2,894 matches
-
de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul său de vedere este că fenomenele sociale trebuie privite ca efecte de agregare, emergente ale acțiunilor indivizilor. El este atomul logic al analizei sociologice. Din punct de vedere teoretic, legile care guvernează fenomenele sociale pot fi deduse din legile comportamentului individual. Din punct de vedere metodologic, analiza trebuie pornită mereu de la individ - nivelul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalități proprii, să se autoorganizeze. Suprasistemele sociale tind să se transforme în sisteme cu finalități proprii, a căror logică globală se suprapune, interferează și modifică logica sistemelor componente. Puține sunt cazurile în care suprasistemele sociale rămân simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu finalități proprii, susținute de indivizii participanți. Societatea, în consecință, nu poate fi privită doar ca un suprasistem, un fel de „junglă” în care indivizii concurează între ei în vederea realizării finalităților lor individuale. Fenomenele sociale nu sunt exclusiv efecte de agregare, neintenționate. Societatea se caracterizează prin puternice tendințe de organizare. Interesele individuale se cumulează dând interese mai generale. Iar acestea stau la baza unor activități colective, cu finalități supraindividuale, în raport cu care fiecare individ își subordonează parțial interesele, recunoscând în primele condiția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generate de poziția lor în sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând să acționeze împreună pentru a promova interesele lor particulare comune (Marx și Engels 1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici o procedură obiectivă acceptabilă de a le compara și ierarhiza. În practică, ierarhizarea criteriilor (a valorilor) este lăsată să fie realizată de către decidenți, cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă în Gheorghe Păun, 1980, 1987). • Cunoștințele despre semnificațiile efective ale diferitelor soluții, cât și probabilitățile de realizare a acestora sunt și ele mult
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Kinball, G.E. (1962), Methods of Operational Research, MIT Press, Cambridge. Nadel, S.F. (1968), „Social control and self-regulation”, în W. Buckley (ed.), Modern Systems Research for the Behavioral Scientist, Aldine Publishing Company, Chicago. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Simon, H.A. (1951), Administrative Behavior, Macmillan, New York. Simon, H.A. (1957), Models of Man, John Wiley and Sons, New York. Simon, H.A. (1977), The New
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Prentice-Hall, Inc., New Jersey. Parsons, T., Bales, R.F. (1953), Working Papers in the Theory of Action, Free Press, NewYork. Parsons, T., Bales, R.F. (1955), Family Socialization and Interaction Process, Free Press, Glencoe. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Pelto, P.J. (1970), Anthropological Research. The Structure of lnquiry, Harper & Row Publishers, New York. Piaget, J. (1968), Le Structuralisme, PUF, Paris. Pigors, P., Pigors
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
taxare a crescut în S.U.A. în această perioadă în raport cu tendința generală, Statele Unite au deveni întrucâtva diferite față de celelalte țări în ceea ce privește distribuția, datorită unui ritm mult mai lent. Să subliniem că acesta este doar un exercițiu de descrieri comparative la nivelul agregărilor univariate, luându-se în considerare fiecare variabilă în parte. Nu se face nici o încercare de a se infera cauzalitatea. Datele nu sunt bazate pe covariație la fiecare observare. Totuși, se pot extrage multe lucruri din statisticile comparative univariate. S-ar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cea cantitativă se ocupă de părți. Prin urmare, cercetarea calitativă s-ar concentra direct asupra unei observații unice, folosind descrieri detaliate ale particularităților unor anumite evenimente, instituții, acțiuni sau persoane. Prin contrast, cercetarea cantitativă, datorită nivelului său mai mare de agregare de date, ar însuma mai multe astfel de evenimente, instituții, acțiuni sau persoane în clasificări mai ample, pentru a putea identifica tipare nomologice generale la nivelul trăsăturilor și a variabilelor. Această afirmație este profund incorectă. După cum am discutat în Cursul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ilustrările pedagogice, în special în administrația publică, unde studenții examinau frecvent diferite decizii, pentru a înțelege mai bine dilemele concrete cu care se confruntă persoanele publice care operează în contexte practice. Mai târziu, odată cu apariția tehnicilor de modelare și de agregare statistică, studiul de caz a căzut în dizgrație în ochii specialiștilor mai renumiți. Astăzi, lucrurile s-au mai echilibrat. Cercetarea studiului de caz și-a redobândit legitimitatea, în condiții specifice pentru anumite scopuri.1 În primul rând, un studiu de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
relații centrale și să indice gradul de încredere cu care se susține relația observată. Cele patru metode de testare satisfac aceste cerințe în mod diferit, fiecare având propriile distribuții de costuri și beneficii. Nu există nici o justificare pentru a evita agregarea statistică atunci când există observații din abundență și nici de a evita întocmirea atentă a cercetării, doar pentru că observațiile sunt complexe sau puține. Un cercetător talentat stăpânește o gamă largă de metode, chiar dacă mulți au tendința de a se specializa pe
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
istoria specifică a câmpului implicat (fie că ne referim la câmpul claselor sociale, fie la orice alt tip de câmp social) posedă puterea de a determina producția de generații diferite, transformând modurile de generație și determinând organizarea biografiilor individuale și agregarea acestor biografii În clase de biografii orchestrate și ritmate după același tempo (Bourdieu, 1980, 104). „Conflictele de generație nu opun niciodată clase de vârstă separate prin proprietăți de natură, ci prin habitusuri produse de moduri de generație diferite, respectiv de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ce condiții se impune un comportament sau altul, În ce condiții ruptura dintre discurs și faptă În materie de participare comunitară se manifestă semnificativ rămâne de aflat. Desigur, lucrarea invită și la discutarea unor aspecte tehnice: cât de justificate sunt agregările de date pe două comunități rurale foarte diferite precum cele din Călățelele - județul Cluj - și satele componente ale orașului Câmpeni din Alba; cât de Întemeiată este noțiunea de sat administrativ; cât de eficientă este analiza de conținut prin scoaterea cuvintelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și care vă Învață manierele, gusturile, speranțele sau disperările ce vor da tonalitatea În ceea ce aveți de trăit”. Orașul, cartierul dau seama despre poziția socială, sistemul urban funcționează ca un sistem social ierarhic, distribuie etichete, este responsabil pentru procesele de agregare/segregare, reproduce și transmite poziții de dominare. Subiecții celor doi aparțin unor familii care au acumulat „averi străvechi”, vechimea și bogăția fiind criterii de selecție și condiții de transmitere a unui anumit capital social/cultural, a unui patrimoniu. Aflăm, iată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
adică a acelui mecanism prin care activitățile economice individuale generatoare de profit produc cel mai mare bun (output) economic pentru societate ca întreg. Din perspectiva lui Smith, deși persoana orientată spre obținerea de profit este motivată de propriul câștig, din agregarea neintenționată a unor astfel de acțiuni individuale rezultă promovarea intereselor generale ale societății: ...prin orientarea activității industriale în așa fel încât produsul său să fie de valoare maximă, o persoană intenționează doar să-și obțină propriul câștig, iar în aceasta
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a realizat transferuri constante de semnificare socială dinspre Dumnezeu spre societate și apoi spre individualități și organizațiile lor. Un asemenea proces nu ne mai apare astăzi ca o evoluție naturală spre o „complexitate” socială mai mare (ce ar rezulta din agregarea sau lupta de interese individuale pentru atingerea unor scopuri naturale odată cu recunoașterea imanenței spirituale a societății moderne) și nici nu accentuează construcția de semnificații de către actori cu referire la ei înșiși, la „alții” individuali sau la „alții generalizați”, cum ar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se pot propune sau impune o infinitate de istorii. Dimpotrivă, evenimente, întâmplări, fapte sau dezvoltări sociale se agregă și se dezagregă în episoade cu durate determinate și cu tranziții istorice specifice. Menirea sociologiei este tocmai de a distinge astfel de agregări și dezagregări și de a releva modul în care se configurează tranzițiile. Odată cu aceasta, fără a se detașa de trecut sau de istorie, sociologia ar fi prin excelență contemporană. Fiind istorică, teoria sociologică își asumă un sens al construcției sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de viață au fost consacrate mai întâi în anumite societăți, cele occidentale, și apoi s-au extins și în altele. Binomul centru-periferie este elocvent în acest sens, iar Im. Wallerstein i-a demonstrat forța analitică atunci când s-a referit la agregările și dezagregările sistemului mondial în diverse perioade istorice și în societăți diferite. Procese de genul menționat nu au încetat nici acum în destule societăți. Ele au fost analizate, așa cum am văzut, de sociologi și nu numai de ei, începând cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere a societății. Referințele lor sunt eminamente macrosociale, nu prezintă mecanismele sociale propriu-zise ale dezvoltării, sunt cantonate într-un holism metodologic ce ignoră actorii sociali individuali și modul de agregare a acțiunilor lor pe calea generării sau construcției de acțiuni colective ce configurează un anumit model al dezvoltării și mai ales se raportează teleologic la o „metanarațiune” ideologică sau filosofică justificativă a unui model de dezvoltare socială. Astfel fiind, paradigmele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ci rezultatul așteptat sau obținut. Proiectele sau programele de schimbare, raționale în fundamentare, sunt contextualizate de „tradiția” cunoașterii disponibile, de interacțiunile și negocierile simbolice ale actorilor implicați. Tocmai în această contextualizare se produc efecte intenționate, dar și neintenționate, care, prin agregare, relevă realitatea socială a vieții. Tradiționalul și modernul nu mai apar ca stări factuale, admise ca date și de la sine înțelese, ca rezultate inevitabile ale unei impuneri exterioare sau ale unei „fatalități naturale”, ci ca produse ale unei vieți relaționale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
atingerea unor rezultate sau pur și simplu se angajează în acțiune. 3. Finalizarea consacră acele cursuri ale acțiunilor individuale și sociale care uneori sunt întâmplătoare, iar alteori sunt evaluate ca optime din perspectiva experiențelor de interacțiune și negociere simbolică. Din agregarea acțiunilor individuale și sociale rezultă consecințe intenționate, adică suficient de conforme cu proiectele de instituire, și consecințe neintenționate, adică neanticipate în faza de instituire. Informațiile despre consecințele intenționate și neintenționate sunt apoi aplicate pentru evaluarea cadrului configurat de instituțiile, organizațiile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Astfel de coordonate și poziționări, cel mai adesea ierarhice, au oferit în societatea industrială multiple posibilități de proiectare și planificare, adică de acțiuni sociale și individuale intenționate, orientate spre scopuri, motivate de interese și controlabile individual și mai ales social. Agregarea unor astfel de acțiuni a generat însă și așa-numitele „efecte de compoziție” sau „perverse”, adică neintenționate. Acestea au fost acele efecte care au rezultat, cum ne spune Boudon, „din juxtapunerea comportamentelor individuale, fără a fi incluse în obiectivele urmărite
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
însă de remarcat că însuși modul constitutiv al societății industriale s-a asociat, prin coordonatele care au structurat-o, cu o ordine socială ce s-a vrut cât mai rațională și programabilă. Totuși, tocmai efectele neintenționate, ce au rezultat din agregarea acțiunilor individuale și sociale, au indus acele transformări prin care formele sociale ale societății industriale au început să se dezagregheze și să urmeze noi traiecte și configurări. Astfel, coordonatele consacrate ale societății industriale au început să se schimbe treptat și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]