1,200 matches
-
ani, 20-35 ani și 36-50 ani) îl conduce pe Vaillant la concluzia că, în decursul ciclului vieții, tipul de mecanisme de apărare utilizate se schimbă, această schimbare conducând la o utilizare din ce în ce mai accentuată a mecanismelor mature: reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea, altruismul, umorul și sublimarea. Dar ce se întâmplă oare la persoanele în vârstă? Ihilevich și Gleser (1986) notează că puține sunt studiile care abordează această chestiune. Potrivit lui McCrae (1982), ar exista două poziții divergente în privința utilizării mecanismelor de apărare la persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ierarhizarea apărărilor, în funcție de frecvența utilizării lor ca apărare majoră - fac dificilă orice concluzie cu privire la existența unor diferențe semnificative. Totuși putem nota următoarele: - comparativ cu subiecții din cele două grupuri masculine, femeile din „Eșantionul Terman” erau mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sentimente: control, triumf și dispreț. Exemplul lui Jean (Jacquet, 1987) ne conduce la supoziția că activismul pe care acesta îl pune în practică față de tovarășii săi alcoolici este un răspuns legat de mecanismul de identificare proiectivă, folosit adesea de pacienți. Altruismul se îmbină adeseori cu activismul. A. Freud (1936/1993) citează exemplul unei „pedagoge altruiste”, considerată o persoană modestă și fără pretenții, care și-a înăbușit orice formă de sexualitate; pe de altă parte, „îi place la nebunie să pună la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
primește o sumedenie de confidențe amoroase. Lipsa ei de cochetărie nu o împiedică să se ocupe activ de toaletele purtate de ceilalți. Nu are copii, dar acordă copiilor celorlalți un interes care explică alegerea unei asemenea meserii. Observăm că acest altruism activ (sau activism altruist) se sprijină pe două modalități defensive: proiecția și identificarea, știut fiind că identificarea cu părintele bun participă la construirea identității unui individ care se dedică îngrijirii celorlalți. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Câmpul nosografic al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictuale de moment, se miră de somnul lor și de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se întoarce spre semenul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întoarce spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică o împărtășire a problemelor cu celălalt, dar nu și asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât pare. În studiul său consacrat altruismului participativ, adică devotamentului față de comunitatea în care individul trăiește (familie, biserică, patrie), Moscovici (1994) remarcă faptul că acest tip de altruism permite fiecăruia să-și reînnoiască apartenența la comunitate. A rupe legătura care integrează individul într-un grup ar însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât pare. În studiul său consacrat altruismului participativ, adică devotamentului față de comunitatea în care individul trăiește (familie, biserică, patrie), Moscovici (1994) remarcă faptul că acest tip de altruism permite fiecăruia să-și reînnoiască apartenența la comunitate. A rupe legătura care integrează individul într-un grup ar însemna pentru acesta, într-un fel, a înceta să mai existe, întrucât nu se poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți de schimb”. Devotamentul față de comunitate înseamnă deci autoprotecție, conservarea „legăturii” care te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și trăiesc plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu sentimentele și drepturile ce ne sunt proprii. Este esențial să știm că suntem fiecare o persoană distinctă; astfel, îi putem înțelege și accepta mai bine pe alții, câtă vreme nu mai resimțim teama de a ne pierde identitatea. Altruismtc " Altruism" Definițietc "Definiție" Devotament față de celălalt care-i permite subiectului să iasă dintr-un conflict. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este evident că altruismul, care se aplică fără distincție celorlalți (mai puțin în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și accepta mai bine pe alții, câtă vreme nu mai resimțim teama de a ne pierde identitatea. Altruismtc " Altruism" Definițietc "Definiție" Devotament față de celălalt care-i permite subiectului să iasă dintr-un conflict. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este evident că altruismul, care se aplică fără distincție celorlalți (mai puțin în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele ce urmează), trebuie delimitat de prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele ce urmează), trebuie delimitat de prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a evita agresivitatea, sursă de conflict, la fel ca în cazul anterior. Soluția este însă diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a evita agresivitatea, sursă de conflict, la fel ca în cazul anterior. Soluția este însă diferită: în loc să fie refulată, agresivitatea este deplasată către scopuri „nobile” (altruiste); - o plăcere „prin procură”. Conflictul se leagă aici de o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceilalți să o obțină. Subiectul altruist resimte astfel o satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar provoca, potrivit lui, „pasiunea de a-i ajuta pe ceilalți”. Dar, dat fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar provoca, potrivit lui, „pasiunea de a-i ajuta pe ceilalți”. Dar, dat fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud recunoaște că o astfel de pasiune îi lipsește (scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud recunoaște că o astfel de pasiune îi lipsește (scrisoare către Ferenczi, în Jones, 1955/1961). Reluată ulterior, explicația lui Freud suferă o modificare: experiența morții nu ar fi cauza altruismului în general, ci a vocației medicale. Această ipoteză i se datorează lui Adler (1933/1963), care a fost frapat de frecvența cu care un grup de medici evoca amintiri legate de moartea unor persoane apropiate ori de pericolele mortale prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morții”. Hanus (1994) analizează în detaliu această problemă, estimând că teama de moarte resimțită de medici poate fi una dintre motivațiile alegerii profesionale făcute. Istorictc "Istoric" Așa cum o va face și Freud câțiva ani mai târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de moarte resimțită de medici poate fi una dintre motivațiile alegerii profesionale făcute. Istorictc "Istoric" Așa cum o va face și Freud câțiva ani mai târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud reia această explicație, completând-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud reia această explicație, completând-o. Consacrând altruismului circa douăsprezece pagini, ea îi descoperă acestuia și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție; - satisfacerea tendințelor masochiste. După lucrarea Annei Freud, altruismul a dispărut din vocabularele și dicționarele de psihanaliză. În prezent, în studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de Valenstein (în Bibring et al., 1961) și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]