3,029 matches
-
Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Referință Bibliografică: Elegie de toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mergeam pe lângă creste străpungând, din când în când, urciorul tăcerii aprins în ruguri de ceață ghimpată. Nu intenționam să fac din asta un ritual însă repetam refrenul unei rugăciuni trecute de prima tinerețe albită de nesomn, mai ales în nopțile polare. Și fiindcă am învățat salutul trandafirilor sălbatici nu mi-a fost greu să-mi zidesc o peșteră grozavă, am zis eu, nesocotind tehnicile moderne ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
fi probabil niciodată aliate. Dar asta nu ne împiedică să fim amabili unii cu alții! -Sunt amicul vostru magnifice și servitorul vostru preaumil. Tiberius îl privi cu atenție pe omul din fața sa. ,, Un bărbat de vre-o patruzeci de ani albit prea devreme poateˮ, gândi Tiberius. Îmbrăcat conform rangului său Ahnbar Ruthavan îi păru împăratului mai degrabă un șah al orientului decât ceea ce spusese că este. -Am auzit tot ce ai spus despre acest Iisus Emanuel din Nazareth, începu Tiberius, și
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
La sărbătoarea toamnei / eu vin tot flămând. Dar cum pot, oare, / să-mi pun alături / chipul meu de om plângând?!...” Multiple soluții creative. „Didascalie” duhovnicească în poezia „Năzuință”: „Când te rogi, / lacrima să-ți curgă râu, / până când păcatul / în iertare albește!” Optație de un patetism rezonabil: „TOAMNĂ, / Cumsecade, / anunță-mă-n cercul tău! // Onest, / dă-mi un loc pe măsura culorii! // Chibzuit, / potolește-mi sau ascute-mi ritmurile! // Iertând, / înveșmântă-mă cu sărutul tău! // Simplu, / numește-mă!” Interogație cu retorică bătaie
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
pâini. Se-aud copiii-n sat urând Și unii pe la porți fac rând, Se-mping și râd, iar prin nămeți Sar câinii-n joacă, certăreți. Oștirea fulgilor de-argint Coboară-n sat ca un alint, Peste livezi și peste vii, Albind cojoace de copii. Referință Bibliografică: SEARA DE ANUL NOU / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1824, Anul V, 29 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SEARA DE ANUL NOU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370802_a_372131]
-
sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece. Plânge iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece. Plânge iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece. Referință Bibliografică: PLĂNGE IARNA / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII, 23 februarie
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
Acasă > Poeme > Devotament > RIGOR MORȚIȘ POETIC Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Chipul tău sclipind în soare Rupt din frescă lui Monet, Tenul tău albit în mare Prin finețea lui Bizeț. Îți spun din nou iubire Că gelozia m-a răpus, Furat de-a ta menire Eu te-am iubit nespus. Ai plecat în moarte Lăsând un vid amar, Sufletu-mi să poarte Un frig
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CÂNTECUL CLIPEI Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Oglinda îmi șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
-un dinte și...l-a scos Și cum nu putea gura să-și deschidă Doar a zâmbit, puțin misterios. Vom adăsta noaptea-n cocheta casă În parfum de leandri și petunii, Vom mânca paste, iară după masă Tăcând, vom admira albind măslinii. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Toscana, mio amore / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TOSCANA, MIO AMORE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368220_a_369549]
-
-nțeleg că marea Nu-și poartă valul, țărmul să-l înfrunte. Ea doar hrănește începutul vieții Sau găzduiește astrul în abise, Din faptul serii-n geana dimineții, Îi face-n unde leagăn pentru vise. După răsfăț, îl mână cu blândețe Albind tăria, zorii când anină În piscul inundat de frumusețe Și aurit cu valuri de lumină. *** “lumina, se află în fiecare și sufletul o ascultă când hrănește gânduri” Referință Bibliografică: De s-ar putea ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE S-AR PUTEA ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368261_a_369590]
-
teologic, pe care l-am vizitat după 1989 la patul unde-și ducea boala, ca să-i cer amănunte despre crima comisă cu unchiul meu căruia chiar îi slujise la înmormântare și îi preluase o jumătate din eparhia desființată, s-a albit atât de tare la întrebarea mea și mi-a răspuns tot cu întrebare de glas stins că: „De ce mai e nevoie să răscolim acel trecut? Ce relevanță ar avea aceasta de vreme ce tot am ajuns la libertatea credinței?”... Și doar când
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
din sângele meu. O simt de parcă aș fi eu. Abia acum mă trec fiorii Prin suflet, prin șira spinării, Căci înainte nu credeam Ce-nseamnă dragostea de neam. Înaintând pe firul vieții Retrăiesc anii tinereții. Mă umplu de înțelepciune, Îmi albesc tâmplele bătrâne. Ionico, să fii sănătoasă! De bucurie-ai umplut a noastră casă. Părinții ți i-ai fericit, Bunicii i-ai întinerit, Odorul lor cel mult dorit. Ionel GRECU 12.02.2015 Referință Bibliografica: IONICĂ, NEPOȚICA / Ionel Grecu : Confluente Literare
IONICA, NEPOTICA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362718_a_364047]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NINGE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Își cerne viața începutul, Cu pace ne răsfață norii Albind tristețea și urâtul, Dând gir de mesager ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
ei favorit, Dochia o va trimite într-o zi geroasă de iarnă, pe nora sa, la râu, cu un fir din lână neagră, spunându-i că nu avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce mereu aminte de minunea cu care a făcut ca firul negru de lână să se albească. Iisus i-a spus că numele lui este Mărțișor. De
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce mereu aminte de minunea cu care a făcut ca firul negru de lână să se albească. Iisus i-a spus că numele lui este Mărțișor. De atunci, soția Dragobetelui, a început să împartă fetelor necăjite, pentru a primi bucuria miracolului, șnururi de lână roșie. Se cunoaște că slavii au venit pe teritoriul țării noastre, ca popor
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
fiind testul popularității și al respectului comunității. Însuși fostul președinte, una din javrele de top ale României de azi, urlă că nu poate sta într-o locuință la vedere, unde poate fi agresat! Zilnic, astfel de ipochimene, merită să fie albite de proprii alegători! Să nu credeți că le-a fost jenă parlamentarilor să-și voteze pensiile suplimentare! Speciale! Dacă tot și-au luat Parlamentul înapoi, cum declară obezul și nesimțitul Anghel Stanciu, să meargă atunci pe autofinanțare! Nu pe banii
TABLETA DE WEEKEND (119): MANIPULARE LEXICALĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353250_a_354579]
-
ani, fără datorii financiare față de stat, trezește simțul și dragostea față de folclor, față de portul național și tradiția autohtonă. Au trecut anii, și ce rapiditate motivată au avut în a ne parasi, că , iată, observ, că domnul Silvian Fusu a rămas albit de probleme și de indiferență... A ajuns actorul, regizorul și poetul Silvian Fusu- părăsit, cu o pensie de 622 lei și 97 de bani, dar, și mai recent, am auzit, că Ministerul Culturii ia dat un ajutor anual de 400
SILVIU FUSU ŞI DUMINICA MARE A ILUMINĂRII, CU ECATERINA NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353364_a_354693]
-
Cu tot misterul și întreaga vrajă. Când înțelesul tainei ne pătrunde Și căii noastre i se face strajă, Precum o rodie ieșind din coajă, Cu-arome dulci, în mlădieri rotunde. Iar miezul roșu cu luciri ne-mbie, Chiar dacă țărmul e albit de sare, Lumina dragostei e încă vie, Tot mai încearcă să ne înconjoare Și-apoi ne poartă-n noaptea cea târzie, Ne duce până dincolo de zare. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: RODIE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RODIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353405_a_354734]
-
va albăstri și se va face strigoi la mulți ne este teamă de șarpe teama aceea ancestrală strivim capul șarpelui și lăsăm trupul să i se usuce crezând că va pieri oricum totuși de fiecare dată din trupul uscat și albit de moarte se va naște o altă frică și mai cumplită sau va veni un câine și îl va fura poate o pisică în noi avem cunoștința cum că tot răul din noi se va scurge în pământ alergăm înnebuniți
CUM BAŢI TU PIROANE ÎN CER de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353491_a_354820]
-
de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
Nicky privi atent pe Vali. Când erau studenți, la douăzeci de ani, acesta era înalt, gras, păros, cu mulți cârlionți negrii rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Acum, părul îi albise complet, fața i se ridase puternic, slăbise și semăna izbitor cu Einstein la bătrânețe. - Dar cum de ai slăbit așa mult? întrebă Nicky, studiindu-l curios. - Sunt un pic bolnav cu stomacul. Dar mă tratez. Am bani destui! Și tu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]