2,458 matches
-
imagine a timpului, înscriind temporal și aspectual această activitate pe imaginea timpului care construiește discursul, ceea ce permite operația de realizare a relației cu referința. Timpul este reprezentat de elemente ce țin de diferite clase gramaticale: substantiv (săptămînă), adjective (data viitoare), adverbe (ieri, apoi) și îndeosebi verbe (a alerga). Unele substantive pot implica timpul fiindcă se referă la un eveniment temporal, precum alergare, care presupune ideea de bază a verbului a alerga. Totuși, în vreme ce verbul, prin formele lui morfologice, poate reda în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpul fiindcă se referă la un eveniment temporal, precum alergare, care presupune ideea de bază a verbului a alerga. Totuși, în vreme ce verbul, prin formele lui morfologice, poate reda în mod efectiv timpul sau aspectul, substantivul trebuie să recurgă uneori la adverbe (alergarea de ieri), la alte substantive (începutul alergării), la prefixe (ex-ministru) sau la adjective (cartea promisă) pentru a realiza în mod efectiv o raportare la categoria timpului. Oricare proces, indiferent de modul în care este redat lexical, implică timpul pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
consultă orarul și se suie într-un tren pe care îl consideră el mai potrivit. Din nefericire pentru Pnin, mersul trenurilor pe care-l avea era vechi de cinci ani și parțial perimat. Abia în acest moment putem înțelege sensul adverbului neprevăzut „inexorabil”; apariția acestui cuvînt este singurul indicator al unei secvențe temporale în primul paragraf. „Inexorabil” se referă la ceva deja început, continuu și de neoprit înainte de finalul predeterminat și nedorit: un indiciu proleptic al ghinionului. Mai departe, să luăm
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
chestiuni de orientare, iar termenul lingvistic pentru toate aceste elemente cu funcție specific orientativă într-o limbă este deixis. Însăși prezența într-un discurs a unor trăsături precum eu, tu/voi, ieri, astăzi și mîine, alegerea timpurilor verbale și a adverbelor și adjectivelor de opoziție precum aici și acolo, acesta și acela, acum și atunci, sînt semne că acel discurs este prin urmare considerat ca fiind bine construit sau ancorat, ca aparținînd unui vorbitor, dintr-un anumit loc, într-un anumit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
valoare generalizatoare sau cele care sînt expresia unor opinii personale de genul acelora din Jane Eyre, citate anterior (există multe exemple în acest sens, ultimul fiind „Femeile simt în același mod ca și bărbații”). Trebuie să amintim și adjectivele evaluative, adverbele în general, ca și verbele care redau gîndurile, senzațiile și reacțiile unui personaj („a observat că...; s-a mîhnit din cauză că...”), denumite colectiv verba sentiendi.. Un fragment de narațiune în care se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se realizează, din contră, cu mijloace lingvistice ce exprimă certitudinea sau incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate și trebuie - „Trebuie să fi mîncat pastele” (erau în frigider azi dimineață) -, adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Dezacordul verbului cu pronumele relativ care 2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3. Acordul sintagmelor coordonate 4. Acordul adverbului 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SURSE INTRODUCERE Obiective Acordul constituie o temă de cercetare complexă, atât prin domeniile lingvistice pe care le implică - morfologie, sintaxă, semantică -, cât și prin domeniile sintactice în care se manifestă - grup
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar adjectivul predicativ are o formă nemarcată de gen și număr (omonimă cu cea de masculin, singular). În astfel de contexte, adjectivul este de obicei înlocuit cu adverb, tocmai datorită faptului că acesta din urmă nu are trăsături phi. (10) a. A-l ierta pe dușmanul tău e bine / *bun. b. Să-l ierți pe dușmanul tău e bine / *bun. c. Să-l ierți pe dușmanul tău și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Vasile au ridicat dulapul fiecare / pe rând. În aceste enunțuri, atât GV, cât și SCoord au fie interpretare colectivă, fie interpretare distributivă. De fapt, interpretarea colectivă a SCoord este indusă de interpretarea colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
enunțuri, atât GV, cât și SCoord au fie interpretare colectivă, fie interpretare distributivă. De fapt, interpretarea colectivă a SCoord este indusă de interpretarea colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori"), în franceză și în engleză, contrastiv. Pollock afirmă că există (cel puțin) două poziții flexionare cu statut de centru unde verbul se poate ridica, nu una singură, cum se afirma până atunci. Cât despre natura
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți Sintagma cu valoare intensivă cât mai mulți este formată cu adverbul cât, care nu trebuie să se acorde. Asta face ca la genitiv și dativ, cazul să fie marcat pe mult: (16) a. cât mai mulți prieteni (N/Ac) b. cât mai multor prieteni (G/ D) În limba vorbită, forma neacordată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care nu trebuie să se acorde. Asta face ca la genitiv și dativ, cazul să fie marcat pe mult: (16) a. cât mai mulți prieteni (N/Ac) b. cât mai multor prieteni (G/ D) În limba vorbită, forma neacordată cât (adverb) este înlocuită uneori cu forma acordată câți (adjectivul): (17) a. Sperăm să fie câți mai mulți români la vot (E. Udrea, www.realitatea.net) b. Prinde câți mai mulți purceluși (http://jocuri.okay.ro) Așa se explică unele contexte în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
phi: (19) Am ajutat la împărțirea câtor mai multe pliante în diferite zone din Brașov (www.ejobs.ro) Marcarea cazului la cât este determinată de principiul marcării cazului cât mai sus posibil în sintagma nominală. Cum cât poate fi și adverb, și adjectiv, el primește marca de caz. În sintagma superlativă cei mai mulți, cazul trebuie să fie marcat o singură dată, la cei (primul element cu trăsături phi din GD), conform regulilor gramaticale. În limba vorbită, și adjectivul pronominal nehotărât mulți primește
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prepoziția de În (69)b, prepoziția de blochează lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a. bugetarii cel mai prost plătiți b. bugetarii cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a. bugetarii cel mai prost plătiți b. bugetarii cei mai prost plătiți (71) a. cel mai prost plătiți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a. bugetarii cel mai prost plătiți b. bugetarii cei mai prost plătiți (71) a. cel mai prost plătiți bugetari b. cei mai prost plătiți bugetari În contextele de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai prost plătiți bugetari În contextele de mai sus, acordul lui cel este considerat neliterar, incorect (din punctul de vedere al normei gramaticale), structura corectă fiind cea fără acord. În schimb, dacă utilizăm aceleași sintagme la genitiv sau dativ și adverbul este antepus, singura construcție posibilă este cu acord: (72) a. bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari De ce trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb. Însă variabilitatea sa/capacitatea de a exprima trăsăturile phi a rămas disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul este marcat obligatoriu la cel, când cel este primul element cu trăsături phi din GD. Se poate argumenta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în (78)d nu se compară băieți cu fete, ci gradul de interes al băieților față de diverse obiecte. În multe dintre aceste contexte, adjectivul este de tip participial, deci evenimențial (dar comp. cu adj. bucuroasă, mai sus). Se pot insera adverbe ca mult, puternic, frecvent etc., care nu se acordă: (78) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai mult încântată de Mihai. b. specialiștii cel mai frecvent căutați de către angajatori c. Pensionarii din România vor fi cel mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mult interesați de armament... Alegerea formei invariabile este legată de faptul că avem un context evenimențial, unde superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale, se marchează faptul că nu sunt comparate mai multe entități, ci evenimente sau stări. Un alt factor care ar putea determina alegerea formei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale, se marchează faptul că nu sunt comparate mai multe entități, ci evenimente sau stări. Un alt factor care ar putea determina alegerea formei invariabile este analogia cu sintagmele cu adverb, în care cel nu se acordă (vezi (78)). 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz În limbajul standard, marca de caz al este variabilă și se acordă în gen și număr cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de norma gramaticală), iar tendința era de folosire invariabilă (vezi TILR, II, III). În limba actuală, în registrul scris și în limba literară se întâlnesc mai multe forme din paradigmă. În limbajul colocvial, fie se evită acest pronume (prin utilizarea adverbului chiar), fie se folosește o formă neacordată. Două forme tind să se generalizeze ca forme invariabile în limbajul colocvial: forma de masculin singular N/ Ac însuși și cea de feminin singular N/Ac însăși. În majoritatea contextelor semnalate, forma însăși
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca să nu zică cineva că nu au făcut nimic. (http://www.caon.ro/stiri/)48 De asemenea, în contextul unui substantiv colectiv din clasa A nu se pot folosi termeni care cer un context +plural, cum ar fi reciprocele sau adverbele distributive (ca pe rând, respectiv): (39) a. *Guvernul se ajută unii pe alții. (vs. Miniștrii se ajută unii pe alții.) a'. *Echipa își pasează unul altuia. (vs. Jucătorii își pasează unul altuia.) b. *Guvernul a plecat pe rând de la ședință
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]