25,860 matches
-
caz de pericol. Amestecul de comic și de tragic conținut de cele șase litere Exitus, apocaliptice... Cu doi-trei ani în urmă, mă gândisem la un alt titlu SINCOPE: mișcare, epică biologică prin excelență, fatală inimii deseori, vezi stopul cardiac, sincopa albastră. În muzică, sincopa înseamnă o notă emisă pe un timp slab și prelungită imediat pe următorul timp tare, cu un abis, prefăcut, în mijloc. Mai clar: efect dinamizant obținut prin mutarea accentului de pe o măsură pe alta. Fenomen caracteristic constând
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
înseamnă a frânge, a rupe, de unde sunkope, ceva ce se frânge în cursul unei dinamici. Interesantă, medical, este sincopa albă, când pacientul pălește deodată, fără să i se oprească respirația. Sau atunci când i se oprește respirația, învinețindu-se brusc: sincopa albastră, amintită. Jazmanii negri de la Newport... New Orleans... care cultivă muzica sincopată, RAG-TIME, școala americană populară în jurul anului 1900. Ritmică biologică impunătoare sesizată de urmașii sclavilor africani... Precipitare patetică... și întrerupere bruscă, în pauza în care aerul dispare ca mistuit de
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
topi schisma interioară). Lumea văzută de Eminescu apare ca o succesiune de sfere concentrice în care moartea, pandant al neființei primordial existente în prima și cea mai cuprinzătoare sferă, este condiția trecerii dintr-o sferă a lumii în alta. Floare albastră se eliberează de complexul lui Novalis și, într-o interpretare care ține cont mai ales de contextul poetic românesc al apariției sale (modelul retoric al poeziei de dragoste funcțional în secolul al XIX-lea), se explică, prin grila simbolică propusă
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Călinescu, Ș. Cioculescu, Perpessicius, T. Vianu și Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu (1901-1946) face parte din cea de a treia "generație maioresciană", după clasificarea celebră a lui E. Lovinescu, o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic" (T. Maiorescu și posteritatea lui critică, 1943). Aprecierea rămîne valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
pe coperta a patra a cărții, autoarea adaugă jurnalului berlinez o foarte scurtă și expresivă artă poetică: "Îmi torn cafeaua în ceașcă, îmi aprind o țigară. Mi-e dor de un vin. De fapt nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman". Dacă Mateiu Caragiale își scria romanul său crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie "cu cafea, cu cafea albastră". Și cu toate acestea scriitura rămîne întotdeauna feminină, pisicoasă, învăluită într-un aer de ființă care se autoalintă, care stă la taclale cu prietenele, care cutreieră cu plăcere magazinele de încălțăminte
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman". Dacă Mateiu Caragiale își scria romanul său crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie "cu cafea, cu cafea albastră". Și cu toate acestea scriitura rămîne întotdeauna feminină, pisicoasă, învăluită într-un aer de ființă care se autoalintă, care stă la taclale cu prietenele, care cutreieră cu plăcere magazinele de încălțăminte, care-i privește pe nemți cu o luciditate amestecată
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
fi rețeta unei reviste literare cu tiraj? Fotografii cu sex și măcelărie și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de memorii? Scrie că aici stau amintirile - acum pot să uit.
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor care ne-a purtat în tot felul de biruințe de la patruzeci
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
concret drastic, cu note de periferie mizeră, noroioasă, dar și, în mod sarcastic-complementar, cazone, pe care a înregistrat-o, inițial, Ion Caraion: "Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă lumina și am să-mi spun/ Că a fost o vacanță frumoasă? (Septembrie). Identitatea sa se mărturisește a fi una
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
spun/ Că a fost o vacanță frumoasă? (Septembrie). Identitatea sa se mărturisește a fi una infantilă: "Să nu mă crezi, sînt o fiolă/ În care doarme un șarlatan,/ Închircit în sine ca un copil, dulce copil dormind/ Cu doi cîini albaștri și slabi în orbite" (Chist de lumină, taxă inversă). Sub coaja aspră, se descoperă germenele dezarmant al basmului. Să specificăm însă că dualitatea poeziei de care ne ocupăm nu e doar formală, ci și, pînă la urmă, structurală, întrucît masca
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Importante i se par la Negoițescu "reabilitarea" lui Macedonski, Șt. Petică, Mircea Demetriad, Mihail Săulescu, Dimitrie Anghel și "abilitarea" lui Mihai Beniuc și Șt. Aug. Doinaș. Prilej de teoretizări pe marginea ideii de jurnal a aforismului care "înfrunzește" seducător. "Caietul albastru" al lui Nicolae Balotă îi alimentează însă și tentațiile de a lua în răspăr mărturisirile cabotine ale diaristului. Despre amplul poem, "Anul 1940", de Nicu Caranica, publicat la editura "Eminescu" în 1997, (volum apărut cu mulți ani în urmă la
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic cu ochi albaștri și sinceritatea pictată pe față, un surâs de pâine caldă, cine altul decât Tvardovski? Îl privim insistent îmbătându-ne de admirația noastră, până când niște amici ruși vin să se așeze lângă noi. Și aflăm că era tocmai pe dos. Mujicul
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
fie pentru trecerea ultimă, fie să scrie despre ea. Ultimul mare scriitor al adolescenței mele înfrunta acolo indicibilul, și eu îi preferam acest copac, asemănător cu toți din specia sa, din pricină că seva circula nestânjenit în articulațiile lemnoase." Ca și Caietul albastru al lui Nicolae Balotă, La apa Vavilonului, departe de a fi o simplă carte de memorii scrisă din vanitate sau sentimentalism, aparține marii literaturi. Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, vol. II (1960-1980), București, Ed. Humanitas, col. "Memorii/ jurnale/ convorbiri", 2001
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
a fost preluată, tîrziu, de Muzeul Literaturii Române, încheind-o abia în 1998. Pentru încheierea acestui monument au fost necesari 59 de ani. E simbolul soartei edițiilor critice la noi. N. Georgescu, Eminescu și editorii săi, două volume. Editura Floare Albastră, 2000.
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
cărei apărare a ajuns pe mâna unor funcționari lași, incompetenți și leneși. În loc să fie imediat destituiți, mărinimia iliesciană le-a oferit un nou prilej de a-și dovedi �loialitatea". Dacă loialitatea lor e pe măsura celei dovedite în secvența cernelii albastre zvârlite în obrazul fostului președinte, atunci domnul Iliescu - pe care oricum nu curajul îl dă afară din casă - n-are nici un motiv să doarmă liniștit.
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
citind mult și scriind puțin și publicând și mai puțin. De-a lungul anilor, s-au adunat totuși în bibliografia ei cinci volume de proză, fiecare având între o sută și o sută cincizeci de pagini: Lucruri într-un pod albastru, 1980, Somnul după naștere, 1984, Iulia în iulie, 1986, Fototeca, temă cu variațiuni, 1989 și Întâlnire la Paris, unsprezece povestiri, 2001. Cunoscătorii de literatură nu se lasă descurajați de discreția prozatoarei și îi caută cu insistență textele nu numai în
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Constantin Țoiu O tăietură de ziar veche, îngălbenită, acoperită pe jumătate de o pată întinsă de cerneală albastră vărsată peste un articol intitulat Putem defini și preveni terorismul? îmi atrage atenția. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poți fi sigur însă că ziarul din care a fost extrasă este Le Monde. Nici o datare
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
laș, fără să fie măcar deportat, numai că nu se fabricau ace de siguranță nu putea să suporte. Nu stia dacă Ralea i le-o fi adus... Un cîine tînăr, negru, antracit, cu ochi galbeni de leu și ghiare aproape albastre. El primește cu ură mîncarea ce i se aruncă, așteptînd mai întîi să te îndepărtezi de el, ca să se asigure că nu va pați nimic, pe urmă înhață osul, carnea, ce i-ai dat și fuge cu ea în boț
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
definitiv) ne-credincios, știind deci numai de frică, ne-recunoscător, ne-ascultător, liber de capul lui (fără a ști măcar că e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic vrăjmaș, cu ghiarele lui oțelii aproape albastre... Un caracter adevărat. Aplicație. * Erau mulți morți, multe înmormîntări, mizerie, lipsuri, stare de asediu. Asta dădea orașului în mod ciudat o atmosferă agitată de carnaval, un carnaval funebru, o sărbătoare funebra. Marile cataclisme, se știe, excită lumea, oamenii, le dau
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
surpriza "rămînerii" la Paris, despre cele cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-adevăr îl găsesc pe Cojan, îmbrăcat în uniformă albastră și chipiu, postat nemișcat lângă ușa de intrare a uneia din frumoasele săli. Dă cu ochii de mine și, deodată, prinde viață, aprins de bucuria de a vedea pe cineva cunoscut. Vorbea în șoaptă rotind ochii în toate părțile. "Închipuiește-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
pesta balcanică... la ideea de autor, este o idee superioară, dacă vreunul din balcanicii de acum puși să scrie povești... i-ar veni sau ar îndrăzni să aleagă, dintre atîți eroi posibili, ,... O doctoriță evreică vieneză blondă cu ochii foarte albaștri, stinși. A plecat cu fetița ei pe munte și s-au rostogolit amîndouă căzînd pe un grohotiș o sută de metri în prăpastie. Amîndouă au fețele jupuite. Au stat toată noaptea în prăpastie țipînd. Pînă dimineașa cînd le-au auzit
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
imaginație. Dar, să trecem. Ce înseamnă "Strumă"? Numele unui vas scufundat în 1942, cu 769 de evrei români la bord. Primul episod pune în pagina contextul istoric; comentariul citează, inspirat, din Paul Celan ("Fugă macabră"): "Moartea e-un meșter german, albaștri i-s ochii"... Și contextul autohton, o Românie în care se pun bazele legislației rasiale (epoca "să facem o țară ca soarele sfînt de pe cer")... Faptele: la 12 decembrie 1941, din portul Constantă a plecat spre Palestina vasul Strumă (sub
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
incidente violente, cum ar fi înjunghierea unui tînăr de către un membru P.R.M., agresiunea contra lui Mircea Dinescu, unde protagoniști au fost membri ai aceluiași partid, din care făcea parte și dezaxatul care i-a aruncat în față președintelui Constantinescu vopsea albastră. Astfel de comportări au reprezentat revelatorul pentru coeficientul de risc pe care electoratul românesc și-l asumă votîndu-l pe Vadim și pe ai lui. Tot soiul de indivizi certați cu legea, bătăuși notorii, văzuți la televiziune în repetate rînduri ca
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]