1,052 matches
-
urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea - comentariu fără sfârșit la Ecleziast... Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceștia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Și astfel, tonalitatea mării este aceea a unei muriri eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie să aibă pietate - spre a-ți da seama că o dezolare pornită dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia răsărite într-un castel solitar. Noi sîntem mai mult amărâți decât triști, căci nu cunoaștem mândria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic. " O inimă plină într-o lume vidă." Chateaubriand s-a înșelat definindu-și astfel plictiseala; s-a înșelat din orgoliu. Căci în plictiseală noi nu sîntem mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încît toate s-au făcut peste ei. Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficiențe. El nu acoperea nici măcar contradicții lăuntrice latente, ci liniștea amărâtă a unui suflet nerealizat. De altcum, echilibrul n-are sens decât în epocile clasice ale marilor culturi, când el se naște dintr-o împlinire internă și o rotunjime a stilului. În formele minore de cultură, echilibrul este nerevelator și compromițător
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el. ... De câte ori privesc țăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feței sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt țăran mai amărât, mai pământiu, mai copleșit. Îmi închipui că acest țăran n-a avut o sete puternică de viață, de i s-au înscris pe față toate umilințele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrîngerile. Oricâte rezerve de viață ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinitului uman. Făcut-am multe bisericuțe în trecutul nostru, toate triste și mici. Improvizații de credință. Ștefan cel Mare și-a exercitat ocazional un sentiment de pietate și ne-a construit pe loc atâtea și atâtea biserici, locașuri minore și amărâte ale dezerțiunii din lume, și nici o construcție monumentală, care să intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate duce la nimic. Fără un centru de gravitate care să cadă într-o țară cu un destin politic în ascensiune, divergența acestor state gelatinoase va da naștere la fricțiuni nesemnificative. Numai o forță poate să constituie din acest Balcan amărât un sâmbure viabil. Dacă o țară nu se impune ca o putere necontestată, el nu poate căpăta o consistență. Atât timp cât dominația turcească s-a întins în acest colț de lume, el avea o unitate, care dacă era exterioară nu lega
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare și intră într-o sală a cărei podea era o unică oglindă de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi vorbit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El s-a enervat și mai tare și mi-a spus s-o las baltă și că o să-și caute alți parteneri de afaceri.” „Unde vreți să ajungeți?” „Păi”, a precizat el, „taxa de returnare era de 25 de dolari amărâți. După 25 de ani vechime În companie, nu eram În stare să iau o decizie de 25 de dolari ca să-mi salvez clientul”. „Dar parcă spuneați că oricum voia să se debaraseze de marfă dând vina pe voi”, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
adopte o agendă postfeministă, drept consecință a globalizăriixe "„globalizare" spontane (tipul păpușa Barbie: femeia independentă, de succes, cu sex-appeal, carieră, acces la standard înalt de consum și la tehnici de înfrumusețare). Acest mesaj, net dominant, contrapus celeilalte imagini extreme: „femeia amărâtă” (nevoiașa, cum spunea Haneyxe "„Haney,Lynne", 2002), îngreunează mult discursul feminist și agendele politice coerente în privința genului. Femeia „Barbie” pare să nu mai aibă nevoie de feminism, iar femeia „amărâtă” (femeia săracă, sub limita minimă de supraviețuire materială) pare să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu iese din cercul unor abstracțiuni previzibile. În Amărîtă turturea există mai multă mișcare lirică și o mai mare varietate de elemente (În stilul poeziei populare): flori, livede, pădure verde, ramură uscată, dumbravă adîncă, apă rece, vînătorul, cu care Însă poezia nu vine În contact În chip direct, ci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului. Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel, un dublu registru, În cel mai prefăcut oh al lui („oh, amar și vai de mine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o otravă, o incitare la disperare: „Cititul care-ntr-o vreme răsîpea a mele gînduri Acum nu mă mai agiută, căci citind În mii de rînduri A tale scrisori duioase, de amori Însuflățîte, Mă cufund În Întuneric de gînduri mai amărîte”... 14. O formă a iubirii este fuga de iubire. Exilul. Un om celebru a spus chiar că fuga este singura formă de scăpare În amor. Fuga este, În fond, arma cea mai eficientă a lui Don Juan. Ea Împiedică stabilitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai pasă. CÎt trăiești, nu mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiință că nu poate exprima pe de-a-ntregul. De aici În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului”. Alecu Văcărescu nu mai are Însă „complexul limbajului”. Există la el „mai mult decît la alți poeți de Început o perversitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asta? Dacă sub numele dumitale sefac cine știe ce afaceri suspecte? Acum am sentimentul precis că aceste magazine sunt o agentură de spionaj. Canalia de fiu-meu primește bani străini. De-aia s-a dus la Berlin. Saferian își clătina mereu capul, amărât. -- Așa e comerțul, nu-i alegere! Ar fi riscat dacă refuza, s-a consultat cu toți armenii de vază. De nu primea el, magazinele tot se înființau, sub un alt nume, o bancă la care erau interesați oameni politici puternici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai are uzul complet al graiului și albrațului. . - Nu importă, un timp măcar trebuie să-l lăsăm să-și vie înfire, nu putem trece peste el. Ar trebui să-i vorbești personal. Multe zile Conțescu șezu întins pe pat, foarte amărât și taciturn. Își mișca cu maximă forță degetele brațului paralizat, căutând să le dezmorțească. Ca să nu se obosească vorbind, G. Călinescu făcea numai semne. Încolo, mânca bine, era liniștit și se întrema. Într-o bună zi făcu semn că vrea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în afară de câțiva înalți funcționari de stat, se perinda un areopag de gânditori unii mai străluciți ca alții, iar unul dintre ei a luat cuvântul ca să întrebe dacă "ne gândisem să definim violența". Firește că nu, cercetătorii de teren, acești ignari amărâți, sunt prea stupizi și prizonieri ai unui mare vid epistemologic care-i împiedică să definească obiectul propriei cercetări! Dincolo de glumă, problema este evident importantă și n-o putem evita. M-am exprimat adesea pe acest subiect și voi încerca neîncetat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și a colaborat și la revista „Ion Creangă” din Bârlad. Amintiri despre Tudor Pamfile care a fost îndrumătorul lui: Pamfile a avut o viață patetică. Soția sa voia să‐ l rupă de preocupările lui, pentru o viață modernă. Era foarte amărât. Ea î i spunea mereu: „ai rămas morar ca la Țepu”. A murit la 39 de ani. Toți s‐au 305 mirat că așa de tânăr stingându‐se, a rămas cu o valoroasă operă în patrimoniul național”... G.G. Ursu din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ultimul timp, unul dintre subiectele exploatate cu multă vervă de „patrioții” de la Chișinău este legat de numele lui Eminescu. Condeie vigilente, vitriolant-polemice i-au desființat în articole kilometrice (uneori desfășurate în foileton) pe „cosmopoliți”, „masoni”, „europeniști”, pe „agenții plătiți”, „nepatrioții amărâți și inconștienți” etc., care l-au „atacat „pe poetul național”. Ținta principală a blestemelor a fost revista bucureșteană Dilema, care a provocat disputa printr-un număr consacrat lui Eminescu; dar, cum „războiul”, pentru o mai mare credibilitate, trebuia mutat pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
zilnic pentru Marguerite pe mă-sură ce deceniul se apropia de sfârșit. Când ea și Grace au găsit refugiul de pe insula pustie au putut să adopte o nouă înfățișare, nu ca un cuplu de femei din Troia, ca să spunem așa, amărâte că li se răpise patria, ci ca niște artiste care își deschideau ochii în fața realităților condiției umane. Înainte de război Marguerite căutase să se convingă pe cale rațională că era încă prea tânără ca să scrie cartea despre Hadrian și Antinous. Călătorise peste
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
știuse că de fapt călătorise cu ministrul. Acesta nu l-a mai lăsat să-și spună păsul, ci i-a explicat: „Să știți, că m-am gândit astă noapte la problema dumneavoastră și nu aveți dreptate." La care cetățeanul, foarte amărât, îi spune; „Atunci rămâne ca în tren" și plecă pe ușă. Desigur, că nu mai avea nici un rost să-i repete ce spusese în tren în eventualitatea că n-ar avea dreptate. Și vorba a rămas și probabil va rămâne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ștefan cel Mare era așa de bătrân, încât picioarele nu-l mai țineau, dar el mergea înainte cu inima. - Ceahlăul este situat sus pe munte. - Moș Dănilă sta pe vine să prindă vulturii de pene. - Fabula descrie povestea unui cățel amărât și prost care se deda la peregrinări gratuite în spatele boului. - Zoe și Tipătescu se iubeau pe la spate. - împăratul avea o grădină și în fund un măr. Și lista ar putea continua până hăt departe, dar eu consider, că aș putea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
examen calitativ amănunțit, li s-a trecut un nou termen se valabilitate, 5 august 1995. Intre timp armata americană, devenită o giumbușlucară incurabilă, și-a băgat nasul în mai multe țări sub diferite motive, pe ici mai bătând niște state amărâte precum Granada, care avea o forță militară formată din 19 soldați, grupați câte doi la o pușcă, pe dincolo mai luând-o peste bot, precum s-a întâmplat în Sudan, când cele două facțiuni adversare din țară s-au coalizat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai avea forma de pasăre, fiindcă de fapt celulele erau distruse demult de atâta îngheț. Și atunci americanii au procedat, așa cum obișnuiesc ei de obicei, o fac pe-a binevoitorii, pe-a prietenii năpăstuiților și le dă pentru hrană statelor amărâte, ceea ce nici la câinii lor perfect americanizați, nu le-ar da. Auzind de chilipir, cică la ușa lui Obama s-ar fi prezentat cu căciula în mână unul cu numele de Traian Băsescu, președintele unei țări estice care din țară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]