împotriva celor ce cred în altceva, cu alte cuvinte, a celor ce se roagă altor zei, mîniindu-i pe cei autohtoni care dezlănțuie cataclisme, cutremure, molime
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
chiar cu farmec. Spun prin structură, deoarece concluziile părții a doua sunt o bună justificare a celei dintâi și, în genere, a oricărui studiu de substanță care i s-ar dedica acestui autor în România: căci această a doua parte aduce mărturie despre interesul neîntrerupt de care s-a bucurat literatura lui Lampedusa la noi, încă de la primele fragmente apărute în 1961 în "Secolul 20" (prima ediție italiană ce a devenit imediat un "caz literar" datează din 1958) în traducerea lui
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
A trecut deja un an de cînd nu m-am mai întrebat și nici nu m-am mai gîndit la asta. Cît timp pierdut... A trebuit să ajung la Sibiu, într-un superb și pașnic început de martie, ca să-mi aduc aminte de Iov și de mine. "Fața mea s-a făcut roșie de plînset și pe genele mele se lasă umbra morții." Experimentul Iov nu este doar spectacolul lui Mihai Măniuțiu de la Teatrul "Radu Stanca", ci este, în același timp
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Deși înstărit, acest adevărat principe al ținutului Uz nu se abătea de la calea dreaptă și nici de la lauda numelui Domnului. Iov avea șapte fii și trei fiice, pămînturi, turme de oi, cirezi de boi, cămile, palate. În fiecare zi îi aducea jertfe lui Dumnezeu și se străduia să fie fără de prihană pentru că știa că îi datorează fericirea lui și a familiei sale. Trăia împăcat cu sine și fără de greșeală față de semeni, față de conștiința sa. Într-o bună zi, din seninul clipelor
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
metalici, reci, în capătul lor cu sîrmă ghimpată, îl izoleată pe Iovul damnat și contagios de restul lumii. Acolo, la marginea ei, se zbate în cumplită încercare un om care îl iubește necondiționat pe cel de sus. Nenorocirile l-au adus la marginea cetății, părăsit, urmași nu mai are, averi nici atît, iar buboaiele purulente și urît mirositoare îl tăvălesc în neputința durerii. "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
punerea în scenă. Mă întreb și acum cîte teatre ar fi avut aproape nebunia de a produce un spectacol atît de special, fie dacă privim totul numai și din rațiuni financiare. Cincizeci și șase de bilete pe seară nu pot aduce prosperitate. Pariul unui teatru, unui manager, înseamnă cu mult mai mult decît asta, nealungînd, desigur, profitul material. Înseamnă în primul rînd captarea regizorilor de primă linie și direcțiile pe care ei le imprimă mișcării teatrale. Evenimentele nu vin din cer
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
de vizită trimisă de la Cabinetele Unu sau Doi, drept confirmare a primirii volumelor "omagiale". Că, ulterior, foloseau acel scabros cartonaș conținând semnătura analfabetă a lui Pingelică sau hieroglifele Lenței pentru a-i impresiona pe proști, e altă poveste. Mi-am adus aminte de astfel de secvențe pierdute în ceața unui timp despre care nu mai vrem să știm nimic citind un emoționant articol al lui Cornel Nistorescu. Editorialistul "Evenimentului zilei" evoca niște episoade răscolitoare avându-i în centru pe doi mari
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar dacă o țară nu poate fi administrată, ce rost mai are ea?! Îmi aduc aminte de o întâlnire la Timișoara, la începutul anilor nouăzeci, a regretaului Iosif Sava cu foste vedete ale scenei lirice bănățene. Între calitățile faimosului om de televiziune nu figura neapărat răbdarea. Tocmai de aceea, am fost extrem de surprins să constat
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Occidentalul de rînd în schimb " și nu numai el - își exprimă resentimentele moștenite față de americanul care, după al doilea război, nu s-a cărat acasă imediat după ce s-a terminat războiul, ci și-a permis să aibă bani și să aducă democrația în raniță cu Planul Marshal. Bunicii occidentali supărați pe americanii cu bani le-au transmis nepoților care știu engleza aproape la fel de bine ca pe limba maternă repulsia față de americanul care îi cucerește fetele și îi metamorfozează cultura. Occidentalii care
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
răsplătește agitațiile de majorete și urăște geniul"; "am trăit și am ajuns să văd cum temple ale învățăturii au fost date pe mâna unor asistenți sociali amatori." ; "nimic nu e mai nimicitor pentru suflet decât orice laudă ce ți se aduce în New York Times Book Review"; "Suntem guvernați, în cercurile academice și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
a exemplelor noastre! Reamintesc, oricum, că norma românească recomandă în mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în care diftongii (deci apariția silabelor -hie-, -lio-, -mie-) constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a III-a, 1984, p. 169). Asemenea pronunțări sînt tratate de obicei
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
decăzută la nivelul de Centru. Invarianta pierdut-găsit este urmărită în Două loturi și în Scrisoarea pierdută. Pe de altă parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă interpretările tradiționale este o raportare a textului caragialian la teorii pragmatice și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
că e autorul Amintirilor din copilărie, dar, nefiind sigur, vrea să-și întrebe un prieten (unde ești, Virgil Ianțu?). O precupeață: Cînd nu-s în piață, sînt la grădină, cînd nu-s la grădină, sînt pi drum la Tulcea să aduc și de acolo legume... Tot pi drum, tot cu treaba, n-am timp nici să mor...". Așa că nici de Caragiale n-a avut timp să audă. Un cetățean turmentat de la Terasa Paharnicului: "Caragiale? Hai că ești simpatic! E scriitor, nene
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
cu regimul comunist al unor scriitori de primă mînă precum George Călinescu, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu. În privința scriitorilor supraevaluați de critica regimului comunist, problema este mult mai simplă. Critica are datoria de a revizita opera acestora și a o aduce la adevăratele ei proporții. Nu trebuie uitați nici criticii care s-au făcut vinovați de promovarea unor mediocrități din obsecviozitate față de anumite regimuri politice. De altfel, Gheorghe Grigurcu are perfectă dreptate atunci cînd acuză rolul criticii în proliferarea nonvalorii: "Dacă
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
Andrei Pleșu, a fost dizidentul Dan Petrescu. Andrei Pleșu s-a delimitat de acțiunile reprobabile ale puterii din vremea respectivă (mineriade, expulzarea Regelui), iar postul de ministru de Externe l-a obținut prin intermediul lui Petre Roman (cel care l-a adus și la Ministerul Culturii). Cred că Andrei Pleșu și-a asumat cu bună credință o opțiune politică și i-a rămas fidel. Într-o democrație este dreptul domniei sale să opteze pentru cine dorește. Așa cum și Gheorghe Grigurcu a susținut cu
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
Marina Constantinescu Nu vă voi vorbi despre spectacolul cu același titlu al lui Ion Cojar de la Național, și nici despre vreun altul, ci depre un om ca un spectacol mai puțin cunoscut. Voi încerca să aduc la rampă, în luminile scenei, un personaj cu totul special, care de cincizeci și patru de ani (!) stă în întunericul anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
prețios bun personal, pe care îl iubește și pe care îl respectă, participă emoțional la tot ce se întîmplă, este un perfect rezoneur al personajelor, al actorilor. Tot ce se petrece acolo îl costă și pe el. Nu vreau să aduc în discuție calificative. Nu știu dacă este "cel mai", nici nu mă pricep să spun asta. Și nici nu este important. Traian Zecheru este ALTFEL. Absolvent al liceului de prestigiu "Gh. Lazăr", a fost elev la Conservatorul de Muzică și
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în vecinătatea marilor ceremonii vegetale. Propria sa grădină l-a absorbit definitiv și i-a transformat singurătatea într-un imens exercițiu de vitalitate. Cerurile au dispărut subit în spatele unei flore debordante, pămîntul a ieșit și el din orizontul privirii, iar
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
motivul primenirii acestora, ierarhia valorilor, mesajul scrisului, raționamente și implicații. Dificultatea alegerii și arta opririi la ceea ce este mai convingător expresiv crește pe măsura receptării paginilor semnate de numele de autentică valoare ale literaturii noastre critice. Un plus de informație aduce acest capitol prin introducerea pentru prima oară a comentariului semnat de Constantin Amăriuței, a scrisorii lui Cioran, a balanțelor interpretative propuse de Monica Lovinescu. Adică, a introducerii lui Marin Sorescu în universul de gândire al scriitorilor care l-au receptat
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
fata să se scoale cît mai puțin din pat. Prima oară cînd Susana le deschisese ușa galeriei ce dădea spre grădină, a făcut-o fiindcă avea nevoie de ei: se stinsese focul în sobă și le-a cerut să-i aducă din șopron cărbuni, și i-au adus. Alteori se duceau fiindcă le cerea ceva de citit sau frunze de eucalipt pentru oala care fierbea pe sobă; fiindcă îi făceau rău florile din vasul de lut ori pur și simplu pentru că
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
din pat. Prima oară cînd Susana le deschisese ușa galeriei ce dădea spre grădină, a făcut-o fiindcă avea nevoie de ei: se stinsese focul în sobă și le-a cerut să-i aducă din șopron cărbuni, și i-au adus. Alteori se duceau fiindcă le cerea ceva de citit sau frunze de eucalipt pentru oala care fierbea pe sobă; fiindcă îi făceau rău florile din vasul de lut ori pur și simplu pentru că se plictisea singură. - Așa că poartă-te bine
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, și veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
intoleranță și ură. Excelent aleasă de superiori pentru a-i reprezenta în treburile murdare ale politicii, chipul peremistei îți sugera că e mai bine să taci, pentru că s-ar putea s-o și încasezi. Posesoarea unei voci tunătoare, ea nu aducea probe, dar te acoperea urgent sub flegma insinuărilor, anexându-te unor comploturi internaționale, fixându-te, ca-ntr-un insectar, în cele mai tembele teorii ale conspirației. Lecturile adânci din Alcibiade, combinate cu experiența de "lucrător" în justiția lui Ceaușescu, i-
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]