1,218 matches
-
pe Silvia la pământ, leșinată, îi căzuse globul drept în frunte... Ți-nchipui, de la înălțimea aia! Și-a revenit ea, am dus-o la Urgență, i s-a făcut o radiografie, avea o mică fisură." Se închide repede, nu vă alarmați, zise doctorul. Cum să nu te alarmezi? L-am chemat în aceeași seară pe electrician și i-am spus: ce-ai făcut, tîmpitule? Îți dai seama că ași putea să te bag la pușcărie? (ăstuia chiar i-am zis-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
globul drept în frunte... Ți-nchipui, de la înălțimea aia! Și-a revenit ea, am dus-o la Urgență, i s-a făcut o radiografie, avea o mică fisură." Se închide repede, nu vă alarmați, zise doctorul. Cum să nu te alarmezi? L-am chemat în aceeași seară pe electrician și i-am spus: ce-ai făcut, tîmpitule? Îți dai seama că ași putea să te bag la pușcărie? (ăstuia chiar i-am zis-o!) Nu ești capabil măcar să strângi niște șuruburi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și cu un fiu de chiabur care fusese însărcinat de conspiratori să-l ucidă pe erou la o vânătoare, cu un glonț de urs, fiu de chiabur care trece de partea eroului și îi mărturisește totul, erou care nu se alarmează pentru atât, dat fiind optimismul său debordant, mă relaxai și mă mișcai în scaun cu intenția să schimb poziția genunchilor partenerei mele. "Îți place?" o întrebai la ureche. "Fiul ăsta de chiabur e cam neverosimil, zise, dacă ar fi spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care o făcu elocventă de astă dată cu o mișcare definită a degetelor, de respingere a unei asemenea ipoteze. Totuși, într-o zi refuză să mai ia masa cu mine, adică mă asistă, dar nu ceru nimic. Nu mă alarmai, dar se alarmară părinții, mama ei îmi dădu un telefon. "Ba da, zise ea, e bolnavă..." și ezită să-mi dea lămuriri, dar repetă că să am grijă de ea, s-o protejez, să n-o necăjesc... O să-i treacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcu elocventă de astă dată cu o mișcare definită a degetelor, de respingere a unei asemenea ipoteze. Totuși, într-o zi refuză să mai ia masa cu mine, adică mă asistă, dar nu ceru nimic. Nu mă alarmai, dar se alarmară părinții, mama ei îmi dădu un telefon. "Ba da, zise ea, e bolnavă..." și ezită să-mi dea lămuriri, dar repetă că să am grijă de ea, s-o protejez, să n-o necăjesc... O să-i treacă... Peste o săptămână
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi veni în minte cu simplitate însoțit de o vagă și bizară nostalgie: Suzy a fost măritată! Tiens! Sau a mai fost în acest hotel cu un individ cu care a vorbit la telefon în felul acesta. Normal! "Ei! se alarmă ea. Ce e cu tine?" "Nimic!" "De ce-ai tăcut așa brusc?" N-am tăcut așa brusc! Am tăcut treptat, adăugai și izbucnii într-un râs scurt și eliberator. Am tăcut în mod "firesc", continuai, cuvântul ăsta are la mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce scop avea nevoie să-l aibă asupra lui. Dacă sânt condamnat pe viață, mi-a spus el ulterior, îl voi folosi". Cum nici eu nu puteam ști la cât va fi condamnat, cu câteva zile înainte de ultima ședință, am alarmat pe directorul închisorii, care a ordonat imediat o percheziție și i-a confiscat prietenului meu acel flacon... Am gândit astfel: chiar dacă el va fi condamnat pe viață, nu pot să accept gândul că toate șansele lui de a reveni cândva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la amândoi s-a cristalizat întrebarea: și acum ce era de făcut? "Nimic, a spus el. Nu ne-a văzut nimeni. Pe munte a fost o furtună, s-o fi rătăcit și a murit înghețat - dacă rudele lui se vor alarma și vor încerca să învinuie cine știe pe cine." "Victoraș, nu rudele vor încerca să învinuiască pe cineva, ci miliția judiciară." "Numai dacă au vreun motiv", i-a răspuns el. Stăteau la geam și șușoteau. Pe acest răspuns ea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aduce martori?" "Ce fel de martori?" "Că de nenumărate ori viața dumneavoastră a fost în pericol!" Nu, nu am asemenea martori, zise, dar tresări cu putere simțind primejdia și repetă: ce fel de martori?" "Că niște vecini, dacă nu interveneau, alarmați de țipetele dumneavoastră, v-ar fi tăiat cu cuțitul, sau v-ar fi sugrumat..." Chipul i se decoloră. Începu să se uite într-o parte fără să-și dea seama că așteptam un răspuns. "Treziți-vă, doamnă, îi strigai. Să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe spate, se opinti în tavan cu toată puterea. Dar acesta nu cedă. După ce în zadar împinse în pereții de la picioare și de la cap. Gosseyn se lămuri. Fără să se alarmeze încă, se întinse pe spate. Totuși. Începu iar să gândească: ce altceva se putea face într-un loc ca acesta? Era o rușine să zaci așa fără să știi. Dar informațiile pe care le avea la îndemână erau așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Cazino. Frații «Brothers» sunt programați și ei pentru noaptea asta, vin cu rapidul de zece și-un sfert. Am eu un loc sigur, în sat, la Tuzla. Ieșim pe la gară, direct în șoseaua de Mangalia.“ „Bavaru și Ciupină?“, s-a alarmat Maria. „Ăștia cine mai sunt?“ „Nu vrei să știi.“, s-a ferit Mihnea. „Poate te pune Robanu’ la curent cu ei.“ N-am pus-o. Am accelerat și-am ieșit pe bulevardul Tomis. Ploaia cădea din ce în ce mai tare, ca-n filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu este alarmat de constatarea că niciodată spiritul național n-a fost mai lipsit de apărare în fața detractorilor săi, când "natiunalitatea loru e amenintiata mai alesu dein trei parti: 1) de catre strainii dein midiloculu loru, carii le au apucatu industri'a, comerciulu, si
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-s în Rusia decât de-o zi și de-o noapte, dar o cunosc pe această făptură fermecătoare, răspunse prințul și le povesti pe loc întâlnirea cu Rogojin și tot ce aflase de la acesta. — Grozave noutăți! exclamă generalul, care se alarmase iarăși după ce-l ascultase foarte atent pe prinț. Îl fixă pe Ganea cu o privire iscoditoare. Cred că nu-i decât neobrăzare la mijloc, bâigui Ganea, puțin derutat și el. Feciorașul de negustor își face de cap. Am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a făcut? În sufletul lui Ganea se petrecea ceva deosebit în timp ce punea această întrebare. Era ca și cum în creier i s-ar fi aprins o idee nouă și neobișnuită care începuse să-i licărească nerăbdătoare în ochi. Iar generalul, care se alarmase la modul sincer și naiv, se uita și el pieziș la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut că are multă patimă în el și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
birou mi-a făcut o demonstrație, scriind cu slovă veche: „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“... Ei, la revedere! — Pafnutie? Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
necruțătoare de îndată ce se decidea să și le exprime, chiar dacă ar fi fost dorințele cele mai capricioase și mai inutile pentru dânsa. Și acum era parcă isterizată, se agita, râdea febril, bolnăvicios, mai ales la obiecțiile ridicate de Toțki, care era alarmat. Ochii ei negri începură să scânteieze, pe obrajii palizi se arătară două pete roșii. Expresia posomorâtă și dezgustată de pe chipurile câtorva musafiri îi ațâța, poate, și mai mult această dorință zeflemitoare; poate, îi plăcuseră tocmai cinismul și cruzimea ideii. Alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încheiată! — Nastasia Filippovna! rosti Afanasi Ivanovici cu glasul tremurător. — Nastasia Filippovna! spuse generalul cu voce convingătoare, dar alarmantă. Toți ceilalți începură să se agite îngrijorați. Ce s-a întâmplat, domnilor? continuă ea, privindu-și oaspeții parcă mirată. De ce v-ați alarmat? Și ce figuri aveți! — Dar... amintiți-vă, Nastasia Filippovna, bâigui Toțki, poticnindu-se în cuvinte, mi-ați promis... cât se poate de benevol și, cel puțin, ați putea să mă cruțați... Mă aflu în dificultate și... desigur, sunt surprins, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am primit încă o asemenea scrisoare, ar fi bine să ne dezvățăm de a mai umbla cu nasul pe sus în fața lui. — Și Ippolit s-a mutat în casa lui de vară! strigă Kolea. — Cum? E deja aici? se alarmă prințul. — A sosit de îndată ce ați plecat împreună cu Lizaveta Prokofievna. Eu l-am adus! — Ah, pariez, începu subit să fiarbă Lizaveta Prokofievna, uitând cu totul că acum câteva clipe îl lăudase pe prinț, pariez că s-a dus ieri în mansarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
minte că nu m-am speriat câtuși de puțin. Mai mult decât atât, asta chiar a început să mă enerveze. Ciudat e și faptul că răspunsul la întrebarea: e o fantomă sau chiar Rogojin? - nu mă preocupa și nu mă alarma cum s-ar părea că s-ar fi cuvenit; mi se pare că mă gândeam la altceva. De pildă, eram mai interesat de întrebarea de ce Rogojin, care dimineață era în halat de casă și papuci, se îmbrăcase acum în frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
feluritelor ei griji, se dăduse jos din pat pe la ora opt, cu gând s-o întâlnească pe Aglaia în grădină, presupunând că aceasta se și trezise; însă n-o găsise nici în grădină, nici în dormitor. În acest moment se alarmase definitiv și-și trezise fiicele. De la servitoare aflase că Aglaia plecase în parc înainte de ora șapte. Domnișoarele râseseră de noua fantezie a fantasticei lor surori și-i făcuseră mamei lor observația că Aglaia se va supăra dacă ea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât buzunarul gol! Portofelul parcă l-a înghițit pământul. — Ah, ce neplăcut! — Chiar că-i neplăcut; și dumneavoastră, cu mare tact, ați găsit acum expresia trebuincioasă, adăugă Lebedev, nu fără o undă de malițiozitate. — Totuși, cum... începu prințul să se alarmeze, căzând pe gânduri. Chestiunea-i serioasă. Chiar că-i serioasă; încă un cuvânt găsit de dumneavoastră, prințe, pentru desemnarea... — Ah, ajungă-ți, Lukian Timofeici, ce-i aici de găsit? Nu cuvintele au importanță... Presupun că, în stare de ebrietate fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că necumpătarea și beția și căpităneasa și toate astea la un loc ar putea să-l împingă la orice. — Desigur, sunt întotdeauna gata să sprijin atingerea acestui țel, spuse prințul, ridicându-se. Numai că, recunosc față de dumneata, Lebedev, sunt îngrozitor de alarmat; spune-mi, doar încă... într-un cuvânt, spui singur că încă îl mai bănuiești pe domnul Ferdâșcenko? — Păi pe cine altul? Pe cine să mai bănuiesc, sincere prinț? își împreună iarăși, înduioșător, mâinile Lebedev, zâmbind cu umilință. Prințul se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o sală de biliard.) Chiar Kolea, cu toată tristețea lui, începuse să-i vorbească ceva nebulos prințului. Prințul îl întrebă direct și întrucâtva iritat pe Lebedev ce părere are despre starea de acum a generalului, de ce e acesta atât de alarmat. Îi povesti, în câteva cuvinte, scena din timpul zilei. — Fiecare are neliniștile lui, prințe, și... mai ales în secolul nostru ciudat și neliniștit, asta-i, rogu-vă, îi răspunse Lebedev cam sec, după care tăcu supărat, ca un om înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sa, nu știa absolut deloc ce să facă. Trebuia să întreprindă imediat ceva, asta o simțea. Privi încă o dată adresa de pe plicul nedesfăcut: o, în privința aceasta nu era loc de îndoieli și neliniști, deoarece avea încredere în Aglaia; altceva îl alarma în privința scrisorii: nu avea încredere în Gavrila Ardalionovici. Totuși, se decise să-i înmâneze personal această scrisoare, ieși chiar din casă special pentru asta, dar pe drum se răzgândi. Aproape în dreptul casei lui Ptițân, ca un făcut, întâmplarea i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor: presupuseseră și hotărâseră că pentru prinț e mai bine să stea toată seara fără să sufle o vorbă; dar de îndată ce-l văzuseră într-un colț, în izolarea cea mai deplină și cu desăvârșire mulțumit de soarta sa, imediat se alarmaseră. Alexandra voise să se ducă la el și, cu precauție, să-l conducă traversând toată camera, pentru a-l alătura grupului lor, adică al prințului N., aflat în preajma doamnei Belokonskaia. Și iată că, de îndată ce prințul începuse să vorbească, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]