5,281 matches
-
să-i spună o minciună oricît de gogonată, numai ca să-l vadă cum rămîne cu gura căscată sau fluieră admirativ. De data asta se pomeni vorbind despre un proiect vizînd Îmbunătățirea rasei umane. Evident, prin clonare. Prinsese din zbor cîteva aluzii, Într o discuție cu Feder și Nut, și ca să-l impresioneze pe Vic, se pomeni lăudîndu-se că lucra deja la ultimele detalii ale primei clonări umane. — Știți că majoritatea oamenilor de știință se opun, din motive așa-zis etice, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă uit În registru! — Lasă, lasă, știu și eu să citesc. Vezi că, mi se pare, a Întrebat domnul colonel de tine. Poate are nevoie de ajutor. Dar i-am pus supozitorul abia În urmă cu o oră! protestă Daisy. Aluziile nu prindeau deloc la fata asta, astfel Încît doctorul se văzut nevoit s-o expedieze direct. — Bine, bine, lasă-mă cîteva minute singur. Am un pic de treabă. — Am să mă duc să-mi cumpăr niște napolitane, promise Daisy. Îndată ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
americani - cu un fel de indiferență generoasă. Deosebirea era că ura doctorului Thomas se Îndrepta numai Împotriva Americii, neavînd nimic de a face cu cetățenii americani; pe cînd străinii care urăsc America Îi urăsc deopotrivă și pe americanii obișnuiți. Din aluziile lui Nut și Feder putuse deduce că printre cei care lucrau la MSAMDR se numărau și destui americani, care dețineau, ca de obicei, pozițiile de comandă. Șeful proiectului, de exemplu, lucrase cîndva la Princeton University. Doctorul Thomas sperase că, dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că superiorul său era pe un drum greșit. N-ar fi Îndrăznit totuși să-și exprime opiniile, Întrucît venise cu intenția de a-și retrage demisia, situație care nu-i permitea să facă observații critice, nici măcar sub forma unor vagi aluzii. Dar colonelul i-o luă Înainte, Întrebîndu-l Într-un mod lipsit de orice precauție. — Ce zici de rahatul ăsta de pe capul meu? Nu-i așa că-s ridicol? — Depinde la ce folosește, răspunse prudent maiorul. Un răspuns condițional care, fără a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o conspirație de care noi n-am reușit să ne agățăm, adaugă. — Și atunci cum rămîne cu neprevăzutul situației, cu răsturnările surpriză? dă Roja semne de neliniște în glas. — Cum a rămas și în cazul celorlalți, răspunde țîfnos Curistul, făcînd aluzie la grupul lui Dendé, Gulie și Tîrnăcop. Ca să nu mai vorbim că ei s-au dat la fund înaintea noastră, că toată diversiunea de la Baricadă n-a fost programată să dureze decît cîteva ore. — Cu alte cuvinte, vreți să spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
însă nu avea încotro decît să dezbată la nesfîrșit aceleași aberații comuniste luate din cărți, și ca să nu-și piardă audiența pe care abia reușise s-o adune, să încerce din cînd în cînd să capteze atenția celor prezenți cu aluzii fine îndreptate împotriva dictaturii, care ajunsese să-și bată joc pînă și de cele mai elementare principii ale marxism leninismului. Cum să mai ai încredere într-un sistem care își spune comunist, dar care calcă în picioare bazele acestei doctrine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto cântă. Gertie și Ludmila Își arată sânii. Dar Îi știi deja sigur. — Anton e aici? I-am ignorat aluziile. Konrad se uită peste umărul meu. Soseau oaspeți noi. Când m-am Întors, mi-am dat seama că era cuplul pe care Îl văzusem În tramvai cu câteva minute În urmă. Tipul era scund, grăsun, În jur de cincizeci. Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am putea veni cu o contribuție revoluționară - și, În același timp, am putea corecta câteva ipoteze propuse de oponenții mei vociferanți. Abia mai târziu, când Karp ne-a rugat să completăm „chestionarul psiho-biologic“, mi-am dat seama la ce făcea aluzie Froehlich. Părintele fundației reprezintă ceva ce jurnaliștii liberali numesc o Germanie „regenerată“, dar pe care colegii lor naționaliști preferă s-o califice drept „degenerată“. Încă În 1897, la doar treizeci de ani, Froehlich a fondat un comitet cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă calmez. Sincer să fiu, există aspecte ale vieții mele care nu privesc pe nimeni În afară de mine. — Vă sugerez doar să spuneți adevărul. Karp părea obosit. Sigur că nu trebuie să vă dezveliți toată viața În fața inspectorului. Pricepe și aluziile, să știți. Dar aveți grijă ce-i povestiți despre Dora. Poliția nu trebuie să afle toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să rămână ascunse - sau poate, mai bine zis: pe podeaua camerei dumneavoastră de developare? Dorothea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
d-ra Wilms, nu-i așa? Cunoscut? Mi-am Încrucișat din nou picioarele. Cum spuneam, trecuse ceva timp de când ne-am văzut. În viață se Întâmplă multe; legăturile se rup; urmele se pierd. Am constatat doar... Stați. Inspectorul voia să facă aluzie la... Se Întâmplase ceva? (Mă tem că n-am fost prea convingător cu mirarea mea. Destul ca ziarele să aibă ce relata. Așadar, era Dora! Tocmai de ce mă temeam. Am menționat articolul pe care-l citisem azi dimineață. Descrierea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obicei mai În vârstă, cu diferite handicapuri fizice: răni căpătate În război, picioare amputate sau cocoașe, chipuri desfigurate de bătaie sau foc, cuțit sau acid. Batjocurând femeile pentru aspectul lor radical, băieții găsesc de fiecare dată modalități de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le atrag atenția, cu degetul arătător bătând peste Încheietură, că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la avantajele goliciunii. Dacă da, foarte bine. Oamenii de genul adepților lui Kock erau cu siguranță de preferat asociațiilor de educație fizică, cele care acceptau doar un anumit tip de clienți. Cel puțin la Întrunirile organizate de apostolul goliciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
responsabilitatea pentru faptele mele - chiar dacă asta ar fi Înseamnat că ar fi ieșirt la iveală și adevărul despre mine. Mi-am amintit de melodia pe care o auzisem la gramofonul din camera de zi a Dorei, purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale: Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse, doar durere ageră și priviri pe furiș. Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic trei ani de Închisoare pentru un nimic. Jenat, mi-am dat seama că versurile marelui Rigoberto s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
provenea cauza acestui comportament, puteam să ghicesc. Nu? — Ei bine, explică Wickert, răsfoindu-și notițele, Cancelarul Sănătății reușise să pună mâna pe averea lui Adam Hatz, fost director al materialelor pentru război, o persoană de teapa lui. Ridică privirea. Înțelesesem aluzia, nu? Mulțumită lui Hatz, Froehlich reuși să cumpere echipament nou, inclusiv o cantitate importantă de literatură cenzurată, pentru scopuri „educative“. Acum vedeam Încotro se Îndreptau astea, nu-i așa? Wickert Își umezi dantura din nou. — Frăția, am oftat. Poșeta voluminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceste „porniri bolnave“ au fost, de fapt, Îndreptate asupra unui evreu din Viena. Chestionarul confiscat În timpul percheziției fostei sale locuințe ne confirmă bănuielile. Evident, formula „K. u. K. “, „Knisch și Knisch“, indică o prietenie deloc normală Între doi bărbați. Totuși, aluziile vagi, răspândite pe aproape fiecare pagină a manuscrisului, nu sunt - repet: nu sunt - susținute de dovezi concludente. În plus, opiniile emise despre anumiți cetățeni se Înrudesc cu calomnia. Dr. Osram Röser, spre exemplu, merituosul conducător al Institutului de Cultură Biologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai apoi, dacă excrescența în fine localizată e malignă... dacă ceea ce are ea e... ah, nici nu cutezăm să rostim cuvântul acela unul de față cu celălalt! Nici nu-l putem pronunța în integritatea lui oribilă! La acest cuvânt facem aluzie folosindu-ne de abrevierea eufemistică pe care ne-a oferit-o chiar ea înainte de a se interna în spital pentru analize: C-A. Și genug 1! Nu vrem să auzim de n, c, e, r, să ne bage-n sperieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ruog & să nu ui-ți giamurile pe din ăuntru mary jane r Recitesc de trei ori fraza asta de la cap la coadă și, așa cum se întâmplă cu anumite texte, fiecare nouă lectură îmi dezvăluie noi subtilități de sens și noi aluzii, fiecare lectură promite tribulații grămadă pe curul meu. Ce rost are să mai încurajez această aventură, s-o las să ia amploare? La ce mi-a stat capul acolo, în Vermont!? Ah, u-ul, u-ul ăsta din „ruog“ - mintea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le propusese ca bază de negocieri cu Stein, valoarea stocului disponibil, valoarea reputației firmei și suma despre care era Încredințat că i se oferise lui Stein de către alt cumpărător. E adevărat că Stein nu pomenise explicit de Moult. Făcuse doar aluzie la nume și-ar fi putut să nege. Moult nu se arătase până atunci interesat de stafide; cel mult avusese un scurt flirt cu piața de curmale. Myatt se gândi: Nu pot avea Încredere În cifrele acestea. Afacerea lui Stein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
i se spusese. Mare și hărtănită și foarte „de familie“ printre robineții și prizele argintate și aurite, ea oferea fiecărui bărbat ori femeie care cinau În acel apartament ocazia să ia cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tonul drept critică, nu atât la adresa fetei, cât la a sa, pentru că-și cheltuise banii pentru o achiziție atât de minoră. Asta Îl supără tot atât de mult cât l-ar fi supărat dacă ar fi criticat calitatea stafidelor sale - era o aluzie legată de discernământul și discreția lui. La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frumos magazin... —Mi-ai luat ceva? l-am Întrebat entuziasmată. —Draga mea, n-aș putea să stric surpriza... — Îmi pare rău, iubitule. —Pentru ce? Cum de mă putusem Îndoi de Hunter? Să meargă așa la Sabbia Rosa, după doar o aluzie strecurată Într-un email, era comportamentul unui soț exemplar. Toată Încurcătura asta era, În mod evident, vina celor de la hotel. Și totuși... era ciudat... Dar... ei, ce mai conta? Probabil că eram un pic cam prea paranoică, știindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât, nu era nici urmă de bijuteria de la S.J. Phillips. De câte ori făceam vreo aluzie la ea, el se purta ca și cum habar n-avea despre ce vorbeam. Când am Înconjurat bradul În seara aceea, scuturând toate cutiile de cadouri de sub el (așa cum fac mai În fiecare an), părea să nu se afle În nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]