1,598 matches
-
a dispărut. — Cine era? — Una... Emilia. N-are importanță. Emilia, Emilia Ianuli o cheamă.. Fănică pare dispus să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țara asta, trista noastră țărișoară veselă. Cine interzice piesa asta, interzice țara, domnișoară. Nu putem crede toate zvonurile. Ne luăm după toate aceste... cum să fie ultima, cum ocazie pierdută? Nicidecum. Piesa, vreau să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele pasagerilor de pe scară. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să fie clar! intervine, prompt, Irina. Aglomerație la autobuze, ședințe demagogice,bâlbâielile Bâlbâitului, cozile la salam și la apă minerală și la vată pentru menstruație? Nu, nu, nu! Nici un fel de politică! — Nu, nu. Mă gândeam la cu totul altceva... la Elada! Atena, adică. Arta, știința, frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tonic asupra sistemului lui. Mă întâlnisem cu el aproape în fiecare zi în ultimele două săptămâni și nu-l văzusem niciodată mai relaxat și mai fericit decât era în dimineața aceea de la început de iunie. După ce ne-a scos din aglomerația din oraș, am intrat pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi vorbit singură, privind departe peste clădirea scorojită a gării ca și cum ar fi văzut prin ea, nu-i prea bine să-i stârnești dacă n-ai o armă. șase În trenul de opt, plin de moldoveni cu aer de rackeți, aglomerația ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore. În sezon, cu toaleta tot timpul blocată, trenul de navetiști se transforma într-un veceu lung, nesfârșit. Băltoace de vin cu urină își fac drum pe culoar printre picioare, dacă-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mele, am senzația că totdeauna veneau de la ceva mărunt, pueril, ca-n ultimul roman al lui M. Preda, cu o doamnă care a vrut, zor-nevoie, să intre pe-o stradă cu bolți, cu prăvălii. Pe filosof probabil l-a indispus aglomerația balcanică, ea atunci i-a aruncat din vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din Romană unde, la fel, se întâmplă mereu întâlniri-despărțiri.) Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nouăzeci la sută - Rușilor”! Dar Românii iștia cu ce dracu gândesc? Unde-s cele zece la sută pe care nu le cedase Stalin lui Churchill? Să știm și noi, să ne mutăm În ele! Drept, ar fi o Înghesuială, o aglomerație - dar am Încăpea noi, toți cei vreo... nouăzeci la sută de dușmani ai socialismului sovietic! - Uite, la asta nu mă gândisem. Deși e la mintea cocoșului... - De asta nici nu ți-a reținut atenția... Ziceam de Grecia - și ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă un pat, păi, la atâta personal și aglomerație, atâtea suflete și răsuflări răbdându-se și dorindu-se zi și noapte, gândește-te numai, ei doi, un bărbat la patrușcinci și o femeie la treizeci de ani și doi copii, unul de paisprezece și unul de un an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l auzi cum chelălăie și plânge, ca un copil, să vină după mine. Se smucește și trage ca apucatu’ de lanț, de nu mai pot pe urmă să-l dezleg. E o pacoste... Îl vând, îl dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și onoarea terfelite și sângele curs, și Mărgărit suflându-și nasul și ștergându-și mucii și sângele cu dosul palmei și scuturându-i jos pe pietriș, și pe urmă o luă spre masa lor și uite-l întorcându-se prin aglomerație cu cele două scaune de plastic deasupra capului. Păi, să stea jos dacă tot stau, fiindcă după capul lui Rafael, ar mai fi de stat până ar pica la o înțelegere: cine și cui și-n ce bază ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai gângurește... Petrișor părea într-adevăr să se bucure, iar bucuria lui parcă i-ar fi îndemnat pe majordom și pe nevastă-sa să se grăbească. Se foiau nerăbdători, ai fi zis că vor să scape cât mai repede din aglomerația asta de ghetouri afumate, să-și ia copilul și să plece... Spuneau ceva, iar doamna Petronela traducea: niște bani, da, îi vor lăsa niște bani Mirelei... Păi, bineînțeles că plăcerea și dorința lor; în acte, nu se pomenea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ale celor prezenți, să fie primit pentru dom’ Emanuel, regele nostru. 32. Deocamdată cel puțin, nu-i cerșitul de ea. Ar mai fi de așteptat, ar mai avea de trudit ca să-nvețe. A-nvățat, în schimb, să se miște prin aglomerația magazinelor, a talciocurilor, a târgurilor duminicale.. Într-o seară, s-a întors acasă cu o sticlă de Cola, altă dată a adus un ciorchine de banane, înșfăcat în trecere de pe o tarabă lăsată de izbeliște de către vânzător pentru douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
închiriez o cameră în oraș. Mobila era asigurată și singurele lucruri care mă priveau erau așternutul și veioza. Dacă ar fi fost după mine, eu aș fi preferat să locuiesc într-un apartament închiriat, care să mă fi scutit de aglomerația din cămin, dar știind cât cheltuiesc părinții mei cu taxele la acea universitate particulară, n-am obiectat câtuși de puțin când s-a pus problema căminului. De fapt, nici nu-mi păsa unde locuiesc. Căminul era situat în centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândindu-mă la tatăl lui Midori, m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am plecat apoi spre Shinjuku ca să-mi omor timpul, plimbându-mă pe străzi. Aglomerația de duminică m-a mai calmat puțin. Librăria Kinokuniya era la fel de aglomerată ca trenurile la oră de vârf. Mi-am cumpărat romanul Lumină de august al lui Faulkner și am intrat în cea mai animată cafenea pe care am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație, și m-am așezat În colț, la o masă mică de lîngă fereastra protejată de un sac cu nisip; am pus carnea alături, pe băncuță, și am băut un gin tonic. În săptămÎna aia descoperiserăm că mai aveau Încă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cunoșteam. Masa era În centru, puțin spre dreapta cum intrai. Nu te puteai Înțelege de atîta cîntat, așa că am cerut un gin cu Angostura, pe care l-am dat peste cap ca să-mi scot frigul din oase. Chiar că era aglomerație și toată lumea era veselă - poate că oamenii erau puțin prea veseli de la lichiorul catalan pe care-l beau cu toții. CÎțiva oameni cu care nu mă cunoșteam m-au bătut pe spate, și cînd fata de la masa noastră mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negrese drăguțe. În lift era deja un grup de la etajul de deasupra, de aceea au coborît repede, fărĂ oprire. CÎnd cobora cu liftul se simțea mai gol pe dinăuntru decît oricînd. O simțea pe Helena strîns lipită de el din cauza aglomerației. — Dacă ajungi să nu mai simți cînd sare un pește din apă sau cînd cobori așa cu liftul, mai bine te lași de meserie, Îi spuse Helenei. — Eu simt Încă. Însă doar astea-s lucrurile care să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am discutat nimic important până acum. A vrut să vină direct în Palm House și acum înțeleg de ce. Aici totul e liniștit: aburul, palmierii cu frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt atât de împăcată, că de-abia îmi mai amintesc ce era așa de urgent încât a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de mâine în două săptămâni, ți-am zis? Weekend romantic la mare, ura! Scuze că-ți tot pun degetul pe rană, încetez imediat. Ne vedem mâine. Vin la Finn la 3, cu niște valize uriașe; ne tirăm devreme, ca să evităm aglomerația de vineri seara. M-am „cojit“ ieri și mă „prăjesc“ acum, dar dacă mă ard mâine, la soare, te fac arșice. R PS: Da, bietul Jim, mă întreb dacă se alege cu ceva din toate întâlnirile noastre, și mă miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu teza pe terminate e Întotdeauna atras de cineva care lucrează la o editură culturală. „Dar dumneata cu ce te ocupi?” mă Întrebase Într-o seară când ne sprijineam amândoi pe colțul de la capătul tejghelei de zinc, presați de o aglomerație de zile mari. Era perioada În care toată lumea se tutuia, studenții cu profesorii și profesorii cu studenții. Să nu mai spun de clientela de la Pilade: „Dă-mi ceva de băut”, Îi zicea studentul În canadiană cu glugă redactorului-șef de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Salon, la München, eu observasem neliniștea. Așa că, ieșind În oraș, m-am hotărât să trec pe la bibliotecă și să caut Mission de l’Inde en Europe. În sala fișierelor și la masa unde se depun buletinele era, ca de obicei, aglomerație. Făcându-mi loc cu coatele, am pus mâna pe sertarul pe care-l căutam, am completat fișa și i-am dat-o funcționarului. Mi-a comunicat că acea carte era Împrumutată și, așa cum se Întâmplă În biblioteci, părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vedea ce vom face, sunt de părere fetele. Se apropia ziua plecării. Cum Alexandru era foarte precaut, a cumpărat bilete de întoarcere chiar din primele zile de la sosirea în stațiune, ca să se asigure de locuri, fiindcă în sezon era mare aglomerație. Atunci a avut o discuție cu Teofana care-l sfătuia să nu renunțe la zilele de plajă de dragul de a merge cu Teofana al cărui bilet își pierdea valabilitatea cu două zile înaintea celui pe care îl avea Alexandru. N-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]