28,292 matches
-
tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic apărea, la Meridiane, încă în 1985. Dar aceeași cotă și în străinătate. Ai participat la numeroase expoziții românești peste hotare. Ai avut și "personale", la Paris și la Veneția. Am aici o listă absolut impresionantă. Numai și pronunțarea numelor
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
că adevăratul expresionism al picturii mele se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică și nu în sălbăticia viscerală a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pînă să circul în străinătate, albumele de artă străine, unele din ele sosite, minune!, pe adresa de-acasă - probabil ca urmare a semnăturii prezente în oricum ajunsa în ambasade "Cronica" - altele în biblioteci, m-au trimis în elita artei moderne. Nu înspre Mondrian. O mărturisire. Totul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un specialit în pictură, doar un iubitor de pictură, am albume, citesc, văd expoziții... Ai fost în expoziția mea de-acum un an și după ce ai parcurs-o mi-ai spus: ai talent. Să știi că așa este. Ajuns, deci, la o senectute respectabilă, să ți se spună că ai talent
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată în ceafă pe Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot ei... „Dar legea ni-i deșartă și străină
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
de-al lor. Dar a-i evoca pe cei ce au fost, e cel puțin asemenea unei declarații de iubire sau măcar prietenie, dacă nu chiar mai mult: una de dor de ei..." Amintiri cu scriitori brașoveni e un asemenea album sentimental, pe care autorul îl răsfoiește în fața unor cititori cu care a avut prieteni comuni. Grigore Cojan, Album cu scriitori brașoveni, Editura "Dealul melcilor", Brașov, 2000.
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
de iubire sau măcar prietenie, dacă nu chiar mai mult: una de dor de ei..." Amintiri cu scriitori brașoveni e un asemenea album sentimental, pe care autorul îl răsfoiește în fața unor cititori cu care a avut prieteni comuni. Grigore Cojan, Album cu scriitori brașoveni, Editura "Dealul melcilor", Brașov, 2000.
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
zilnic, timp de treizeci și cinci de ani, nesățioasa mașinărie, care înghite laolaltă cu tot felul de obiecte, cărți. Volume scumpe, îmbrăcate în piele fină, cu foita subțire aurita pe margini. Reproduceri de tablouri celebre. Kant, Seneca, Goethe, Schiller, Schopenhauer. Dicționare și albume, enciclopedii și tratate. E perioadă cea mai neagră a comunismului în Cehoslovacia, cînd bibliotecile sînt confiscate și distruse, artă și literatura condamnate la pieire pentru înaltă "trădare" a cauzelor poporului. Hanta, un ins ciudat, pe jumătate nebun, pe jumătate idiot
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
romanul lui Bellow m-au determinat să mă gîndesc la lucruri pe care le uitasem, ca și cum nu s-ar fi întîmplat, și care mi-au revenit în minte asemenea unor fotografii vechi peste care nimerești fără să vrei într-un album de familie. Și, fiindcă tot sîntem în Sărbători, mi-am amintit cum era Crăciunul, cu o jumătate de veac înainte, în copilăria mea. Totul se făcea pe atunci în casă, nu numai sarmalele, dar cîrnații, cozonacii și celelalte. Am văzut
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
mici ocazii, adică din nimic" (Valéry). * Disprețul, între ei, al scriitorilor importanți se mîntuie, ca orice lucru din acest univers (literar), prin rutină. Cînd întîlnești, de pildă, pilula lui Julien Gracq referitoare la autorul Tinerei Parce ("colos al cugetării de album"), dai din umeri. * Greu de explicat: înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el redevine ce-a fost, dominând inteligent materia epică, construind teorii îndrăznețe, propunând experimente literare ingenioase. Jurnal intim și roman realist Caracterul autobiografic al romanului este uneori declarat și alteori disimulat
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea să mi-o încunun/ Și-am găsit o floare care/ N-ar mai fi ca să o spun.// Să-ndulcească-a mea privire/ Am cercat o blândă stea/ Și-am
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații, când individuale, sfârșind într-o poezie de album sentimental, când colective, rezolvate într-o poezie politică, sunt cu duiumul. Poezia solară, ceremoniile rurale exuberante nu se pot întrezări. Clasicul Coșbuc e aproape de nerecunoscut în juvenilul Coșbuc.
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza someșană". Altfel, volumul îngrijit de Mircea Popa
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
ideal fizic al femeii mai apropiat de Jordan decât de Daisy. Un spațiu amplu este dedicat, apoi, raportului Acustică vs. optică din romanul discutat. Virgil Mihaiu constată că postmodernismul ne-a învățat cum să conviețuim cu răul. Cuvântul oglindit de pe albumul lui Miles Davis - LIVE/EVIL - condensează fiziologia culturală a deceniilor recente. Deși există suficiente elemente de "postmodernism timpuriu" în scrierile și atitudinile lui Fitzgerald, paginile sale cele mai durabile transcend limitele încadrărilor critice. Raporturile scriitorului cu cinematografia i se par
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Constantin Țoiu O invitație anunța în februarie că pe ziua de 3 martie a.c. va avea loc la Institutul Cultural Român lansarea albumului Ion Alin . Vernisaj, a cărui realizare s-a datorat, în bună măsură, soției marelui pictor, Ana Maria Smigelschi, precum și reputatului critic plastic, Dan Hăulică, prezentând volumul. Fiind împiedicat să fiu de față la data anunțată, mă văd obligat astăzi să
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
particip și eu, deși târziu, la marele eveniment artistic. Astăzi, 6 martie a.c., cu trei zile înaintea Sfinților Mucenici... Venind cu un text, de fapt cu reproducerea unui articol de-al meu publicat în timpul vieții lui Alin și retipărit în albumul GHEORGHIU, în primăvara chinuită a lui 2005... Trebuie să menționez, cu regret, că asistența, din păcate, a fost extrem de săracă, și numeric, și în aprecieri, după cum se întâmplă acum mai tot timpul în orașul zis al lui Bucur și căruia
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
și în aprecieri, după cum se întâmplă acum mai tot timpul în orașul zis al lui Bucur și căruia, tare mă tem că de la anul încolo, o să-i spunem...A lu' Vanghelie... Cei ce avură norocul să primească în dar fastuosul album și care nu schițară până acum nici un semn, ar fi bine să mediteze la această... metastază bucureșteană. Din pietate, în amintirea artistului, încredințez României literare reluarea textului apărut în Almanahul literar din anul 1990 al Asociației Scriitorilor din Buucrești: Pe
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
piscină ? Doamne-ajută! Altele cele. -Maestrul Ion Irimescu a împlinit 102 doi ani. Sănătate și putere de muncă în continuare! L-am văzut la tv și l-am auzit. E un miracol de luciditate... -Maria Buză prezintă la Național Tv emisiunea "Album național". Ultima ediție (duminică, 27 februarie) i-a avut ca invitați pe interpreții de muzică populară Ștefania Rareș și Gheorghe Turda, într-o emisiune care se aliniază alături de celelalte, la fel de reușite și de respectuoase față de invitați și față de telespectatori. -Noua
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
Sibiu. Dar dincolo de prezența personajului, profund, spectaculos și, de multe ori, incomod, Eugenia Iftodi rămîne un pictor cu totul special, un arhitect al formei eroice și, simultan, un caligraf al existențelor suave. Textul de mai jos, scris cu prilejul apariției albumului Chipuri și locuri, înceracă să surprindă tocmai fizionomia artistică a unui om care, cel puțin în ultimile decenii, își baricadase esența de plastician în spatele unei complexe și, de multe ori, vehemente retorici intelectuale. Trăind de multă vreme într-o izolare
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
creației în general și a creației proprii, în particular. Rezultatul acestei așteptări sînt mai multe proiecte editoriale, două dintre ele închinate lui Țuculescu și unul strict personal, cel al unei cărți de autor, intitulată Chipuri și locuri, - un fel de album tematic alcătuit exclusiv din desene -, care deplasează interesul artistei din cîmpul mărturiei asupra artei - cartea despre Țuculescu este, în acest sens, edificatoare - în acela al mărturiei prin artă. Albumul acesta în care desenul are o funcție dublă, de formă artistică
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
unei cărți de autor, intitulată Chipuri și locuri, - un fel de album tematic alcătuit exclusiv din desene -, care deplasează interesul artistei din cîmpul mărturiei asupra artei - cartea despre Țuculescu este, în acest sens, edificatoare - în acela al mărturiei prin artă. Albumul acesta în care desenul are o funcție dublă, de formă artistică și de text (de suport narativ pentru o realitate deja constituită) este simultan o carte de artă, o formă specifică de exprimare și o descriere spontană a vieții, o
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
o evocare plină de lirism a universului copilăriei, a treptatei descoperiri a lumii - o lume aspră, dar și înduioșătoare -, în care se intercalează reflecții asupra mecanismelor memoriei, a modului în care "se iluminează și se manifestă". În fața unor fotografii de album din perioada copilăriei sale în acel sat Olleros, mărturii fragmentare și limitate la realitatea clipei, autorul își mobilizează memoria voluntară pentru "a-și aminti - sau a inventa? - acei ani". Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de copilul Julio și camarazii lui. Golurile memoriei sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în cărbunele din mina de sub pămînt; sau ecranul negru, cînd se întrerupea filmul din pricina vreunei defecțiuni la cinematograful din sat. În asemenea situații, ca
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
mine”. Au urmat piesele de succes „Nu e vina mea”, „Nu vreau să te pierd”, „Vreau să plâng”, „Nu pot să uit”..., toate fiind însoțite de videoclipuri intens difuzate de postul muzical românesc Atomic TV. Lansările de hituri și de albume au fost dublate de concerte în întreaga țară. După destrămarea trupei N&D, în 2003, Delia Matache a urmat o carieră solo, încoronată de un strălucitor succes la public și asociată colaborărilor la tv nu în mai mică măsură apreciate
DELIA MATACHE. FRUMUSEŢEA, ÎMPOTRIVA CURENTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382692_a_384021]
-
vor zbura pe caii spiritului cântece romantice, culese din vechime și reclădite pe temelia boemei în aburul unui pahar de vorbă de duh, în fumul țigarei prietene contra ofului și singurătății, cu veșnicii Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. A lansat albume, a cântat în spectacole fără număr, i s-a oferit „mierea” străinătății, dar n-a primit-o, rămânând întotdeauna acasă pentru că vechea muzică românească s-ar ciocni devastator, de civilizația vestică. Și-apoi, nici dorul de familie nu l-ar
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]