1,555 matches
-
simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea, simțeam că am acces la lumea ei din spatele perdelei, deveneam o parte integrantă a acestei lumi, poate numai pentru că ședeam acolo liniștit, fără să mă mișc, și eram nevoit să o privesc cum turna cafeaua turcească din ibricul de alamă în ceașca de culoare crem cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unui vecin care tocmai trecea spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu și bani străini. „Ioșca, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile de fum! Uită-te ceva mai jos, Între case, pe partea cealaltă a fluviului! Acolo e o clădire scundă, cenușie și urâtă, În care stau opt mese Înclinate de alamă, toate la rând, ca paturile dintr-un internat școlar, iar Într-o zi ai să stai și tu, adormită, pe una dintre mesele astea - tu, Drilby, care nu vrei să asculți de Svengali și de aceea ai să-l pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stai și tu, adormită, pe una dintre mesele astea - tu, Drilby, care nu vrei să asculți de Svengali și de aceea ai să-l pierzi!... Și o să ai mijlocul acoperit cu un șorțuleț de piele și un mic robinet de alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
corpului principal era mai simplă decât a adăugirii dinspre grădină, dar foarte plăcută ochiului: locuința solidă, cinstită a unui gentleman englez, construită din cărămidă roșie, cu șapte ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zică o dată și m-am dus să-i adun pă gunoaie. Am venit În graba mare toți ca unu, da fără Năsosu, care a cărat-o liber chiar din primu patio, și p-ormă am văzut că lipsea lanțu dă alamă dă la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului Își da coate cu bufonu, ăl de la 0,95 cu ăl de la 0,60, parazitu nerușinat cu Paiu Fioros, cerșetoru cu pomanagiu, neobrăzatu ăla dă zulitor dân caraimane, dă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imagine splendidă a zborului amintind de Începutul lui Rubliov, și Începe una dintre cele mai extraordinare muzici de film, This is a Film. Balonul roșu traversează straturi succesive de culori și respirații, trece prin nori pe ritmul lent dat de alămuri, o fanfară suspendată Între vis și pămînt, obiectul aerian de jucărie dă impresia c-a devenit mandolina ce descrie o temă de un rar dramatism, și, În mai puțin de-un minut ajunge-n prima ilustrată pe care-o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intră În goană. Puștiul Încercă să fugă. Jack Îl ajunse din urmă. Îi arse niște paturi de pistol În cap și puștiul Încetă să mai opună rezistență. Denton Îi prinse mîinile la spate cu cătușele. Jack Își puse boxul de alamă și strînse pumnul. — Leroy, Tyrone. Unde? Puștiul spuse printre dinții rupți: — Unu-doi-unu. Buzele i se umpluseră de sînge. Denton Îl trase de păr, ridicîndu-i capul. — Să nu cumva să-l omori, mama lui! spuse Jack. Denton Îl scuipă pe puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Hudgens. Sid știe de Malibu Rendezvous, deci probabil că și Dudley Smith știe. Motivul pentru care Marele Dud Îl Însărcinase cu urmărirea: White fusese extrem de afectat de uciderea unei prostituate. Reclamele la bere pulsau - monștri de neon. Boxul din alamă e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă un ciocan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă un ciocan de alamă cu aspect de box. Treizeci de secunde. Nici o mișcare. Jack Încercă ușa, care nu cedă. Împinse un umăr În țîțÎni și ușa ieși din balamale. Mirosul acela... Cu Încetinitorul: scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o amprentă. Întrerupătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și le lua de-acolo: Noua lui insignă, cu numele „Sergent Wendell White“ și o fotografie a lui Lynn brunetă - adio Veronica Lake! O poză cu Brigada Anti-Mafia: el și Dud la motelul Victory. Diverse „specialități“ de la Anti-Mafia - boxul de alamă, bastonul cu bile de rulment... de ele se putea lipsi. Chestii de ținut sub cheie: Diplomele luate la cursurile de la FBI și de la Criminalistică. Moștenirea de la Dick Stensland - șase miare, partea lui din jaf. Ultimele cuvinte ale lui Dick, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ușa deschisă. Înăuntru o fată făcea cafea. Bud intră. Fata Îl Întîmpină: — Da, pot să vă ajut cu ceva? — Șeful e p-aci? — Domnul Penzler vorbește la telefon. Pot să vă ajut? O ușă intermediară, cu inițialele „N.P.“ imprimate În alamă. Bud Împinse ușa. Un bătrîn zbieră la el: — Hei, vorbesc la telefon! Ce, ești vreun recuperator? Hei, Gail! Dă-i măscăriciului ăsta o revistă! Bud Îi flutură insigna. Omul Închise telefonul și se trase Înapoi de la birou. Bud spuse: — Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru că așa avea timp să-l ajute pe domnul Mundy să ajungă la un scaun și să se plimbe liniștit prin hol, trecîndu-și privirea peste tot și toate. Admira balustradele frumos răsucite și vergelele de la treptele scărilor, cu capetele din alamă, care-și pierduseră lustrul. Îi plăcea mînerul din filedeș decolorat al uneia dintre ușile dulapului și vopseaua plintei care dădea impresia de lemn. Dar În fundul culoarului care ducea la subsol era o masă din bambus pe care se aflau diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Începu să se dezbrace. Camera era mică - una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au copii sunt Înțesate de fotografii ale odraslelor. Înainte de a ajunge la calculator și la sugativă, trebuie să urmezi un parcurs complet marcat de portrete de familie: rame de piele, rame model crocodil, rame duble din inox cu balama de alamă, cuburi Perspex complicate. Un dinte lipsă ici, un gol la fotbal colo; excursia la schi din februarie când Sophie i-a Înfășurat tatei În jurul gâtului fularul ei roșu și amândoi s-au Întors spre aparat cu zâmbete Kodak. Bărbații au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mi, nu ne aude nimeni - chiar ai incendiat casa familiei Hollinger? — Da... eu am fost cauza. Luă o țigară din pachet și așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se Întindea o grădină În miniatură, ca o pudrieră. Simțeam deja libertatea pe care acest intim colț de lume i-o oferise lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]