839 matches
-
a vărsat, și ce am mai râs! - Vei avea baftă la pește! i-am prezis eu, ca o veritabilă ghicitoare, după ce i-am turnat alt pahar cu vin. După masă, pentru că peștele încetase de a mai mușca, ne-am întins alene pe iarba grasă, în jurul bobocului de gâscă, mângâindu-l. Uneori, moșul îl îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă spre Apostol Bologa, care intrase și salutase printr-o înclinare militărească. ― Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Degeaba-l ataci cu tevereul prin județul ilfov, n-are impact, nici sienenul nu vine, n-ai reiting... 11.06.2011 Despre bacalaureat, Între două halbe și-o Tămâioasă Ehe, Sandule, cum era În vremea noastră... Câteva picături rebele stropesc alene ferestrele cârciumii, ca și cum ar dori să le trezească din lâncezeala de iulie, iar darabana lor molatecă Îl face pe Gicu să ridice ochii către acoperământul de pânză al umbrelelor de pe terasă și să devină melancolic. Plouă, plouă, plouă, vreme de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iar aerul, care nu opunea nici o rezistență, îi îndemna... mai repede, mai repede! Pe serpentine rămâneau adânc întipărite două urme de la roți, iar la drum drept acestea se uneau într-una mai adâncă. Se stârneau două vârtejuri de pulbere, ce alene se depuneau în spatele lor! Îi recunoșteau toți mecanicii după trâmbele de praf. Râdeau și își spuneau prăfuiții Treceau pe la toate utilajele, vorbeau cu oamenii dacă era cazul. Căscau ochii la defecțiunea pentru care fusese imobilizat și luau decizii înțelepte: - Te
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu se scurgeau în singurătate și când trebuia sau să-și încordeze auzul ca să nu scape comenzile căpitanilor, sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o fac numai din iubire, nu pentru bani. Las tineretu să siocupe dasta. Acus numa a unui bărbat. — Ray ăsta și-a făcut o oareșce reputație darmăsar n poliție, zâmbesc eu, țuguindu-mi buzele și băgându-mi și scoțându-mi alene pixul din mâna pe care mi-am strâns-o Într-un pumn. — A da? zice ea cu o privire pofticioasă. Asta-l pune la punct pe domnul Lennox. Și Încă n-am terminat. — O da, dacă tioi Îndupleca vrodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
primăvara care trece, care se trece... Trecere negrabnică, deplasare, tranziție, dispariție prin preschimbare În altceva. Cu sfială și cu o mută uimire, printre sau peste stinghiile gardului, stînjenelul privește (și pentru noi)... marea și veșnica trecere. stînjenel la gard - trece alene Încă o primăvară Integrîndu-se Într-un fel În aria unui raționalism european, mai flexibil și mai fragil, ținînd de tradiția pascaliană a trestiei gînditoare, stînjenelul ilustrează modalitatea de a gîndi pornind de la ceea ce simți și trăiești, uneori fără măcar a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul omenirii nu-i decât acela al forței și al vicleniei, căci omul a putut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-am mai spus, Mă repet cu patimă deplină, Dar perseverez, fac din tine crez, Iar prin neguri îmi rămâi lumină. 5 mai 2011 Mă îndrăgostesc de tine în fiecare diminieață atunci când orașul cască alene tu deschizi larg ferestrele și aduci dimineața în pumni ne spălăm cu ea pe față apoi vorbim despre dragoste sărutând literele dezmorțite ale cuvintelor iubirea noastră seamănă cu o carte gustăm cu privirea fiecare rând sau punem semn între capitole
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe jos și a rămas În picioare În fața mea, goală, doar cu portjartierul, ciorapii și pantofii. M-am dat Înapoi, sprijinit pe pulpe, și, cu o excitare care se cerea dureros să fie eliberată, am privit-o cum se Întoarce alene În fața mea, oferindu-mi profilul părului pubian și al sfârcurilor ridicate, panta lungă a spatelui ei și cele două jumătăți care se potriveau perfect ale fundului, iar apoi, din nou, ridicătura abdomenului, fanionul negru care părea să Înțepe aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masă, ca niște jucării confiscate de un Învățător sever. Cu fața la peretele din fundul Încăperii și stând aliniați În poziție de drepți, erau vreo douăzeci de prizonieri cărora mi s-a ordonat să mă alătur. Un tânăr Sturmann SS se mișca alene dintr-un capăt În altul al șirului, țipând la unii prizonieri și lovindu-i pe alții cu bocancul În spate sau În fund. Când un bătrân s-a prăbușit pe pardoseala din piatră, Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
gândire Și-n ea e trudă și simțire” (Marcela Peneș) Prima zi de școală Andrei Andrieș Îmi amintesc cu drag de acea zi plăcută de toamnă cu soare blând ce lumina pământul și cu frunze galbene și arămii ce cădeau alene și formau covoare foșnitoare. Era ziua de 15 septembrie, când toamna deschide porțile școlilor, iar eu deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar când m-am trezit am simțit fluturi la stomac. În drumul spre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de controlul datoriilor. — Problema o să fie cum dovedim. În nicun caz n-o să recunoască vreunul din ei că l-a omorât pe Geordie și l-a aruncat În port. Ne trebuie un martor sau o dovadă criminalistică. Steel se ridică alene din scaun și căscă larg. — Am stat trează toată noaptea, mi-am tras-o, știi tu, spuse ea, făcându-i conspirativ cu ochiul. Sună la medicină legală: pune-i să facă toate testele afurisite pe care le au. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
preotul. De patru mii de ani gravăm numele de phar-haoui în piatră. Nu l-am văzut niciodată pe Neileus... Se gândi, căutând o imagine care să ilustreze dimensiunile fluviului, apoi arătă spre apa care, în fața treptelor mari ale templului, curgea alene, de un verde luminos, asemenea papyrus-urilor dese de pe maluri; părea densă și călduță, avea miros de plante ude. — Apa aceasta, înainte de a ajunge aici, a curs mereu mai bine de șapte Luni. Tu până unde vrei să ajungi? Fiindcă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tulbură gândul: ba nu, pieptul ei se ridică, se coboară ritmic, se oprește; „E vie“, strig În mine cu putere și mă surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
abține - eu și predicile mele. Dacă aduni câțiva oameni în jurul meu, nu mai scapi de mine. - Să mergem, îl îndemnă gardianul. - Bine, să mergem, răspunse acesta. Făcu apoi câte un semn din cap către fiecare din cei prezenți. Porni apoi alene pe hol, urmat de zgomotul slab lăsat de cătușele care îi înlănțuiau picioarele. Avocatul său îl salută din cap pe procuror - doi adversari care se respectau, dar erau circumspecți unul față de celălalt - și părăsi la rândul său zona securizată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aș putea întinde și apleca să le strâng, să-mi umplu mâinile cu ele, așa moi și lunecoase cum erau, și să le arunc la mine în coș, ca să le folosească Judy când prepară cârnăciori în aluat. M-am mișcat alene înainte, în vreme ce tânărul termina de vârât cumpărăturile într-o plasă și se căuta prin buzunare să plătească, dar cea de-a doua femeie în vârstă din fața mea s-a mișcat și ea, punându-se în drum chiar când încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am scos-o din asta. Arăta cam urât. Wahrhaftig spuse: În legătură cu transfuzia ai avut perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dinspre laboratorul ei, apoi se opri și zise : — N-ai vrea să mă Însoțești ? — Poftim ? Ea Îi zâmbi direct, atotștiutoare. — M-ai auzit destul de bine, Norman. — Poate mai târziu, Beth. — OK. Firește. Continuă să urce scara. Corpul i se unduia alene, senzual, În costumul strâns pe corp. Arăta bine În costumul ăsta. Era o femele bine făcută, trebuia s-o recunoască. În partea cealaltă a Încăperii, Harry sforăia regulat. Norman Îi verifică punga de gheață și gândul Îi zbură la Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]