761 matches
-
Eu o să beau trei. Tu bea cît vrei, dar Încet. — SĂ văd. Nu știu nimic despre băutura asta Încă, decît că are gust de medicament. Auzi, Roger? — Zi, fata mea. El Începuse să simtă-n stomac căldură provenită din furnalul alchimistului. — Roger, nu crezi c-aș putea fi bună pentru tine ca-n povestea asta pe care am inventat-o? — Cred că putem fi amîndoi buni cu și pentru celălalt. Da’ n-aș vrea ca asta să se bazeze pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune pe care Catherine, ca o alchimistă a iubirii, voise să-l insufle relației lor fusese prea subtil pentru Henri, sau poate prost dozat... Catherine nu se folosește doar în vorbire de acest limbaj al ambiguității. Ea îi vorbește de asemenea cu trupul, atunci când se pretează, potrivit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
realitate vizionară. "Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". îi mărturisea poetul Simonei Popescu, într-una dintre cele mai frumoase și mai vii cărți despre Gellu Naum, Salvarea speciei. În acord cu acest crez poetic, Naum a rămas până la capăt alchimist al limbajului și medium, locuind un prezent revărsat perpetuu în irealitate și vis. Cartea cu Apolodor a apărut într-o primă ediție în 1959, cu ilustrațiile lui Jules Perahim, fiind urmată, în 1964 de o continuare mai puțin reușită, A
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
reziști pe vârful unei stânci - degetele obosite se desprind, brațele cad inerte pe lângă trup, suntem târâți din nou de șuvoiul ce pare lent, dar nu se oprește niciodată”. (p.192) La fel ca păstorul Santiago, eroul lui Paulo Coelho din Alchimistul, care străbate deșertul pentru a-și găsi comoara și pentru a-și împlini „legenda personală”, Giovanni Drogo străbate „deșertul” unei vieți monotone pentru a-și împlini visul. Spre deosebire de cel dintâi, care o face în mod conștient, savurând roadele căutărilor sale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aparținător Ordinului Călugărilor Dominicani (n.t.). 24 Francesco Filelfo (1398-1481), umanist italian (n.t). 25 Filosofi greci presocratici din sec. V a.Ch. (n.t.). 26 Lucius Apuleius, n. Madaura (Algeria actuală), 125-170 a.C, scriitor, filosof, retor, magician și alchimist roman din școala platonică; cea mai cunoscută operă a sa este unicul roman în limba latină care ne-a parvenit integral, Metamorfozele sau Măgarul de aur (n.t.). 27 eu am consumat mai mult ulei de candelă (citind) decât voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsește în natură în stare solidă. De fapt, sulful și carbonul erau singurele elemente nemetalice cunoscute din antichitate. Numele grecesc al acestui element este “theion” cuvânt care înseamnă divin, ceresc, denumire dată după inflamabilitatea acestui element, focul fiind atribuit zeilor. Alchimiștii foloseau foarte mult acidul sulfuric, unul din compușii cei mai utilizați ai sulfului. Importanță biologică. Sulful este un element indispensabil vieții. Plantele își fabrică aminoacizii necesari, care conțin sulf (cisteina și metionina) prin reducerea sulfaților dizolvați. El se găsește în
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
economic al dezvoltării unei țări. Surprinzător este faptul că deși este foarte mult utilizat, H2SO4 sau ionul SO42⎯ apare rareori în produsul finit. Principala sa utilizare este ca sursă de ioni de H+, deoarece este cel mai ieftin acid tare. Alchimiștii foloseau acid sulfuric în experiențele lor în care încercau să obțină aur, acest compus fiind singurul compus al sulfului cunoscut de ei. Acidul reprezintă o componentă majoră a atmosferei planetei Venus. 3. Partea experimentală Acidul sulfuric ca agent deshidratant H2SO4
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și clasici, au determinat-o să prețuiască explorările hibride ale religiei alchimiste și să citească lucrările unora dintre exponenții ei: Paracelsus, Campanella, Giordano Bruno și unii dintre adepții lor moderni, cum ar fi Jung și Kerényi. Cineva atât de excepțional de pesimist prin temperament era destinat să ajungă a fi atras de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
visului în timpul acestui deceniu. Dar ciudat a fost angajamentul ei față de un eseu pe care îl scria despre Thomas Mann, și care i-a solicitat imaginația și a determinat întoarcerea ei la nuvelă. După Dürer era o scriere axată pe alchimistul și misticul renascentist fictiv Zenon, pe care l-a imaginat la Paris în jurul anului 1925. Din această nuvelă, pe o perioadă de 15 ani se va dezvolta următoarea ei mare lucrare, Piatra filozofală. Marguerite citise romanele lui Mann înainte de a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
emoțional cu oricare din sexe; acesta este motivul pentru care "îngerul" care-i naște copilul îl detestă. Tot astfel, deși într-o mai mică măsură, Zenon se dedă tainelor sexului aproape ca și când ar fi experiențe de magie neagră: ceva ce alchimistul încearcă dar la care renunță în cele din urmă, în căutarea Pietrei Filozofale. Sodomia îi este convenabilă lui Zenon, rătăcitorul și fugarul aflat într-o veșnică fugă, așa cum este heterosexualitatea pentru starețul Henri-Maximilian; totuși nici unul nu are prea mult de-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Jung l-a scris împreună cu Karl Kerényi, și se referă la el în notele pe marginea Pietrei filozofale. Pasajele din Epilogul lor trebuie să-i fi rămas adânc înscrise în memorie în timp ce își țesea intriga. Într-un anumit sens, vechii alchimiști s-au aflat mai aproape de adevărul fundamental al psihicului decât Faust atunci când s-au străduit să elibereze spiritul aprins din elementele chimice și au tratat misterul ca și când s-ar găsi în pântecele întunecat și tăcut al naturii. A citit și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
chimice și au tratat misterul ca și când s-ar găsi în pântecele întunecat și tăcut al naturii. A citit și a deținut cărți scrise de strălucitul istoric al religiilor Mircea Eliade (1907-1986). Cartea lui, The Forge and the Crucible (Fierarii și alchimiștii, 1956), a fost o sursă pentru alchimia din Piatra filozofală ca și pentru aspectele din roman referitoare la rolul omului în cosmos. turul acestei închisori a fost în centrul credințelor pe care Yourcenar își construise propria ei viață, mai ales
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ascunde ceea ce se vede imediat în poezia lui Radu Andriescu, amalgamul uneori halucinant de semne ale realului, oniricului, psihologicului sau metafizicului? Firește, unui critic avizat precum Codrin Liviu Cuțitaru îi este cât se poate de clar că poetul este un "alchimist postmodern" (chiar titlul articolului din "Dilema veche", febr. 2009). Nu mă îndoiesc că Radu Andriescu face parte din această categorie, rară, a poeților-alchimiști, apți să transforme materia informă a trăit-simțit-visat-ului în aur textual. Am avut totuși senzația, înaintând în lectura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Preda, București, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), București, 1996. Traduce, în colaborare cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980); Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere (1991); Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (1996); Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere (1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă", așadar că autorul lor "se face sacerdot al lui Hermes" (Ștefan Aug. Doinaș). În Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că autorul lor "se face sacerdot al lui Hermes" (Ștefan Aug. Doinaș). În Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual al alchimiștilor: "Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a marcat-o "pentru secolele ce vin". Autorul Limitelor interpretării observa, pe bună dreptate, că nu se va ști vreodată cu certitudine "dacă ea vorbește cu adevărat despre metale și vrea cu adevărat să producă aur sau dacă întreg limbajul alchimist și ritualurile lui privitoare la operații nu vorbesc despre altceva, de vreun mister religios, despre natura însăși a vieții sau de o transformare spirituală". Din această perspectivă, trebuie să recunoaștem că, din momentul în care intrăm în imensul Athanor liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe mâine Nu mai este mult/ până mă veți vedea plutind/ într-o pasăre de aur/ peste burgul de aur/ prin ploaia de aur/ într-un regal dezechilibru,/ Cu mâinile și picioarele retezate// și, laolaltă cu lupii captivi/ veți înțelege alchimistul/ îngenuncheat în inimă") justifică doar parțial estetismul sui generis al poetului ieșean, putând fi mai degrabă citite într-o cheie subversivă. În orice caz, lumea poetică a lui Lucian Vasiliu pare a se construi conform aceluiași principiu al însumării contrariilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
specifică se varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de influență culturală (de la barochismul sau concetismul secolelor XVI-XVII la suprarealismul începutului de secol XX ori onirismul evident în deceniul al șaptelea al secolului trecut, de la filosofia marilor alchimiști ori mistici germani precum Theophrastus Bombast von Hohenheim, zis Paracelsus, sau Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și nu voia să aibă cunoștință: descrierea lumii se făcea potrivit unei logici a cantității, și nu a calității. Astfel, paradoxal, modelul hermetic contribuie la nașterea noului său adversar: raționalismul științific modern. Iraționalismul hermetic va emigra atunci la mistici și alchimiști, pe de o parte, la poeți și filosofi, de cealaltă parte, de la Goethe la Nerval și Yeats, de la Schelling la von Baader, de la Heidegger la Jung. Și nu recunoaștem, oare, în multe concepții postmoderne ale criticii, noțiunea de alunecare continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fi un specialist în arta divinatorie. De asemenea, cercetările demonstrează că acest profesionist își dezvoltă propriul stil, cel mai adesea format prin starea de inspirație, exaltare sau prin posedare. În această privință, specialistul în arta divinatorie se aseamănă mult cu alchimistul, prin puternica individualizare a actelor sale. Totuși, principiul "obscurul prin mai obscur" care stă la baza alchimiei ar putea fi tradus aici prin sintagma "obscurul prin concret". În mod firesc, această profesie sau artă presupune existența unor calități. În primul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
suspect pentru comunitate. În jurul său se țese încetul cu încetul o întreagă mitologie. Faptul acesta s-ar datora contactului direct cu focul sau cu fierul. Aceste elemente au primit semnificații diferite de-a lungul timpului. Mircea Eliade, în Făurari și alchimiști, tratează și acest aspect, concluzionând: Fie că este privit ca venit din cer, fie că se extrage din măruntaiele Pământului, acesta (fierul n.n.) este încărcat de o putere sacră"204. Această putere a fost, pe rând, pusă pe seama zeilor, a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
stihii, adesea asemănată puterii divine. El este imagine a divinității prin excelență. Aparținând sferei sacrului, focul are o reprezentare duală. El este cel care purifică și ucide, cel care dă viață (focul viu), dar poate aduce și moartea. Imaginea bătrânului alchimist care nu încetează să creadă că materia ordinară se poate preschimba în aur curat prin "coacere" la foc revine în prim-plan atunci când practicile magico-religioase implică un proces de "coacere", topire sau preschimbare a materiei. Dacă scopul ultim al "Marii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]