1,068 matches
-
de vorbă cu prietena ei, dar nu în seara asta! Sau ce, zise Nieve. —Hm? Darcey o privi mirată. Nu mai lucrez cu Max. —Nieve! De ce? Credeam că îți place acolo. Plus că aveai din ce în ce mai mult succes în meseria asta alunecoasă! — Da, mă rog, toate mergeau ca pe roate, iar Max chiar începuse să aibă încredere în mine, și-apoi urma să fie nu știu ce conferință, era așa de pretențios și mă tot îngropa în munci... Povestind, Nieve părea furioasă. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă priviră În față. Am parte de o grămadă de clienți care fac asta: se cred experți În a cunoaște caracterul unui om, căci la urma urmei doar n-o să-și destăinuie jenantele lor mici probleme unui bărbat care pare alunecos și necinstit: așa că e un noroc că am Înfățișarea cuiva care e stăpân pe sine și pe care te poți baza. Oricum, cât despre ochii noului meu client, erau albaștri, mari și bulbucați, cu un soi ciudat de strălucire apoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
contribuții bănești În favoarea Fondului „Mama și Copilul“, o invitație imperativă a Partidului de a merge la vizionarea unui film antisemit și o imagine a Führerului menită să trezească entuziasmul. Acest avizier intra În atribuțiunile administratorului clădirii, Herr Gruber, un omuleț alunecos, ca un cioclu. El era nu doar responsabil În clădire pe linie de apărare antiaeriană, Învestit cu puteri polițienești (prin bunăvoința Orpo, poliția În uniformă, obișnuită), ci și un informator al Gestapo-ului. Hotărâsem cu multă vreme În urmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în jos, sărind mai multe trepte deodată, silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai picioare. Treptele scării erau acum alunecoase de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
definiția clasică a termenului, dar poate deveni artă în era informațională, în lumea virtuală, tu, Theo, ești singurul dintre noi care ai ales cel mai greu dram spre nemurire, nemurire?! noi l-am ales pe cel mai ușor și mai alunecos, fără bătaie lungă, nemurirea prezentului, sunt atât de curios de biserica aia pe care o pictezi tu, Mai am mult de lucru, în vara asta te duci acolo să pictezi? Da! Voi veni să te văd, Bine! Cum ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scenă“ și huiduiau, inima lui Ashling se strângea pentru Ted. Apoi a venit rândul lui. Ashling și Joy și-au strâns mâinile ca niște părinți mândri, dar, în mod firesc, emoționați. În câteva secunde, mâinile lor au devenit atât de alunecoase din cauza transpirației, încât au fost nevoite să își dea drumul. În lumina reflectoarelor, Ted părea fragil și vulnerabil. Se masa absent pe stomac, ridicându-și tricoul și lăsând să se vadă marginea chiloților săi Calvin Klein și părul de pe diafragmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
început muzica veselă de trompetă și Alberto a cerut ca toată lumea să i se alăture, ea nu a stat nici măcar o secundă pe gânduri. Pașii erau destul de simpli. Conta doar energia cu care îi parcurgeai, realiză Ashling, hipnotizată de șoldurile alunecoase ale lui Alberto. Majoritatea elevilor erau neîndemânatici și stângaci - mai ales Joy, din cauză că nu dormise și că era mahmură - și Alberto părea chiar deranjat de cât de aiurea dansa toată lumea. Ashling, pe de altă parte, făcea mișcările fără probleme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
satisfăcută. Nu fusese o seară neproductivă. Faptul că îl văzuse pe Marcus Valentine o convinsese că el chiar merita efortul. Deși nu era ușor. Nu era chiar atât de volubil și în viața reală. De fapt, era chiar inteligent - și alunecos. Lisa credea că el nu ar avea de fapt nimic împotriva scrierii unei rubrici, dar dorea să o facă pentru un ziar de calitate. Pentru a combate această dorință, se gândise să îi vândă niște gogoși cum că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chinui să faci lucrurile din ce în ce mai bine. Cum să îi explice că, cu cât avea mai mult, cu atât mai mult își dorea? Fiecare reușită o lăsa rece, căutând-o pe următoarea în speranța că se va simți împlinită. Satisfacția era alunecoasă și falsă, și succesul nu o făcea decât să își dorească mai mult și mai mult și mai mult. De ce contează atât de mult? întrebase Oliver disperat. E doar o slujbă. Lisa rămăsese mască la o asemenea întrebare. Of, gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era locul ei și își dorea să fie alături de mama și de tatăl ei. Dar, când se gândea la variante, nu era atât de sigură că mai suporta să editeze o revistă lunară din nou. Să se cațere pe scara alunecoasă a carierei, umilindu-i pe alții și luând laude pentru munca lor nu îi mai provoca aceeași plăcere ca înainte. Și nici rivalitatea glorioasă dintre reviste. Și nici lupta sălbatică internă care se dădea pentru posturi. Exista o vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
notă totul. Cleo Short își încrucișă brațele peste pieptul osos, parcă provocându-ne să-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai văzusem de când am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apăsător, iar strălucirea de sodiu a luminilor stradale dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Isobel privi În sus către el, cum stătea În ploaia torențială. — Ce e? Dar Logan nu găsi nimic de spus. Ea Îl privi Încă o dată furioasă și porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot orașul Aberdeen, pregătit să lupte și să apere vinovații În fața Curții. De ani de zile, Serviciul de Procurori ai Coroanei Încercase să-l facă să schimbe tabăra, să devină un procuror public, să Înfunde oameni, În loc să Îi scape. Dar alunecosul avocat nu era atras de asta. El avea misiunea să prevină erori ale justiției! Să-i apere pe cei nevinovați! Și să-și vânture fața la televizor ori de câte ori avea ocazia. Omul era o pacoste. Dar În secret, Logan știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prevină erori ale justiției! Să-i apere pe cei nevinovați! Și să-și vânture fața la televizor ori de câte ori avea ocazia. Omul era o pacoste. Dar În secret, Logan știa că dacă va intra vreodată În belela, va vrea ca Sandy Alunecosul să-l reprezinte. — Și cum de l-ați lăsat pe Sid Șuierătorul să Întrerupă interogatoriul? Insch ridică din umeri. — Pentru că nu am fi scos nimic de la Chalmers oricum. Măcar ce va scoate din el Șarpele va fi distractiv. — Eu credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vom spune de acum. Inspectorul Insch nu era nici În biroul său, nici În camera de ședințe, așa că Logan Încercă cel de-al treilea loc În ordinea logicii: camera de interogatoriu numărul trei. Inspectorul era În continuare Împreună cu Watson, Sandy Alunecosul și Norman Chalmers. Pe fața lui se citea un dezgust total Era evident că lucrurile nu mergeau În direcția dorită. Logan Întrebă politicos dacă poate discuta cu inspectorul și așteptă afară până când acesta suspendă temporar interogatoriul. Când ieși afară, cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În apartamentul lui Chalmers. Și nu e ca și cum s-ar fi făcut curățenie de curând, pentru că dormitorul arăta ca o cocină. Chalmers susține că n-are habar cine e fata. N-a mai văzut-o niciodată. — Ce surpriză. Și Sandy Alunecosul ce zice? Insch privi Încruntat În direcția camerei de interogatoriu. — Același lucru pe care jegul ăsta Îl spune mereu, răspunse el, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Că nu avem nici o dovadă. — Și cu bonul de casă cum rămâne? — Probă indirectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai ținem la răcoare pe domnul Chalmers. Dar trebuie să recunosc, am o presimțire sumbră legată de chestia asta. Nu cred că vom reuși să... Se opri și ridică din umeri. Vestea bună e că Îi distrugem ziua lui Sandy Alunecosul. N-o să Îi lăsăm șansa să se vânture țanțoș prin fața juriului. — Poate o nouă amenințare cu moartea l-ar face să uite de această dezamăgire? Insch zâmbi. — Să văd ce pot să fac. Norman Chalmers a fost oficial arestat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
repetă povestea cu Judith Corbert. Logan mormăi nemulțumit. Tot ce găsiseră fusese degetul inelar de la mâna stângă, cu tot cu verigheta de aur și domnul Sandy Moir-Farquharson făcuse praf rechizitoriul procurorilor. Soțul fusese achitat, deși toată lumea știa că el o făcuse; Sandy Alunecosul se alesese cu un cec gras, cu trei apariții la talk-show-uri și una la BBC Crime Special; și trei ofițeri de poliție fuseseră aruncați În groapa cu lei. Trecuseră șapte ani, iar el Încă se folosea de numele ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte să Încheie cu „Imediat după ce vine aici Lordul Provost și ne-o ia sus pe gratis.“ Logan luă de pe masă carnețelul acoperit cu mâzgăleli și examină tabloul cel vesel. Nu știam că ai Înclinații artistice, Gary. Gary rânji. — Sandy Alunecosul: cineva a aruncat pe el o găleată cu sânge. I-a zis „ticălos iubitor de violatori“ și a tăiat-o. — Ce să spun, mă doare sufletul. — Apropo, ai niște mesaje: un domn Lumley. A sunat cam de șase ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy Alunecosul se ridică, Își lovi prietenește clientul pe umăr și se-Îndreptă spre juriu. Cu mișcări lejere, se rezemă de balustrada Înaltă din fața boxei și zâmbi către adunarea de bărbați și femei. — Martin, zise el, privind nu la tânărul care tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de delicte. Martin Strichen era un mic netrebnic. Dar asta nu Însemna că nu suferise În mâinile lui Gerald Cleaver. Watson semnă pentru Martin Strichen și Îl conduseră, legat la mâini și smiorcăind, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de nasol Încât să-l facă pe Logan să-și pună mâna la nas când păși peste prag. Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rezervă și-i spuse agentului Rennie să-l ducă la spital, cu lumini și muzică pe tot drumul. Miller și Logan stăteau unul lângă altul În vreme ce luminile licăreau pe capota mașinii de patrulă. Întoarse dezlânat din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte s-o pornească prin viscol, cu sirenele urlând. — Așa, zise Logan pe când zăpada Înghițea luminile sclipitoare. Cum Îți place prima ta zi În poliție? 23 Logan rămase la fermă cât putu de mult, examinând carcasele de animale alături de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întorcând cu fața În jos fotografiile de la patologie ca să nu mai trebuiască să se uite la ele. Insch pufni. — Mă Îndoiesc. Dar nu contează. Avem atât de multe dovezi criminalistice că n-are cum să scape din asta. Nici măcar Sandy Alunecosul nu-l scoate. Domnul Philips Își va petrece tot restul vieții la Închisoarea Peterhead, laolaltă cu toți ticăloșii bolnavi. Își scoase din buzunar un pachet de fructe zaharisite și le oferi prin camera de anchetă. Odată rezolvată asta, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]