942 matches
-
Institutul de Matematică al Academiei de Științe a Moldovei. A fost autor a 2 monografii și a peste 100 de articole științifice referitoare la teoria inelelor și a modulelor. Cercetările sale au vizat teoria radicalilor, teoria structurală a inelelor și algebrelor asociative și teoria aditivă a idealelor. La data de 20 martie 1961, a înființat Institutul de Fizică și Matematică, devenind primul său director. La data de 1 august 1961, a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a
Vladimir Andrunachievici () [Corola-website/Science/311070_a_312399]
-
clasice și moderne. În 1864 s-a căsătorit. În 1881 a fost invitat la Baltimore, unde, timp de o jumătate de an, a ținut cursuri speciale. A fost membru al Royal Society. A adus contribuții importante la dezvoltarea geometriei descriptive, algebrei, teoriei funcțiilor și teoriei invarianților, teoriei matricelor și a determinanților. Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră, geometrie și
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
geometriei descriptive, algebrei, teoriei funcțiilor și teoriei invarianților, teoriei matricelor și a determinanților. Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră, geometrie și analiză matematică. În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților. A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui Descartes. În partea a doua a "Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
a perturbației variaționale" oferă în prezent cea mai acurată abordare a exponenților critici observabili aproape de tranzițiile de fază de ordinul doi, după cum se confirmă pentru heliul superfluid în experimentele din sateliți . În domeniul teoriei cuantice a quarcilor a găsit originea algebrei residuurilor Regge conjecturate de N. Cabibbo, L. Horwitz, și Y. Ne'eman (vezi p.232 în Ref.). Împreună cu K. Maki a clarificat structura fazei icosaedrale (icosahedral phase) a quasicristalelor . Pentru superconductori el a prezis în 1982 un punct tricritic în
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
(n. 18 septembrie 1752 - d. 10 ianuarie 1833) a fost un matematician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniile: statistică, teoria numerelor, algebra abstractă și analiza matematică. Adrien - Mărie Legendre s-a născut la Paris ( sau, eventual , în Toulouse , în funcție de surse ) la 18 septembrie 1752 într-o familie bogată . El a primit o educație excelentă de la Mazarin Collège de la Paris , apărarea tezei sale
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
neliniști provocate de cercuri religios-fundamentaliste. Doar după ce a dovedit, prin acest pelerinaj, dreapta sa credință, Khayam a putut activa ca profesor în orașul său natal. A peregrinat prin diverse locuri: Samarkand, Ispahan, Merv. În lucrarea "Discuții asupra unor probleme de algebră" (1070) se ocupă de rezolvarea ecuațiilor cubice, fiind primul matematician care studiază acest subiect. Ajunge chiar la rezultate remarcabile, bazându-se pe metoda intersecției secțiunilor conice cu cercul. Khayam își pune problema rezolvării ecuației de gradul III în mod asemănător
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
Europei”. Un an mai târziu (în 1767), Lagrange s-a căsătorit, dar nu a avut copii. A urmat o perioadă de douăzeci de ani în care a publicat asiduu numeroase articole și cărți din diferite subdomenii ale matematicii și mecanicii: algebră, calcul infinitezimal, teoria probabilităților, teoria numerelor, mecanică teoretică, astronomie, mecanica fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte mult. Trei ani
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare; a introdus metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois), a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuațiilor algebrice cu ajutorul fracțiilor continue, metoda de separare a rădăcinilor ecuațiilor, algebrice, metoda de eliminare a variabilelor dintr-un sistem de
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda vizualizării traiectoriilor particulelor. Studiul mecanicii fluidelor datează încă
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
(n. 21 august 1789, Paris - d. 23 mai 1857, Sceaux, Hauts-de-Seine) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de algebră, a fost unul dintre pionierii analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și succesorilor săi. Catolic și monarhist fervent, a
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
precum și a altor instituții străine. Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în "Opere complete". Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile: algebră, analiză matematică, mecanică și teoria probabilităților. Cauchy dă o fundamentare nouă analizei matematice. Definește riguros infinitul mic prin trecere la limită. A dat definiția continuității funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
În matematică Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz, cunoscută și sub numele de Inegalitatea Cauchy, Inegalitatea Schwarz sau Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (pronunțat "Coși-Buniacovschi-Șvarț") este o inegalitate utilă întâlnită în mai multe situații. În algebra liniară ea se poate aplica vectorilor, în analiză se poate aplica seriilor infinite sau integrării produselor, iar în teoria probabilităților se poate aplica varianțelor și covarianțelor. Inegalitatea pentru sume a fost publicată de Augustin Louis Cauchy în 1821 iar inegalitatea
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
intuit interpretarea geometrică a formulei: vederea numerelor complexe ca puncte din planul complex a apărut abia după 50 de ani. Euler a considerat firesc să prezinte studenților numerele complexe mult mai devreme decât se practică astăzi. În manualul său de algebră elementară, "Elemente de Algebră", el introduce aceste numere aproape de la început și le folosește în mod natural de-a lungul întregii lucrări. Formula lui Euler, numită astfel după Leonhard Euler, este o formulă matematică din analiza complexă care arată o
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
formulei: vederea numerelor complexe ca puncte din planul complex a apărut abia după 50 de ani. Euler a considerat firesc să prezinte studenților numerele complexe mult mai devreme decât se practică astăzi. În manualul său de algebră elementară, "Elemente de Algebră", el introduce aceste numere aproape de la început și le folosește în mod natural de-a lungul întregii lucrări. Formula lui Euler, numită astfel după Leonhard Euler, este o formulă matematică din analiza complexă care arată o relație strânsă între funcțiile
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
În algebra liniară, descompunerea QR (numită și factorizarea QR) a unei matrice este o descompunere a acelei matrice într-un produs dintre o matrice ortogonală și una triunghiulară. este adesea folosită pentru a rezolva problema celor mai mici pătrate. stă și la
Descompunerea QR () [Corola-website/Science/309783_a_311112]
-
În matematică, o algebră universală este un ansamblu format dintr-o "mulțime de bază" și niște "operații": formula 1. Fiecare operație formula 2 este o funcție formula 3, unde formula 4 se numește "aritatea" (numărul de argumente) operației formula 2, iar formula 6 este produsul cartezian al mulțimii de bază
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
de formula 4 ori. De notat că este permis ca formula 4 să fie 0. Astfel de „operații”, numite "operații nulare" sunt de fapt elemente speciale ale mulțimii de bază. O submulțime formula 19 a mulțimii de bază se numește "stabilă" în raport cu operațiile algebrei universale "A" dacă pentru fiecare operație formula 2, adică pentru fiecare "j", are loc formula 21. Orice sumbulțime formula 22 a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
mulțimii de bază. O submulțime formula 19 a mulțimii de bază se numește "stabilă" în raport cu operațiile algebrei universale "A" dacă pentru fiecare operație formula 2, adică pentru fiecare "j", are loc formula 21. Orice sumbulțime formula 22 a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
O submulțime formula 19 a mulțimii de bază se numește "stabilă" în raport cu operațiile algebrei universale "A" dacă pentru fiecare operație formula 2, adică pentru fiecare "j", are loc formula 21. Orice sumbulțime formula 22 a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
operație formula 2, adică pentru fiecare "j", are loc formula 21. Orice sumbulțime formula 22 a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
are loc formula 21. Orice sumbulțime formula 22 a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale algebrei, stabile în raport cu operațiile algebrei, este
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale algebrei, stabile în raport cu operațiile algebrei, este o submulțime stabilă în raport cu operațiile algebrei
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la formula 22 ale operațiilor algebrei: formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale algebrei, stabile în raport cu operațiile algebrei, este o submulțime stabilă în raport cu operațiile algebrei.) Altfel spus, subalgebrele unei algebre universale alcătuiesc un sistem de închidere. O submulțime
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
formula 24, unde O astfel de algebră formula 26 se numește "subalgebră" a algebrei "A". Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale algebrei, stabile în raport cu operațiile algebrei, este o submulțime stabilă în raport cu operațiile algebrei.) Altfel spus, subalgebrele unei algebre universale alcătuiesc un sistem de închidere. O submulțime formula 27 a mulțimii de bază a unei algebre "A" nu este, în general, o subalgebră. Se
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]