2,520 matches
-
familiei acestuia. Din fericire, fondul s-a conservat până în zilele noastre, astăzi fiind adăpostit la Biblioteca Județeană din Arad. Să ne oprim puțin la cărțile care poartă semnătura Julie, (Julia) Csăky sau Stephanus Csăky, spre a redescoperi șansa dialogului cu alteritatea. Dintr-un Catalogue des livres français et italiens citat de Eckhardt SĂndor, dar și prin consultarea directă a câtorva exemplare, am fost în măsură sa estimez ce anume se citește la Homona; ce fel de contacte culturale se întrețin și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lumea la un moment dat. Aceasta devine mai deschisă, mai diversă, cu registre culturale diferite, contrastante. Ea îmbie la o punere în chestiune a cetățeniei legate de un teritoriu dat, la o decentrare etnoculturală, la o nouă deontologie a vizării alterității. În fine, caracterul virtual al educației este dat și de delocalizarea și deteritorializarea cadrului de realizare a formării. Se renunță din ce în ce mai mult la întâlnirea fizică a actorilor, la sălile de clasă, la școli, în înțelesul lor tradițional. Grupurile de învățare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și obiect, o acomodare a datelor externe la structurile de cunoaștere ale subiectului, dar și o restructurare a aparatului cognitiv. A învăța înseamnă a genera acel proces de autoconstrucție mentală, ce angajează tot spectru relațional al individului cu sine, cu alteritatea, cu societatea. Întreaga personalitate a educatului este antrenată: voința de a cunoaște, anticiparea scopurilor, alegerea strategiilor, autoconducerea și corecția adaptativă, autoreflecția strategică, saltul în metacognitiv. Cu cât volumul cunoașterii se dilată, cu atât analiza reflexivă este mai importantă. Cu cât
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
virtuale îl constituie autoformarea. Autoformarea constituie un principiu educațional de luare pe cont propriu a dezvoltării personale pe linia dobândirii de cunoștințe sau competențe într-un cadru liber ales, urmând un ritm individual și sub imperiul unor medieri minimale față de alteritatea formativă. Obiectivul autofomării permanente este vizat de orice autentic parcurs de ordin școlar sau extrașcolar. La întrebarea cum putem acționa ca să-l aducem pe educat la stadiul independenței și autocontrolului asupra propriei vieți, răspunsul trebuie să aibă în vedere exigențele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
multitudinii resurselor ce pot fi interpelate; psihologică, educatul prelungindu-și singur școlaritatea și îmbogățirea cultural-profesională; socială, creând noi obișnuințe sau competențe la nivel comunitar, dilatând spațiul de posibilități și de progres. Neoautodidaxia instaurează un demers formativ permanent, dinamic, independent de alteritate. Actorul social își poate croi un destin nou, mai puțin dependent sau îngrădit de alții. Autoformarea are la bază o rețea de procese de producere a unor componente ce regenerează continuu prin transformările sale interne și care constituie o readaptare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
dilatată, extensivă, ce depășește cadrele naturale de alcătuire. Sunt situații când ne prezentăm nu numai pe noi înșine, ci și grupul de apartenență, națiunea, umanitatea - fie că ne place sau nu. Sociabilitatea presupune să lăsăm ceva de la noi în profitul alterității. În condițiile instituirii unei „sociabilități” mondiale, trebuie să ne dezvoltăm identități multiple, absorbante, înglobante. Important este să știm când, cât și până la ce punct. Din cauza transformărilor în interior ale Statelor-Națiuni, care contribuie la transformarea acestora în spații de diversificare socio-culturale
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
specializare tehnologizantă, internetul are reverberații atât la nivelul psihologiei individuale, cât și la nivelul dinamicii sau interacțiunii sociale. El predispune la altfel de raporturi interindividuale, la un alt tip de consum al timpului, la un alt mod de vizare a alterității. Efectele acestuia au fost catalogate fie pozitive, prin degajarea de oportunități de tot felul, dar și negative, prin atrofierea unor deschideri socio-relaționale, prin claustrarea individului în limitele unui spațiu egoși tehno-centrist. Rețeaua globală de tip internet cuplează milioane de calculatoare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Nimic nu se pierde, ci totul se filtrează, se reașează, chiar dacă în proporții și poziționări diferite. De pildă, transpuse în educație, NTIC conduc la regândirea unor statute și roluri, obligă la spargerea vechiului binom al învățării (profesor-elev), făcând loc unei alterități tehnice (computerul), dar și altor actori perișcolari, cu funcții bine precizate (tutori, consilieri, administratori, experți). Clasa de elevi este altceva decât un spațiu izolat și închis față de lume. Noi actori tind să intre în cadrul ei: savanți, dar și idioți, oameni
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
presupun asamblări sau adiționări continue de valori ale cunoașterii. Învățarea colaborativă este aceaă Ăstrategie pedagogică în care se favorizează interdependența cognitivă și socială între educați, luând în calcul diferențele interindividuale și imprimând un rol activ agenților educativi. (vezi Deguerry, 2004) Alteritatea (tutorele, coechipierul, egalul) este indispensabilă în învățarea bazată pe tehnologiile moderne. Punerea în acord, dezbaterea, întâlnirea directă sau mediată, sincronă sau amânată sunt utile în construirea împreună a cunoașterii și obiectivarea ei. Departe de a separa și de a ghetoiza
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
proceduri sau instrumente culturale achiziționate cândva de individ). Numeroase demersuri de instruire prin această formă încearcă să transpună în formula „la distanță” schema raportului pedagogic profesor-educat, ca actualitate, prin ingenioase artificii tehnice (imediatitatea feedback-ului, iluzia prezenței dascălului sau a alterității, sancționarea pozitivă a realizării etc.). Formal, relațiile în cazul educației la distanță se consumă pe următoarele aliniamente (France, Anthony, 1993, pp. 30-31): nivelul instituțional, prin intermediul factorilor administrativi (secretariat, contabilitate, comisia de concurs, comisia de evaluare etc.); nivelul instrumentelor didactice (prin
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
decizie aduce în prim-plan mai multe raționalități, specifice diverselor grupuri și subgrupuri, diferitelor domenii ale cunoașterii sau discipline. Transversalitatea apare ca rezultat al dialogului, al conversației permanente dintre aceste domenii ale cunoașterii sau diferitelor discipline. Este acceptarea diferenței, a alterității ca ceva firesc, și nu clasificarea ei ca „inamic” pentru simpla lipsă a identității sau a conformării la acea identitate. Gândirea transversală evită deopotrivă modelul autoritar și hegemonic al verticalității (de exemplu, deciziile de sus în jos, pe baza unor
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
faptul că noțiunea a fost, În unele cazuri, bazată și condiționată de discursuri ale pericolului, așa cum afirma David Campbell În lucrarea sa despre securitate În contextul SUA. Explorând mecanismul creării „ortodoxiei” SUA În materie de securitate, Campbell remarca utilizarea dihotomiei alterității (self-other) În scopul definirii a ceea ce SUA nu sunt și trebuie să combată ca potențial pericol, și nu ca o Încercare de a defini ceea ce SUA sunt și trebuie să Înțeleagă În relația cu celelalte state (Campbell, 1992). Felul În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
modă, ci și utilă și, mai cu seamă, agreabilă. Fără complexe în preajma unor interlocutori celebri (Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Manfred Bierwisch, Th. S. Sebeok, Roland Posner), autoarea face un reconfortant exercițiu de asumare firească, până la ștergerea oricărei diferențe, a oricărei alterități culturale. Continente, țări și orașe sunt străbătute cu vie curiozitate, transmisă cititorului nu fără umor. Următorul volum, Armura de sticlă (1995), reunește eseuri dense, exacte și originale, în care opera unor importanți autori din spațiul anglofon (Henry James, Joseph Conrad
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
astfel o Întoarcere conflictuală la categoriile apriorice ale unei conștiințe morale care judecă și pedepsește; acest fapt se explică prin aceea că imaginea de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese, din acest punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se delimitează după criterii neutre, exterioare. Nu mai înseam nă neapărat ceva propriu unui alt sine, cum sugerează enunțul lui Sartre. Sau dacă totuși trimite către celălalt, acest celălalt fie ne este intim, locuind în noi înșine, fie orientează către
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
153, 155, 157- 159, 164, 172-175, 180 apariții variate ale celor ~ 8, 14, 24, 29, 34- 35, 71- 75, 99, 109-110, 115-120, 131-143, 145, 173- 175, 190-191 atitudini filosofice ~ 63-76, 85-88, 91-95, 116- 117, 145- 146, 178 celălalt este ~ (vezi „alteritate“) discurs ~ (vezi „discurs“) dorința de a exprima ceva ~ (vezi „dorință“) edificiu ~ 34-54 (vezi și „la birint“) exprimare sau vorbire ~ (vezi „vorbire“) gândire ~ (vezi „gândire“) idee ~ 18, 30, 34- 35, 55-62, 76-84, 90-91, 94-95, 109-110, 116, 151, 178, 189- 190, 191
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69, 81, 146, 156 (n. 154), 180, 191 credo quia ~ 145-146, 148, 149 (n. 149) deductio ad ~ 77 quia ~ 129, 164, 173, 174, 175 reductio ad ~ 56 alteritate 57, 88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
18, 21-22, 99, 120, 127- 128, 146 (n. 145) ~ intenționalității omenești 127-131 (vezi și „intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se delimitează după criterii neutre, exterioare. Nu mai înseam nă neapărat ceva propriu unui alt sine, cum sugerează enunțul lui Sartre. Sau dacă totuși trimite către celălalt, acest celălalt fie ne este intim, locuind în noi înșine, fie orientează către
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
153, 155, 157- 159, 164, 172-175, 180 apariții variate ale celor ~ 8, 14, 24, 29, 34- 35, 71- 75, 99, 109-110, 115-120, 131-143, 145, 173- 175, 190-191 atitudini filosofice ~ 63-76, 85-88, 91-95, 116- 117, 145- 146, 178 celălalt este ~ (vezi „alteritate“) discurs ~ (vezi „discurs“) dorința de a exprima ceva ~ (vezi „dorință“) edificiu ~ 34-54 (vezi și „la birint“) exprimare sau vorbire ~ (vezi „vorbire“) gândire ~ (vezi „gândire“) idee ~ 18, 30, 34- 35, 55-62, 76-84, 90-91, 94-95, 109-110, 116, 151, 178, 189- 190, 191
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69, 81, 146, 156 (n. 154), 180, 191 credo quia ~ 145-146, 148, 149 (n. 149) deductio ad ~ 77 quia ~ 129, 164, 173, 174, 175 reductio ad ~ 56 alteritate 57, 88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
18, 21-22, 99, 120, 127- 128, 146 (n. 145) ~ intenționalității omenești 127-131 (vezi și „intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propria-i goliciune "istorică". Privirea organică se bazează și ea pe dedublarea fundamentală între privitor și obiectul privirii. Dublul este aici cuplul erotic: privindu-l pe celălalt, fiecare se recunoaște pe sine. Iubirea este însă și o contrazicere a constatării alterității vizuale, o tentativă de restabilire a unității inițiale. Privindu-se în oglindă, înțelegea să se adreseze sieși ca altuia, la fel cum copiii vorbesc la început despre ei la persoana a treia. Discriminarea spațială a individului în celelalte forme de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumosul este unul din atributele divine. Această frumusețe arhetipală pe care artistul o contemplă, o imită, este sursa oricărui lucru frumos. Invers, urâtul își are originea în ură, se trage din negarea iubirii, din îndepărtarea și uitarea condiției umane de alteritate divină, din uitarea stării de grație, din uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]