837 matches
-
nici un adult. Buzz își lipi la rever o insignă de poliție falsă, dintr-o cutie de cereale, ieși din mașină și sună la soneria de la numărul 1187. Trecură zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur și vârî o agrafă în broasca ușii, mișcând de clanță. Zăvorul pocni. Împinse de ușă și intră în casă. Lumina care pătrundea prin perdelele de bumbac îi oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stația de autobuz. O urmări din ochi odihnindu-se preț de o clipă și bând un pahar de apă rece ca gheața din căruțul vânzătorului de apă. Când autobuzul apăru din curbă, plin-ochi, ca de obicei, Pinky își scoase o agrafă din păr, parcă pentru a avea la îndemână o armă împotriva bărbaților care ar fi putut să se poarte necuviincios la vederea unei fete așa drăguțe în imediata lor apropiere. Aruncându-se pe scara suprapopulată, se prinse bine, în timp ce picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gest care voia să spună cine poate ști? în aer și se grăbi să intre în clădire. Interiorul poștei era sumbru și întunecat. În mod inexplicabil, singura fereastră era cea prin care vindeau timbre, iar aceasta era încă închisă bine. Agrafe de birou, formulare și documente zăceau împrăștiate pe o podea cenușie și murdară, iar câteva teancuri instabile de registre și scrisori, înnegrite de praf, erau puse deoparte, gata să dispară în întunericul decolorat de sus. Sampath rămase la intrare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aleargă după cineva, după oricine numai să nu adoarmă singuri. Manechine, seringi, animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă care-i ține bretonul, tricou roz și suflet de copil mare, tânjind după puțină iubireă nu sunt altceva decât simulacre ale unor prezențe necesare. Povestiri despre nebunia (noastrăă cea de toate zilele adună în camere despărțite de marcajele și zgomotele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea ei. Trebuie să fi fost turcoaică, a spus Mick. Tata zicea că nu-i o adevărată grecoaică. Era mica lor glumă, ceva cu care o tachina Întruna, dar povestea asta despre Grecia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cozonac cu stafide. Iar în ce privește buza inferioară, nerușinat de proeminentă, ea devenea utilă de îndată ce îmi suflam la o parte părul care-mi acoperea ochii. Asta se întâmpla tot mereu când citeam. Câteodată, mama prindea părul rebel al fiului cu o agrafă pe care o scotea din coafura ei ondulată atent. Eu toleram asta. Eram tot ce avea mai scump pe lume. Oricât de multe necazuri i-am făcut - repetenția mea într-a șaptea, schimbarea repetată a școlilor din cauza firii mele recalcitrante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăcut amândoi. Lea avea brioșe cu vișine. — Tu le-ai făcut? A râs. — Nu, eu nu am gătit niciodată. Logic. I-am zâmbit. Mâna cu inelul fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu atât mai puțin pentru așa o frumusețe. Astfel că rămase mut. Văzând că domnul Popa este timid, Contesa își desprinse cu o mână blândă agrafa de pe umărul stâng. Într-o clipă, vălurile căzură și, odată cu ele, căzu și fața lui Popa. Tot ce se poate spune este că dacă Mariana ar fi văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită de un ochi, filmând autobuzul care trage pe dreapta. A adus un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care am stricat ceasul unchiului?! -Nu, nu-mi aduc aminte de loc, a răspuns mătușa dezorientată. ... Și a doua zi toți melcii erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Serbarea din castan Fetița cu agrafe colorate în păr, se oprește brusc lângă un castan. Ceva se mișcă foarte iute pe scoarța copacului. Seamănă cu șoricelul dar are o coadă deasă și încovoiată. Riana se uită fix la animăluț, fără să se mai miște. Vrea să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care, văzută prin parbriz, pare atât de departe. Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit, din care multe sunt crăpate. Este o țărăncuță care se îmbracă din piață sau din magazinele acelea fără uși, cu vânzătoarele înghețate de frig mestecând gumă americană. Este prima sâmbătă de octombrie, o duc să avorteze. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
conduc. — De ce? S-a sculat, este foarte slabă în rochia închisă la culoare care se lipește de ea. Sânii par să-i fi dispărut, nu mai există decât o mică umflătură sub oasele sternului unde îi foșnește respirația. Are o agrafă într-o parte în părul foarte scurt, o agrafă inutilă, care strălucește în întuneric. În cameră mai este încă oglinda, ea se întoarce, face câțiva pași către ea însăși și se oprește să se privească. Își atinge spâncenele cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rochia închisă la culoare care se lipește de ea. Sânii par să-i fi dispărut, nu mai există decât o mică umflătură sub oasele sternului unde îi foșnește respirația. Are o agrafă într-o parte în părul foarte scurt, o agrafă inutilă, care strălucește în întuneric. În cameră mai este încă oglinda, ea se întoarce, face câțiva pași către ea însăși și se oprește să se privească. Își atinge spâncenele cu degetul, nu face decât gestul acela mic și necunoscut. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e cu toată agitația asta. Expresia amuzată a lui Guy mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie la față, culeg dosarul de pe jos, îndes toate hârtiile înapoi în el și iau o gură de cafea. — Îhâm. Guy dă din cap foarte serios. Ce să zic, e bine că nu ești nervoasă sau agitată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Încetează, îmi spun serioasă. Concentrează-te pe ceea ce faci în clipa asta. În clipa în care scot un număr vechi al revistei „The Lawyer” și mă întreb de ce naiba oi fi păstrat-o, pe jos cad niște documente prinse cu agrafă. Le ridic și scanez rapid prima pagină, cu mâna deja pe altceva. E un memo, de la Arnold. Ref: Third Union Bank. Găsiți atașat certificatul de emitere a titlului de credit pentru Glazerbrooks Ltd. Vă rog înregistrați la Registrul Comerțului. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-au schimbat de când a plecat de lângè mine, nici taiorul pe care-l poartè acum nu i-l știu, nu-i recunosc nici pieptènètura, când era cu mine nu-și prindea niciodatè pèrul, cel mult, în casè, în câteva agrafe, nici mècar culoarea pèrului nu mi-o amintesc sè fi fost asta, Iar parfumul ei, nu-l recunosc! Nu e premier jour! E altè femeie! Nu e Corina! Dar nu pot sè mè ridic pur și simplu, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis. — ... și o floare În păr... Ca În transă, ridic o mână și-mi ating agrafa În formă de trandafir din păr. Doar nu... Doar nu vorbește despre... — O... Doamne ! spune Încet Artemis. — Ce ? zice Caroline, de lângă ea. Îi urmărește privirea și expresia i se schimbă total. — O, Doamne ! Emma ! Despre tine vorbește ! — Ba nu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge impecabil, să sară impecabil, să mulțumească impecabil. Să cucerească săli după săli de public din această parte a lumii unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În jumătate de oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]