920 matches
-
se numesc . descompune un liniar care acționează asupra funcțiilor în termenii acestor funcții proprii și valorilor lor proprii. Spațiile vectoriale generale nu posedă o înmulțire între vectori. Un spațiu vectorial dotat un care definește înmulțirea a doi vectori este o "algebră peste un corp". Multe algebre rezultă din funcții definite pe unele obiecte geometrice: întrucât funcțiile cu valori într-un anumit domeniu pot fi înmulțite punctual, aceste entități formează algebre. Teorema Stone-Weierstrass menționată mai sus, de exemplu, se bazează pe , care
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
care acționează asupra funcțiilor în termenii acestor funcții proprii și valorilor lor proprii. Spațiile vectoriale generale nu posedă o înmulțire între vectori. Un spațiu vectorial dotat un care definește înmulțirea a doi vectori este o "algebră peste un corp". Multe algebre rezultă din funcții definite pe unele obiecte geometrice: întrucât funcțiile cu valori într-un anumit domeniu pot fi înmulțite punctual, aceste entități formează algebre. Teorema Stone-Weierstrass menționată mai sus, de exemplu, se bazează pe , care sunt atât spații Banach, cât
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
vectorial dotat un care definește înmulțirea a doi vectori este o "algebră peste un corp". Multe algebre rezultă din funcții definite pe unele obiecte geometrice: întrucât funcțiile cu valori într-un anumit domeniu pot fi înmulțite punctual, aceste entități formează algebre. Teorema Stone-Weierstrass menționată mai sus, de exemplu, se bazează pe , care sunt atât spații Banach, cât și algebre. face mare uz de într-una sau mai multe variabile, introduse mai sus. Înmulțirea lor este atât comutativă, cât și asociativă. Aceste
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
din funcții definite pe unele obiecte geometrice: întrucât funcțiile cu valori într-un anumit domeniu pot fi înmulțite punctual, aceste entități formează algebre. Teorema Stone-Weierstrass menționată mai sus, de exemplu, se bazează pe , care sunt atât spații Banach, cât și algebre. face mare uz de într-una sau mai multe variabile, introduse mai sus. Înmulțirea lor este atât comutativă, cât și asociativă. Aceste inele și factorii lor formează baza geometriei algebrice, deoarece acestea sunt . Un alt important exemplu sunt "algebrele Lie
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
și algebre. face mare uz de într-una sau mai multe variabile, introduse mai sus. Înmulțirea lor este atât comutativă, cât și asociativă. Aceste inele și factorii lor formează baza geometriei algebrice, deoarece acestea sunt . Un alt important exemplu sunt "algebrele Lie", care nu sunt nici comutative și nici asociative, dar faptul că nu sunt este limitat de constrângerile ( reprezintă produsul dintre și ): Printre exemple se numără spațiul vectorial al matricelor "n"-pe-"n", cu , a două matrice, și , dotat cu
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
și ): Printre exemple se numără spațiul vectorial al matricelor "n"-pe-"n", cu , a două matrice, și , dotat cu produsul vectorial. T("V") este un mod formal de a adăuga produsul la orice spațiu vectorial "V" pentru a obține o algebră. Ca spațiu vectorial, este generat de simboluri, numite simplu Înmulțirea este dată prin concatenarea acestor simboluri, care impune în plus față de adunare, și faptul că necesită ca înmulțirea cu un scalar să fie comutativă cu produsul tensorial ⊗, în același fel
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
exhaustivă: există mult mai multe aplicații, de exemplu, în optimizare. din teoria jocului care afirmă existența unui câștig unic atunci când toți jucătorii joacă optim poate fi formulată și demonstrată folosind metode cu spații vectoriale. reușește să transfere bun înțelegere a algebrei liniară și a spațiilor vectoriale în alte domenii matematice, cum ar fi . O "distribuție" (sau o "functie generalizată") este o aplicație liniară ce atribuie un număr fiecărei , de obicei, o cu , într-un mod continuu: în terminologia de mai sus
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
susținerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferințe internaționale de matematică, cum ar fi Congresele Internaționale de Matematică la Hamburg (1936), Göttingen și Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934). În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București. Publică diferite articole în reviste matematice. De deosebită importanță sunt două dintre contribuțiile lui: o scurtă lucrare de două pagini apărută în "Casopis Matematiky a Fysiky" (1934-1935), în care definește o procedură de metrizare
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
manifestat în domeniul matematicii în special ca geometru, reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein și astfel au trecut la fondarea axiomatică a geometriei algebrice și a mecanicii clasice. Dan Barbilian s-a mai ocupat și de teoriile algebrei moderne (1946 - 1951), de teoria algebrică a numerelor (1951 - 1957), de teoria determinismului și deține prioritatea mondială în precizarea unei clase largi de funcții "distanță". În 1938 devine membru al asociației "Deutsche Mathematische Vereinigung" ("Uniunea matematică germană"). A fost membru
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
său.” Șerban Cioculescu spune despre el că „Ermetismul său i-a ucis orice spontaneitate și i-a secat vâna. De vocație matematician, Ion Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactări de procesul matematic al substituirii. Se știe că în algebră, cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ. Cuvântul obscur la Ion Barbu este necunoascuta algebrică, prin care se substituie sensul clar, misterul.” În "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", G. Călinescu spunea: „Din aceste experiențe care irită curiozitatea
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
intuit interpretarea geometrică a formulei: vederea numerelor complexe ca puncte din planul complex a apărut abia după 50 de ani. Euler a considerat firesc să prezinte studenților numerele complexe mult mai devreme decât se practică astăzi. În manualul său de algebră elementară, "Elemente de Algebră", el introduce aceste numere aproape de la început și le folosește în mod natural de-a lungul întregii lucrări. Formula lui Euler, numită astfel după Leonhard Euler, este o formulă matematică din analiza complexă care arată o
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
formulei: vederea numerelor complexe ca puncte din planul complex a apărut abia după 50 de ani. Euler a considerat firesc să prezinte studenților numerele complexe mult mai devreme decât se practică astăzi. În manualul său de algebră elementară, "Elemente de Algebră", el introduce aceste numere aproape de la început și le folosește în mod natural de-a lungul întregii lucrări. Formula lui Euler, numită astfel după Leonhard Euler, este o formulă matematică din analiza complexă care arată o relație strânsă între funcțiile
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
la Roma cu o bursă de studii Rockefeller. În 1932 se reîntoarce în țară și se stabilește timp de 10 ani în Iași, legat în mod deosebit de profesorul Alexandru Myller și de biblioteca creată de acesta. Ține primul curs de algebră modernă din România, „"Logica și teoria demonstrației"”, la Universitatea din Iași. În paralel începe un șir de lucrări despre logicile matematicianului polonez Łukasiewicz. Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
cu idei inovatoare în care se întrezărește concepția lui despre matematică și tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente" (numite
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente" (numite astăzi algebre "Łukasiewicz-Moisil") și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de comutație. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente" (numite astăzi algebre "Łukasiewicz-Moisil") și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de comutație. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Moisil a insistat și
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
diagramei lui Voronoi. A rezolvat problema identității pentru corpuri comutative de ordinul al treilea, adică a rezolvat problema inversă transformării lui Tschirnhausen. Cercetările sale din domeniul geometriei le-a aplicat cu succes în cristalografie. Începând cu anul 1932 reîncepe studiul algebrei. Astfel cercetează din punct de vedere geometric soluțiile în radicali pentru ecuațiile de gradul al treilea și al patrulea.
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
Michel Weber et Ronny Desmet (sous la direction de), "Chromatikon V. Annuaire de la philosophie en procès — Yearbook of Philosophy în Process", Louvain-la-Neuve, Presses universitaires de Louvain, 2009. (ISBN 978-2-87463-191-7) 21. Ronny Desmet and Michel Weber (edited by), Whitehead. T"he Algebra of Metaphysics. Applied Process Metaphysics Summer Institute Memorandum", Louvain-la-Neuve, Éditions Chromatika, 2010. (ISBN 978-2-930517-08-7) 22. Michel Weber et Ronny Desmet (sous la direction de), "Chromatikon VI. Annales de la philosophie en procès — Yearbook of Philosophy în Process", Louvain-la-Neuve, Éditions Chromatika, 2010
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
ISBN 978-2-930517-05-6). VII. John B. Cobb, Jr., "Lexique whiteheadien. Leș catégories de Procès et réalité" [2008], 2010 (ISBN 978-2-930517-06-3). VIII. Jason W. Brown, "Neuropsychological Foundations of Conscious Experience", 2010 (ISBN 978-2-930517-07-0). IX. R. Desmet & Michel Weber (edited by), Whitehead. "The Algebra of Metaphysics. Applied Process Metaphysics Summer Institute Memorandum", 2010. (ISBN 978-2-930517-08-7) X. V. Berne, "Identité et invisibilité du cinéma. Le vide constitutif de l’image dans Hélas pour moi de J.-L. Godard", 2010. (ISBN 978-2-930517-09-4). XI. M. Weber et
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
Whitehead Psychology Nexus Studies ÎI), Albany, New York, State University of New York Press, 2009, pp. 1-34, 37-56 & 57-72. « Preface », « Introduction », « The Rationality of Consciousness », « Vision of Existence and Politics of Being », în Ronny Desmet and Michel Weber (edited by), Whitehead. The Algebra of Metaphysics. Applied Process Metaphysics Summer Institute Memorandum, Louvain-la-Neuve, Éditions Chromatika, 2010, pp. 9-12, 13-58, 277-342, 343-364. « Paradoxes et contradictions de la pensée de la décroissance », în Paul Ariès (sous la direction de), Décroissance ou récession. Pour une décroissance de gauche, Lyon
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui Descartes. În partea a doua a "Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
A"="C"("X") al funcțiilor complexe continue pe "X" care tind către zero la infinit este în mod natural o algebră-C* comutativă, prin intermediul adunării punctuale, multiplicării punctuale, conjugatei complexe punctuale și cu norma precum norma uniformă. În schimb, caracterele acestei algebre "A," notată formula 86 este în mod natural un spațiu topologic și poate fi identificat prin evaluarea dintr-un punct "x", având un izomorfism izometric formula 87. În cazul în care "X"=R este o linie reală, aceasta este exact o transformare
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
C(Σ) constând din toate secvențele "E" = ("E") indexate prin colecția Σ de operatori liniari mărginiți "E" : H" pentru care avem norma finită: Mai mult, teorema convoluției afirmă că, acest izomorfism de spații Banach este de fapt un izomorfism al algebrei C* într-un spațiu C(Σ), în care "M"("G") este înzestrată cu produsul convoluția măsurilor și C(Σ) produsul dat prin multiplicarea operatorilor pentru fiecare index σ. Folosind teorema lui Peter-Weyl și formula de inversiune Fourier (teorema lui Plancherel
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
notată aici prin formula 104 și formula 105, este folosită pentru a nota transformata Fourier a funcției "f". Această reprezentarea este liniară, ceea ce înseamnă că formula 104 poate fi înțeleasă ca o transformare liniară pe spațiul funcției și, denotă că, notația standard din algebra liniară de aplicare a unei transformări liniare asupra unui vector (aici funcția "f") poate fi folosită pentru a scrie formula 107 în loc de formula 105. Deoarece prin aplicarea transformatei Fourier rezultatul este tot o funcție, putem fi interesați de valoarea acestei funcții evaluată
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
permită gândiri despre sistemele în modelul Actor. Acestea includ: Există de asemenea și formalisme care nu sunt compatibile total cu modelul Actor prin faptul că nu formalizează expedierea garantată a mesajelor incluzând următoarele ( Vedeți Attempts to relate Actor semantics to algebra and linear logic) (Încercări de a relaționa semantica modelului Actor cu algebra și logica liniară): Modelul actor poate fi folosit ca un framework pentru modelare, înțelegerea și gândire despre o mare arie de sisteme concurente. De exemplu: Modelul actor se
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]