1,253 matches
-
arde-i una, nu-ți pierde cumpătul și ești omul meu... — Să mă ia dracu’ dacă-s eu! Upshaw se aplecă peste masă, drept în fața lui Scoppettone. — Mi se rupe. O să intri diseară la o identificare, împreună cu alți suspecți, și amărâții ăia trei de la Moonmist Lounge or să se uite la voi. Trei spălăciți amărâți, care cred că toți macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dracu’ dacă-s eu! Upshaw se aplecă peste masă, drept în fața lui Scoppettone. — Mi se rupe. O să intri diseară la o identificare, împreună cu alți suspecți, și amărâții ăia trei de la Moonmist Lounge or să se uite la voi. Trei spălăciți amărâți, care cred că toți macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume pe care Dudley i le dăduse mai devreme, cu niște Roșii care trebuiau verificați. Alte belele și, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
credit cu bătrânul poponar. Îți rămân dator pe chestia asta, pentru c-a trebuit să-l agresez puțin ca să-l fac să cânte și i-am promis să-i țin pe cei de la Omucideri departe de el. Puștiule, fraieru’ ăla amărât nu era în stare să omoare nici o muscă! — Căcat! De ce-a trebuit să vorbești cu el? Pentru că avea legături cu Comitetul Sleepy Lagoon? — Nu. Încercam să fac niște conexiuni pe niște chestii murdare cu comuniști și-am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire. — Unde e Dumnezeu în piesa ta? — Dumnezeu este cu noi, dar având toată lumea în grijă poate îi mai scapă vreun amărât. — Nu-i chiar așa, i-am replicat, eu cred că... 120 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Dumnezeu ne-a adus pe lume, mă întrerupse Ioana, ne-a dat libertatea de alegere, noi trebuie să ne des curcăm cum putem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îngroșă glasul, iar după o pauză scurtă, care nouă, însă, ni s-a părut uriașă: ...și "cognomen", adică porecla, cum ar fi Barosanul! Era cel mai bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispuneau, oricât de amărât ai fi fost. Lecțiile lui, cele mai bune lecții pe care le-am primit ca elev, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui, neîntrecută! I se dusese faima în lumea școlărească a Bucureștilor, și era adevărat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că vă ia mama dracului?! ― Da' voi ce căutați? ― Noi avem oră liberă și sîntem la noi acasă; da' voi n-aveți nici un rost aici și vă rog s-o ștergeți cât mai repede! Frumos vă stă să chiuliți, mă, amărîților? Am să vă iau numărul și să vă reclam lui Balaurul (Balaurul era Ion Roman, directorul de la Mihai Viteazul.) ― Iete, mă, ce deștepți! Voi să ne reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vizite pe la "verișoare", cu toate că eu, întotdeauna, eram foarte serios, întrucît veneam în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam cu cîte-o privire dulce sau cu o scurtă strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
are s-o știe!... ― Poate, dar nu e sigur. Mai bine îmi faci tu unu' d-ăla spaniolesc, cum ai spus că-i zice, și am rezolvat problema... Nu vreau să creadă o mea că e mai ceva ca mine un amărât de spirist! Este? ― Este! oftai eu, mai mult decât plictisit. Fii pe pace, îți fac madrigalul... Mâine, poimâine, ți-l dau... Până atunci, răspunde la celelalte întrebări ale "oracolului". Dar iată că îndrăgostiții se-ndulciră la poezie... Și de unde la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
La templul Shaolin. - Dar... credeam că... toată nenorocirea asta care se apropie de oamenii din Luoyang... - N-are nici o legătură cu noi. - N-are? Dar binele și răul? Dar agresiunea și apărarea? Dar ajutorul pe care l-ai putea da amărâților ăstora care nu au cum să se salveze? - Nu există bine și nu există rău. Există doar viață și moarte. Există doar adevărul și aparențele lui. Așa cum știi foarte bine. - În lumea din care vii nu există bine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să ți se Întâmple. Alexandru Își descreți fruntea. O admira pe Erina pentru puterea ei de a bagateliza tot răul de pe lume și de a aduce o fărâmă de zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire. — Unde e Dumnezeu în piesa ta? — Dumnezeu este cu noi, dar având toată lumea în grijă poate îi mai scapă vreun amărât. — Nu-i chiar așa, i-am replicat, eu cred că... — Dumnezeu ne-a adus pe lume, mă întrerupse Ioana, ne-a dat libertatea de alegere, noi trebuie să ne des curcăm cum putem cu ce-am primit. Oare plătim pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca noi ăștialalți, proștii. A urmat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și l-a lăsat horcăind În buruienile de la marginea potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a răcorit nițel, l-a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia și-a cătat liniștit de treburile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curvă și-mi făcea scârbă. Cu toată sila, tot am pândit-o să văd dacă i se lărgise păsărica după ce-o armăsărise ăla. Dar buzișoarele erau la locul lor, nici mai deschise, nici mai Închise.” Lică părea cu adevărat amărât și ceilalți nu mai cerură amănunte. Se rânduiră iarăși la sticlă și-și aprinseră cioatele de țigări. „Ia zi, bă Lică, voi, rudarii, vă Însurați și faceți copii devreme, pe la șaișpe-șaptișpe ani. Tu câți ai?” „Paișpe neîmpliniți. N-am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mulți iepuri dintr-un foc: Întâi și-ntâi, deveneai bărbat - un om care știe să țină În palme și arma, și curul muierii; apoi te Întorceai cu o meserie gata Învățată, nu erai nevoit să aștepți cu anii pentru un amărât de carnet care Îți dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni. Unui primar din sat Îi zicea, față de alții: „Ce faci, bă, pulă cu urechi?”. Iar ăla nu se supăra, Îi răspundea cuviincios. I s-a Întâmplat Într-o zi că a călcat pe cap, În drum spre oraș, un amărât de motociclist care n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese declarat nevinovat. În urma accidentului, crescuse și prețul buteliilor umplute pe sub mână, căci fuseseră cheltuieli mari. Plătise din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese declarat nevinovat. În urma accidentului, crescuse și prețul buteliilor umplute pe sub mână, căci fuseseră cheltuieli mari. Plătise din greu și surghiunirea unui amărât de ziarist de la o foaie județeană. Tinerelul habar n-avea despre cine era vorba și scrisese la rubrica de fapte diverse despre camionagiul ucigaș. Nu peste multă vreme, conducerea ziarului l-a concediat și, drept pedeapsă, l-a trimis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei buni de muncă - se Împuținaseră, căci mulți plecaseră la oraș, pe șantiere, ca să construiască socialismul cărând ciment și cărămizi cu cârca, erau bine plătiți, aveau concedii de odihnă, mergeau În stațiuni, erau, pe scurt, un fel de domni față de amărâții care rămăseseră la coada sapei și n-aveau după ce bea apă. Conducerea țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste câteva zile Într-o declarație pentru Miliție și pentru procurorii militari veniți să-l ancheteze pe amărâtul de soldat. O copie a documentului a circulat prin sat pe sub mână căci, deși nu avea cine știe ce instrucție, secretara de la IAS care o bătuse la mașină Își dăduse seama că era ceva cu totul În afara obișnuitului. Peste ani, la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cam cât acestea costă. De-mi vor reveni - o, fericite ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se țineau deoparte și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să facă săpături cam pe unde babele și moșii satului Îi păcăleau că ar fi fost Îngropate lucruri de preț și, mai ales, oale pline cu galbeni lucitori, ascunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că s-ar fi Întâmplat nu știu ce și că te-au băgat pe tine la gros.” „Vorbește lumea prea multe, părinte. M-au chemat să dau niște declarații și atâta tot. Nu l-am omorât eu pe amărâtu’ ăla, Dumnezeu să-l ierte. Nu eu!” Își urmă vorba mai apoi, cu toate că preotul nu-l Întrebase nimic: „Mă pregătesc să mă duc la Război, mâine!”. „Foarte frumos, e bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]