7,295 matches
-
toate grijile lumești, de a râvni către o viață duhovnicească eliberată de patimi întocmai cu cea a îngerilor și de a se elibera de grijile trupului astfel încât întreaga ființă se dăruiește cântării imnurilor de slavă lui Dumnezeu. Monahismul este acea albie pe care a rânduit-o Dumnezeu în Biserică pentru cei chemați să îndeplinească chemarea cea mai înaltă despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni 7, 8-34. În ce privește apariția monahismului, părerile sunt împărțite între specialiști. Nu ne
PĂRINTELE ARHIM. DR. MACARIE MOTOGNA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362079_a_363408]
-
popas de odihnă. Clepsidră Sufletul meu curge-n clepsidra Iubirii de oameni și de Dumnezeu. În fiecare zi moare perpetuu Și din rănile aspre renaște mereu Se unduie tandru ca râul albastru, Topindu-se-n spume de pietre lovit, Dar albia naște izvoare și-n astru Ascunsă-i secunda de neclintit. Înainte e drumul și colo în zare, Se vede o mare de sfinți așteptând. Acolo e locul unde timpul nu moare Și este cerul de ei locuit. Râul murmură-n
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MEDITAȚIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului meditație rana păsării e zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre
MEDITAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365995_a_367324]
-
pete cenușii Ați împărțit fragmente din arii- purpurii... ...- s poleite...în doisprezece stânci... Cu pietre ocolite și eu privind pe brânci. Abstracte dimineți, în vârful unui con Când stelele-s pomeți pe cerul de carton, În neclintita noapte ca o albie de râu O zonă a tristeții, iar, mi-a scăpat din frâu. Referință Bibliografică: Pe cerul de carton / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1345, Anul IV, 06 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate
PE CERUL DE CARTON de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365359_a_366688]
-
putea să-și piardă funcția sau măcar să și-o slăbească. Dar nu s-a întâmplat așa, ca, din păcate, în cazul multor români basarabeni, care și-au pierdut de tot plămada strămoșească. Rădăcinile poetului Ionel Căpiță, pesemne, trecând clandestin pe sub albia Prutului, l-au hrănit pe acest prizonier neîngenunchiat, în fiecare zi de prizonierat, cu seva proteică a Neamului rămas în Vatra Țării. De aceea DRAGOSTEA - de neam, de țară și de tot ce ține de acestea - e excedentul însușirilor poetului
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > PRIVIREA ALBĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea albă Privirea albă..am pierdut-o Prin albiile nesfrsite ale uitării, Prin violetul zilei de iarnă... Am cautat-o prin labirintul timpului Bătătorind cărările... în adâncuri înșirate , Aproape de valurile, uitate pe maluri... Și am găsit-o la capătul oceanului Rătăcind că o umbră nocturnă, Dincolo de timpul rostogolit... gabrielaenerusu
PRIVIREA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365417_a_366746]
-
Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din surâsul sufletului se aud ca-n sărbători cântecele Neamului. Din cântarea Neamului se aud bucuria lui Dumnezeu și a Fecioarei. Din cornișa zării, inima mi s-a deschis ca albia unui râu prin care curge slobod mustul înfierbântat și spumos al Patriei mele. Frumusețea Patriei odrăslește în Calea Mântuitorului Iisus Hristos. De când ne știm, El, e tot mai aproape, El e tot mai Acasă la Noi, în toate gândurile, în
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului și nu puteam căra albia plină cu apă la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara când venea tata să stea cu noi ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb, mergeam
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
De-aș fi troiță în cărare, Pe babe, pân' s-or închina ... Le-aș pune-aceeași întrebare: Văzut-ați dorul pe-undeva? De-aș fi eu pod, pe râu, în vale, I-aș strânge apele ce-i curg, Să-mi spună albiile-i goale Unde e dorul în amurg, Iar pe-nnoptat, ca și o fată, Aș întreba Luna mereu, Sub care boltă înstelată Visează-acuma dorul meu? De-aș fi clopotnița bătrână, Aș întreba întregul sat, De sus, din deal, până la stână
♥ DOR ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365137_a_366466]
-
vârtej mai puternic. Săreau cu toții în ajutorul celui care era pe cale să se înece. Încetul cu încetul au deprins, ca în astfel de situații, să se lase mai întâi purtați de vârtej până când puterea acestuia se înmuia sau până ce atingeau albia, ca mai apoi să țâșnească la suprafață fericiți, cu sentimentul izbânzii în fața stihiilor naturii. În inconștiența lor își puneau viața în primejdie, contând doar cât era de palpitantă această nebunie. * Trăim fiecare moment din viață cu falsa impresie că vremea
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > EXPERIENȚA MARELUI FUCK Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Experiența Marelui Fuck Era un indian cu nume ciudat, albii l-au poreclit Fuck prin prescurtare de la Hamurarifuckuiama. Omul a înțeles și a compus un cântecel pe care îl spunea la culcare - fuck,fuck, fuck, sunt și eu un drac, cool ori bleumarin, eu fuck pe Marlene. Meșterii de azi
EXPERIENŢA MARELUI FUCK de BORIS MEHR în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364824_a_366153]
-
poetului Iulian Patca, apărut în Editura,, Mega''din Cluj-Napoca. Sunt poeme de dragoste, asemeni unui cântec sfânt închinat iubirii eterne.. Poetul clujean, de origine bistrițeană, dă acestui sentiment uman aura permanenței, îl înnobilează prin arta cuvântului și îl așează în albia versului său, care curge domol, în dulcele stil clasic , dar și modern, cu largi rezonanțe în sufletul cititorului. Imaginea de pe copertă ne duce cu gândul la Poarta Sărutului din creația lui Brâncuși în care iubirea devine simbol universal. Poetul o
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
de privirile tale Și uneori parcă doare Iar alteori Îmi vine să cânt. TRECERE Fată cu mandolina doinindă, Când o să-mi treci prin apropiere Am să te rog de o melodie candrie Care să mă lege cu măiestrie De CURSUL albiei versului tău Și pe acolo, știu sigur Are să treacă în valuri Tot sângele indecent Din amintirile tale. MANUELA Manuela Era fata dintr-un sat de câmpie Purtând veșnic o pălărie Plină ochi cu alb Și iubire Iar eu Fie vreme
CUVINTE (POEME) de AL FRANCISC în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366363_a_367692]
-
dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe de albia Trotușului și de Palatul Ghica, singurele repere mai acătării ale orașului în care își caută încă „lecția de supraviețuire“ printre florile „săpate în stânci“, nisipurile „spălate de valuri“și zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și temeri, / sau
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe de albia Trotușului și de Palatul Ghica, singurele repere mai acătării ale orașului în care își caută încă „lecția de supraviețuire“ printre florile „săpate în stânci“, nisipurile „spălate de valuri“și zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“.Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe de albia Trotușului și de Palatul Ghica, singurele repere mai acătării ale orașului în care își caută încă „lecția de supraviețuire“ printre florile „săpate în stânci“, nisipurile „spălate de valuri“și zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... X. LEURA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
nu pot să-l aud, / dar ochii mi-s înalți / până la cer / și nu pot să-i ating,/ și nu pot să le plâng eu menirea, / Ca sunetul de bucium aș striga) Cuvintele au o curgere molatică, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică. Aplecat „peste umărul înserării”, contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-a născut / și a
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
poartă cu sine zbuciumul tacit al poetului Ioan Gheorghiță, poet care acceptă cu oarecare seninătate cele două fațete ale existenței: viața și moartea, completându-se reciproc, perpetuum, ca o veșnică încleștare între spirit și lut. Ecoul trăirilor se revarsă peste albia existențială, uneori exaltate, alteori liniștite și limpezi, dar mereu însoțite de conștiința estetică a poetului. Lirica erotică este prezentă în versuri rafinate, subtile, de mare delicatețe - întrezărind în aura lor, sufletu-i ceremonios care se confesează cu sfială, ca în fața
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
ochii unora era ca și cum două văi renumite din vatra satului, Valea Sorii și Valea Dăii și-ar fi contopit curgerea - fără a-și fi chivernisit ca lumea firul subțire sărăcăcios al apei, pentru a-l încheia din abundență într-o albie adevărată, cu reflexe unduitoare, albe, bogate, într-un vad care să ducă la vale nu doat bărcile din hârtie confecționate în clasă de către școlarii din apropiere iar cusul unificat să-și poticnească „navigarea” la fiecare cotitură...Sau, a altora, mai
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
fredonează sprințar un cântec de dor în noaptea cu lună albastră rămân nestingherită-n visare cu suflet de jar dogoritor te caut în mine și-ți ocrotesc cu gânduri alese fiecare zvâcnire timid, de sub gene boabe de rouă culese în albii de suflet mângâie tainic fărâme de viață fărâme de fericire... Referință Bibliografică: Poeme de dragoste (2) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190, Anul I, 09 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
plecat la râu să se îmbăieze. După terminarea barajului de la Paltinu, exista trasă în sat și apă curentă, chiar dacă existau și fântâni, însă fiind vară, preferau o scaldă în Florei în locul unei ape fierte la aragaz și o îmbăiere în albia din tablă zincată, ținută în baia lor neterminată încă. Nu erau așa de bogați ca să-și permită construirea unei băi adevărate cu duș sau cadă dintr-o dată, așa că după decesul tatălui, ce se începuse la baie, așa a rămas. Știau
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Țăranca din Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi dintre spetele războiului de țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
de ani a fost cel mai înalt baraj din lume, în regiunea cea mai uscată și cu climă cea mai torida din Statele Unite ale Americii. Colorado, fluviul cel mai mare și mai important din sud-vestul Americii de Nord, cel care scalda și albia Marelui Canyon, a fost chemat de americani să ajute la dezvoltarea sistemului de irigații, generând și electricitate în același timp și astfel, s-a luat hotărârea de a construi un imens baraj de-alungul graniței Arizona-Nevada. Construcția barajului a dus la
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]