756 matches
-
nu înseamnă în mod necesar o negare a realității identității, ci o subliniere a statutului ambivalent al acesteia: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată 7. Am observat de altfel că majoritatea teoriilor identității conțin implicit această idee de ambivalență a sa: în același timp stare și proces. Altfel spus, identitățile "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp, fapt constatat de la Durkheim (1964) la Weber (1968) sau de la Shils (1957) la Hall (1991
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu pe atât de paradoxal, pleacă de la observația că majoritatea teoriilor identității colective se referă implicit sau explicit la ambivalența stare-proces: identitățile colective "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp. Ideea se bazează pe constatarea faptului că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
felul acesta ne apar lucrurile în acest moment -, atunci unul dintre interesele explicite ale tematizării filosofice a cunoașterii trebuie să fie chiar "ființa" sa proprie, ceea-ce-este ea, fapt care implică și o cercetare a "ființei" cunoașterii. De aici o anume ambivalență poate o duplicitate a filosofiei: aceasta își întoarce demersul către tipul de cunoaștere pe care îl reprezintă, chiar și atunci când obiectul tematizării sale este altceva decât ea însăși. Poate fi recunoscută această situare "duplicitară" a filosofiei și în reconstrucțiile filosofice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două sectoare izbucnește adeseori și se revarsă În stradă Protestele societății civile la forumurile politice globale și la Uniunea Europeană, ca și la conferințele și Întâlnirile la nivel național și regional, au crescut semnificativ În ultimii ani. O bună parte a ambivalenței venită din partea actorilor guvernamentali, dar și sentimentul crescând de frustrare și supărare al activiștilor se datorează agendelor politice aflate În conflict. Mișcările transnaționale ale societății civile Își folosesc influența pentru a obține o recunoaștere crescută a drepturilor universale ale indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
explică rezistența și amplitudinea acestora. Corupția, de pildă, este explicată atât ca fenomen deviant, cât și ca ,,un substitut funcțional al unei reforme care nu a fost dusă până la capăt”. Rezultatele investigațiilor au stat la baza reformei În justiție; c) ambivalența dezvoltării. Impactul sociologiei asupra sferei publice s-a resimțit și prin problematizarea dezvoltării societății românești În tranziție În termenii ambivalenței procesului. Avându-și sursa În ambiguitatea modernizării, care cumula două discursuri contradictorii și Înrudite (,,discursul eliberării” și ,,discursul disciplinării” - Peter
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al unei reforme care nu a fost dusă până la capăt”. Rezultatele investigațiilor au stat la baza reformei În justiție; c) ambivalența dezvoltării. Impactul sociologiei asupra sferei publice s-a resimțit și prin problematizarea dezvoltării societății românești În tranziție În termenii ambivalenței procesului. Avându-și sursa În ambiguitatea modernizării, care cumula două discursuri contradictorii și Înrudite (,,discursul eliberării” și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
resimțit și prin problematizarea dezvoltării societății românești În tranziție În termenii ambivalenței procesului. Avându-și sursa În ambiguitatea modernizării, care cumula două discursuri contradictorii și Înrudite (,,discursul eliberării” și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism” al rațiunii umane impersonale (Touraine), a puterii uniformizatoare a dreptului, contabilității, educației bazate pe cultivarea caracterului impersonal al relațiilor, pe de o parte, și rezistența culturilor particulare, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tineri și de bătrâni. Și tot femeilor le revine sarcina de Îngrijire frecventă a nepoților și a părinților În vârstă și care sunt dependenți. Prin excesul sau, din contră, prin insuficiența lor, practicile de Întrajutorare sunt potențiale surse de conflicte. Ambivalența pe care aceste tipuri de practici o suscită provoacă tensiune, dar și dependență intergenerațională. Analiștii sociali au subliniat și costul psihologic pe care Îl generează solidaritatea Între generații: femeile din generația-pivot resimt mai des decât bărbații aceste dificultăți (Attias-Donfut, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de cineva din "popor" și nu de cei care provin din rândul "elitei" (trebuie reamintit că această distincție este morală și nu situațională). Așadar, populismul și democrația întrețin o relație mult mai complicată (Mudde, 2007: cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților (Canovan, 1999; Mény și Surel, 2002b). În această luptă, populismul se situează în mod clar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cazului în care deplasează sistemul politic înspre o extremă. Manifestarea populismului sprijină sau stânjenește democrația, de obicei, în funcție de cât de bine funcționează deja democrația. Chestiunea "relațiilor majoritate-minoritate" constituie un exemplu util în acest sens. După cum subiliniază Mudde și Rovira Kaltwasser, ambivalența relației este direct legată de contradicțiile interne ale democrației, adică de conflictul dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților. De vreme ce populismul este clar de partea regulii majorității, apariția unei reguli populiste într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vrut să nu se fi întâmplat acest lucru. Dar este prea târziu. Stiu că după primul pahar, vor urma celelalte. Terapeutul - Vom revedea avantajele și dezavantajele consumului de alcool. (Metodă utilizată, în general, pentru a amplifica starea de contemplare și ambivalența pacientului). Pacientul - N-are rost să facem lucrul acesta. Stiu bine că este o prostie să bei și plătesc deja pentru asta destul de scump. Dar nu reușesc să mă controlez. (Pacientul este contemplativ: își recunoaște problema, suferința și dificultățile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentul ținând cont de formularea cazului și de particularitățile și preferințele persoanei. Această terapie valorizează experiențele emoționale și interpersonale atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. Ea combină intervenții directive și intervenții non directive, motivaționale și non motivaționale. Ea lucrează ambivalența persoanei. Această terapie impune angajarea personală a terapeutului, deoarece travaliul terapeutic cu persoanele suferind de bulimie poate fi anevoios, insecurizant și cu satisfacții reduse. Terapeutul trebuie să fie conștient de reacțiile sale contra-transferențiale negative. Terapia a încercat să-i redea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conștiinței și care filtrează informația pentru a produce gânduri automate negative. Conform teoriei lui Beck, unele gânduri contradictorii („Nu trebuie să beau”/” Pot foarte bine să beau doar un pahar”) sunt, în plus, prezente simultan în mintea pacientului: acestea generează ambivalența și favorizează recăderea. In cadrul terapiei sale, la fel ca și Ellis, Beck insistă pe restructurarea gândurilor disfuncționale, dar utilizează și tehnici comportamentale. Utilizarea actuala a terapiilor comportamentale și cognitive Cea de a doua Conferință a consensului validează utilizarea terapiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
alcoolo-dependenți. In stadiul de precontemplare, terapeutul își propune să-l ajute pe subiect să perceapă riscurile și problemele legate de conduita adictivă, deci să determine apariția unei îndoieli. In stadiul de contemplare, travaliul terapeutic constă, în mod esențial, în explorarea ambivalenței, ajutând pacientul să exprime multitudinea de argumente în favoarea schimbării, cât și a riscurilor la care se expune dacă nu se schimbă. Acest stadiu permite amplificarea încrederii subiectului în capacitatea sa de a-și schimba comportamentul. In stadiul de determinare, i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In stadiul de acțiune, terapeutul îl însoțește pe pacient în procesul de schimbare a comportamentului, de exemplu, sevrajul. Intărirea este, în acest stadiu, esențială. In stadiul de menținere, terapeutul propune strategii de prevenire a recăderii și explorează, în mod regulat, ambivalența, pentru a îndepărta eventualele îndoieli privind importanța schimbării efectuate. In stadiul de recădere, terapeutul lucrează în vederea dedramatizării situației și determină pacientul să se angajeze din nou în acțiune. In cadrul acestui stadiu, metodele sunt utilizate pentru a diminua riscul evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru ea, dacă continuă să bea, lucru care are un efect motivațional important asupra sa. La sfârșitul acestui travaliu terapeutic, voința de schimbare a Soniei în ceea ce privește alcoolul este identificată: ea se află în mod clar în stadiul de a acționa Ambivalența continuă să fie prezentă: ea știe că recăderea face parte din traseul subiectului alcoolo-dependent aflat în sevraj. Analiza funcțională a situațiilor de risc Primul travaliu terapeutic constă în stabilirea listei cu situațiile de risc de consum de alcool. Acest travaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de adaptare asociate unui anumit moment al vieții; este vorba uneori despre singurătate, asociată sau nu unor deficiențe de competență socială, sau unei probleme de doliu. Aceste persoane ar prezenta elementele unui prognostic terapeutic negativ cum ar fi o puternică ambivalență, o stimă de sine redusă, o greutate mică, comportamente și cogniții bulimice importante. Fairburn și Wilson, 1993; Vandereycken, 1996. American Psychiatric Association, 2000. Michel, 2002. Terapeuții discută împreună cu pacienta rezultatele evaluării pentru a o informa în legătură cu situația sa. Fairburn și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Conform lui Marlatt, este vorba despre o "cădere și nu o recădere" (a lapse not a relapse). Miller și Rollnick, 1991. Vezi capitolul 3. Este inutil să se încerce convingerea, forțarea subiectului: persuasiunea directă nu este eficientă pentru a rezolva ambivalența; ea amplifică chiar rezistența acestuia (Karno și Longabaugh, 2005). Percepția unei rezistențe este semnalul că o schimbare de strategie devine necesară. Este, în plus, important să încurajăm speranța, oferind mai multe posibilități de tratament. Vezi capitolul 3. Dunn și al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aplicabilitate și realism sunt noile trăsături ce caracterizează geopolitica. Pământul ia locul personajului principal - eroul, în narațiunile geografico-istorice ale geopoliticienilor, configurând decisiv istoriile naționale, povestirile exemplare, caracteristicile grupurilor etnice și naționale etc. Ca o manifestare a unui răspuns la modernitate, ambivalența geopoliticii față de societatea Germaniei weimariene trebuie considerată, credem noi, ca un aspect al modernismului, chiar dacă deseori își exprimă opoziția cu tendințele vieții „moderne”. „Limbajul geopolitic, ce descrie natura organică a statului [...] și influența determinantă a geografiei asupra politicii, a structurii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mod necesar de conflictele adesea războinice cu vecinii și să se bazeze totdeauna pe particularismul unificator al unui naționalism justificabil fie prin unele principii ideologice, fie prin diferențe culturale sau etnice mai mult sau mai puțin reale. În felul acesta, ambivalența morală situează fenomenul în latura negativă a naționalismului cînd acesta rămîne nedesăvîrșit, dar poate și să-l înfățișeze într-o lumină pozitivă atunci cînd, atin-gîndu-și ținta, se potolește. Ori, tocmai această concepție complexă asupra națiunii și a naționalismului a căzut
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
naționale într-un mod totuși temperat. Cît despre Croația devotat papistă aceasta nu are nimic de invidiat la ortodoxa Serbie, în această privință. Faptul că, ostracismul mental, generat de această confuzie de situații distincte este însoțit la vest-europeni de o ambivalență a sentimentelor și a discursului față de cei din Est nu schimbă lucrurile. Vest-europenii consideră societățile din Est drept niște etnii cu moravuri inacceptabile. Dar, pe de altă parte își pun și problema integrării acestor supraviețuitori ai tiraniei totalitare în marea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
umbra Vezuviului. “Pinul gracil“ și “floarea de agavă“, “bulevardele de viță de vie“. “Coama apei ce se turtește la mal“. Jerbele de piatră, insulele trandafirii născându-se, încununate cu liliac sunt elemente ale unui univers câruia Vasile Pârvan îi observa ambivalența. Dualitatea. Numai pereche, ficțiunea și realitatea, iubirea și necredința, viața și moartea, exprimate în culoare leagănă creația, dorința de cunoaștere, bucuria de a trăi. Numai așa sălășluiesc clopotul timpului, nemoartea liniei, “acel vis care se înfăptuiește imediat“, de vreme ce lumea Mediteranei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar trebui să traducem această ambivalență (povestire sacră ce stârnește râsul ascultătorilor) printr-o hibridizare a genurilor, prin melanjul dintre genurile serioase și cele ușoare, eventual cu un scop „pedagogic”: pentru a putea transmite unor copii bagajul cultural și valorile religioase tradiționale, naratorul introduce elemente comice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gândit probabil și etnograful, care l-a Întrebat imediat pe Yellowman: „Atunci de ce este spusă povestea și adulților?”. Răspunsul indianului - „Pentru că prin povestire totul devine posibil” - elimină orice șansă a unei „raționalizări” moderne și plasează atitudinea despre mit În sfera ambivalențelor specifice uzajului din societățile În care mitul este activ: Povestirile despre coiot nu sunt simplu divertisment. Ele sunt construite În mod conștient În așa fel Încât să ofere o intrigă atractivă, care poate funcționa ca o poartă către considerații mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specialiști sunt marginalizați În plan social sau plasați, Într-un anumit fel, În afara colectivității pe care o servesc. ș...ț Vracii pricepuți și practicanții riturilor magice provin adesea din comunități cu statut social minor. O caracteristică majoră a sorcery este ambivalența ei. Ea este protectivă și distructivă, iar combinarea acestor forțe este o componentă esențială a puterii ei. Acesta este un aspect specific, de exemplu, vindecării, care folosește otrăvuri pentru a Însănătoși. Ambiguitatea profundă a sorcery este relevată și de imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]