1,233 matches
-
de gardă veche, neobosit animator pe toate câmpurile de activitate socială, fost prefect al județului în atâtea rânduri, D. Gheorghe Rășcanu a rămas același iubitor al țărănimei, (...), același sprijinitor al tinerimei. Unchiașul cu tâmple de zăpadă, a rămas o minte ageră și o inimă deschisă. Tocmai d’aceea candidează în alegeri pe lista Blocului democrat (...)”. După acești intelectuali de marcă, urmau și cei doi indivizi aparținători ai „masselor de muncitori și țărani”. Plugarul-cizmar Neculai Bârlădeanu, a fost prezentat astfel: „Sătean din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un singur motiv și anume că în acea perioadă femeile nu aveau drept de vot însă legiuitorul uitase să mai adauge un punct actului normativ, adică femeile nu aveau dreptul nici de a fi alese. Cineva din Buda cu mintea ageră a sesizat lacuna legislativă așa că „doamna învățătoare” a ajuns să conducă destinele comunei. Din punctul nostru de vedere, nu am fi scris frumoasa poveste de astăzi (pentru că ar fi trebuit să copiem pe alții) dacă nu am fi descoperit că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu erau foarte cordiale, inclusiv în prezența lui Maiorescu: "Caragiale agresiv și nepoliticos cu Alecsandri". Se vădea în astfel de scene ceea ce nu scăpase observației lui Slavici "adîncul dispreț ce se dedea pe față în zîmbetul lui sarcastic și-n agerii lui ochi" care îi numea personajele din comedii pocitanii omenești. Totuși, cel puțin față de Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după Eminescu") în timp ce față de P. Cerna a fost duplicitar: "Ai văzut, doctore, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar, etc. III.1 Atributul circumstanțial - Atributiva circumstanțială a) Atributul circumstanțial Atributul circumstanțial „este un segment de propoziție care determină un nume(regent nominal), exprimând concomitent o caracteristică circumstanțială referitoare la un verb(regent verbal)” - Ager, oțelul rupe de la fund pământul negru, muncit cu dușmănie. Regentul nominal este regentul principal. El poate fi un : substantiv: Greierii negri, traficanți, vând o mirodenie trecătoarelor albine; pronume: El, singuratic, duce către cer brazda; numeral: Sfioși, cei doi nu izbutiră
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în spatele ciudatului han ce fusese cândva, după spusele slugii, casă bisericească. Cu chiu cu vai, găsi cu cale să intre și să dea ochii cu hangiul grec, bulgar ori albanez ce-o fi fost; cu cei doi olteni cu priviri agere sau cu neamțul zdrențuros, o stârpitură de om spân, cu câteva fire de păr roșu drept barbă, cu glasul pițigăiat, cu ochii mărunți și vii, curat cum Tașcă și l-ar fi închipuit pe Satana. Apoi și locul era așa
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din frunză de stejar. Când a venit războiul l-au luat pe front ca preot militar și nu l-au mai văzut. După război nu a mai venit el ci unul din Gălăuțaș, Trâmbițaș Vasile, om aspru și cu priviri agere. Așa mi-a povestit mama care i-a fost elevă În acei ani, din păcate puțini (fie-i țărâna ușoară!). După război, prin anul 1921, Gălăuțaș devenea comună și În centru, lângă Ionuț al Ioanei Dobreanului, s-a construit o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Toderică, paremi se la Liceul din Gheorgheni. După ce a terminat liceul a fost Învățător o vreme În cătunul Fundoaia din Sărmaș și apoi la Școala din Gălăuțaș până În anul 1930, când a fost pensionat. Contemporanii spun că era o minte ageră, ordonat În gândire și foarte exigent cu sine și cu Învățăceii. S-a Îndrăgostit de o femeie de etnie maghiară, care l-a fermecat probabil cu farmecul feminității ei, căsătorindu-se cu aceasta a avut un copil pe care l-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cioito oban. Se căsătorise cu o fată a Anei Mici (sora mai mare a acesteia se numea Ana cea Mare). Ana cea Mică, chiar dacă era mai puțin Înstărită decât sora mai mare care avea moară În Toplița, având o minte ageră și mult farmec feminin, se căsătorește cu un Cotfăsan și scapă de sărăcie. Fiica ei, Dina, nu prea o moștenise, mai ales că se căsătorise cu acest vântură-lume poreclit Gherș. Imediat după război, Gherș obține o armă și este pentru
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
este de scurtă durată, În cele din urmă Întorcându-se tot la vechea meserie, ciobănia. Cele trei fete și cei doi feciori au plecat În lume. Ultima care a plecat este Teodora. Cea mai mare, Ioana, avea o minte mai ageră și se lăsa curtată de mulți flăcăi cărora le Împărtășea din farmecele ei. Semăna cu bunica sa, Ana cea Mică, și avea ceva din firea Cotfăsenilor. După o distanță de câteva sute de metri, Întâlneai familia Urzică Dumitru, zis Pașcu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pentru a-și putea Întreține pe cei trei frați. Se căsătorește apoi cu un fecior al lui Copoț din Poiană, unde Își ridică Împreună o casă. Acum, la șaptezeci și șapte de ani, este văduvă și ea. Avea o minte ageră și un caracter de o mare frumusețe. Atâtea Încercări vitrege la care a fost supusă, n-au Încovoiat o. S-a luptat mereu cu ele și i-au lăsat urme adânci pe fața atât de frumoasă cândva. Urmând cursul Părăului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mătușă, Mărița Mariei lui Ilie, care stătea În Preluca, soră cu tatăl, iubind-o de parcă ar fi fost copilul ei). Cu ea am bătut drumul până la Școala din Părău și apoi la centru, timp de șapte ani. Puțin pistruiată, dar ageră la minte, după ce a terminat un liceu agricol s-a stabilit În Târgu Mureș. Păcat de ea, fiindcă un cancer galopant a răpus-o În floarea vârstei. Pe față (partea dealului dinspre Părău) locuia Nuțul Gorii Râpanului. Acel Gorea (Grigore
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Petrea, a murit pe front, În Primul Război Mondial, iar ceilalți trei, Sandu (Șöni), Vasile (Ghezacu) și Nuțu au rămas pe lângă el. Pe uncheșul Vasilică, așa-i ziceam fratelui mai mare al mamei, văzând bunicul că are o minte mai ageră l-a dat la Învățătură la liceul din Gheorgheni. După ce a terminat primele patru clase din ciclul gimnazial, nu a mai continuat. Se pare că a răspuns glasului pământului. Se Întâmpla aceasta pe la sfârșitul primului deceniu al veacului al XXlea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să izbească un ochi atât de ager ca al lui La Pouraille. De altminteri, e ușor de înțeles că ocnașii, necontenit împreună la ocnă și neavînd de observat decât pe ei înșiși, și-au studiat în așa măsură chipurile, încât cunosc anumite obișnuințe care scapă dușmanilor lor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în mare parte, unor familii evreiești avute, nu mai sunt locuite. Câteva familii de țigani s-au instalat acolo și supraviețuiesc înconjurate de lucrări și șantiere în curs. Macarale și betoniere lucrează la refacerea străzii, în timp ce pisici vagaboande, slabe și agere, se strecoară peste tot. Rarii trecători merg în zig-zag și se împiedică. Praf, nori de praf cărămiziu și lipicios. Zgomotul este suportabil, muncitorii agățați de betoniere muncesc fără chef, iar copiii de țigani se joacă, supravegheați de bunicile lor așezate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșit din Giurgiu, echipajul nostru se și avânta peste câmpuri, bărăganuri, coline, grabene, râpi, puhoaie și păduri. În eternele noroaie ale Valahiei, poștalionul nostru se înfundă până la butucul roții, iar căluții, până la pântece; bravele patrupede, îmboldite de vocea unui surugiu ager (un ungur), își sporesc eforturile în momentele dificile; șleaurile se rup, sunt reînnodate; atelajul nu se descurajează niciodată și ne scoate din toate încurcăturile; abia dacă se odihnește puțin și mănâncă spre mijlocul drumului; așa se face că, plecați din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
proprietarilor cu agricultorii, în vederea ameliorării stării țăranilor, precum o indică articolul 46 al Convenției. Reformatorii români au înlocuit din fericire legea agrară cu legea rurală, înțelegând prin aceasta că se disting de cei care, conștient sau nu, confundă legile privind ager publicus din Roma cu utopia socialistă a împărțirii bunurilor. Capitolul 8 Sesiunea din 1862-1863 Nu se votează nici legi, nici bugete de trei ani încoace • Vechile partide se agită • Convocarea adunării • Afacerea armelor pentru Serbia • Vot cu privire la mănăstirile închinate • Dezbateri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a murit și el în Tanger la începutul anului 1864. 125 Acest pasaj și cele care se află între ghilimele mai departe sunt împrumutate de la d-l Ampère: Les luttes de la liberté à Rome (Luptele libertății la Roma, n. tr.). Ager publicus înseamnă "pământ public provenit din cuceriri si exproprieri în Italia și provincii. În principiu el aparținea poporului roman sau împăratului. Cea mai mare parte a pământului era încredințată orașelor romane și unor cetăți peregrine cu titlul de proprietate și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Italia și provincii. În principiu el aparținea poporului roman sau împăratului. Cea mai mare parte a pământului era încredințată orașelor romane și unor cetăți peregrine cu titlul de proprietate și imunități sau lăsată în folosința localnicilor în schimbul plății unui stipendium. Ager publicus putea fi arendat în cazuri speciale, din același ager publicus se făceau și împroprietăririle veteranilor", cf. http://www.tibiscum.uvt.ro/ glosar.htm (n. tr.). livre blanc, bleu ou jaune, "culegere de documente diplomatice publicate după un eveniment important
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
împăratului. Cea mai mare parte a pământului era încredințată orașelor romane și unor cetăți peregrine cu titlul de proprietate și imunități sau lăsată în folosința localnicilor în schimbul plății unui stipendium. Ager publicus putea fi arendat în cazuri speciale, din același ager publicus se făceau și împroprietăririle veteranilor", cf. http://www.tibiscum.uvt.ro/ glosar.htm (n. tr.). livre blanc, bleu ou jaune, "culegere de documente diplomatice publicate după un eveniment important pentru a-i permite cititorului să le judece", cf. PR
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Scotea câte cinci sau șase la tablă și îi asculta. Jumătate din ei parcă învățaseră ceva, cealaltă jumătate însă parcă nici nu trecuse pe la școală și atunci învățătorul începea să-i bată la palmă cu o nuia de corn foarte ageră, de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care erau scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bine. Pe fotoliu stătea un domn care citea o carte În limba franceză de Henri Calet. Nu Îi dădeam mai mult de 80 de ani, cu indulgență, În realitate, având 101 ani, născut În 1910. Un bărbat suplu, Înalt, privire ageră, energic, cult. Puse cartea pe o măsuță (așa am putut să rețin ce carte citește), se ridică și Îmi sărută mâna, recomandându-se. Am rămas impresionată. M-am recomandat și eu. Mă uit la ei cu drag și Îi Întreb
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu țâncul și au cu el un dialog mut, transferat în altă dimensiune, de la care se întorc plini de sevă și de înțelepciune. „După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz.“ E ciudat cum țâncul nu este de găsit la oraș. El se arată doar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei curat avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie de ea pentru a exista. Pentru a avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gustat, apoi mi-a întins vinul din care m-am împărtășit. Mâncam. Mestecam încet fiecare clipă, sorbeam fiecare abur al pământului. Nu mai era nimeni în jur. Mariana, soția lui Florin, m-a primit în casa ei cu brațele deschise. Ageră, mereu sigură pe gândurile ei, femeia înfruntase lumea și dădea glas întâmplărilor din sat. Reușise să adune de la bătrâni ceea ce avea satul nostru mai frumos. Glasul ei doinit muia până și inimile muierilor înăsprite de ură. - Iete, ce o apucă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]