2,720 matches
-
Elena Mihăescu, soția scriitorului comemorat, la care a participat în anul 1971. Cu această ocazie l-a cunoscut pe poetul N.Crevedia,( cumnatul lui Gib I. Mihăescu), redând schimbul de epigrame dintre cei doi:” La un pahar îmi tot vorbești/Amețindu-mă cu povești/ Însă noi știm că ești Crevedia/ Care și-a băut...via!“( Al.Florin Țene), la care N. Crevedia a răspuns: “Mă tot critici la o tămâioasă/ Cu o epigram c-am țepoasă,/ Se vede că ai talent
COMEMORAREA SCRIITORULUI DRĂGĂŞENEAN GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349829_a_351158]
-
de HP-politruci abili, lingăi cu șefii și fiare nemiloase cu oamenii de rând, erau răsplătite cu funcții directoriale remunerate cu salarii consistente și privilegii nobiliare. HP-ul politruc nu avea morală, nu avea principii. Ideologia comunistă o considerau „gargară” pentru amețit fraierii de rând, cărora le serveau și sloganuri patriotarde, naționaliste. Atunci s-au demonetizat principiile sfinte ale iubirii de neam și țară, a respectului față de strămoși. Dacă în perioada comunistă a fost posibilă crearea și dezvoltarea industriei naționale, precum și modernizarea
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
frumoasă, Oricât de mohorâtă, de zbuciumată ar fi fost ... Astăzi, când norii sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi lasă răni adânci, inestetice, Pe care, însă, doar eu le văd Și doar eu le simt ... Jocul ploii mă amețește Cu zburdălnicia lui. Am uitat de ce plâng, De ce bătăile inimii palpită, înfiorate, Și nici măcar nu mai știu De ce e atât de toamnă în mine... Referință Bibliografică: NOSTALGIE DE TOAMNĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
pătrunzătoare, ochii lui negri ca două mărgele și masculinitatea transmisă prin toți porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituția lui fizică, aerul de bărbat cu experiență care le știe pe toate și stilul său de abordare o amețeau de plăcere, o făceau să se înfioare și să transpire abundent în prezența sa”. Și în sfârșit, autoarea vine cu cheia acestei întâmplări care s-a sfârșit cu decesul Danei, anticipând într-o mare măsură deznodământul: tânăra era „atrasă de
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
față să fiu primăvară-n toate! Zvon de iarnă S-a-ntristat deodată toamna și-a venit vântul prin crengi Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite. S-a ascuns deodată, prințul după nori și a lăsat-o, Vântului, s-o amețească în tristeți învârtejite. S-a zvonit că mâine-n zori, sora-și cheamă-n ajutor, Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor. Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară, Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte Dându
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
manifestă interesat de ea!” - Buuun!... Ești cumva... polițist? - Hei, de unde naiba știi tu asta?! Da, sunt. - Pentru că ai fost sincer, am încredere să mă conduci o parte din drumul spre casă, dacă nu te deranjează și nu-i prea târziu... Amețit mai mult de întrebările Marianei decât de băutură și încântat de prezența ei de spirit, Fănel a intenționat să ia mașina din parcarea de la serviciu. Fata s-a opus cu multă hotărâre, fără să sublinieze adevăratul motiv. El a uitat
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
Macro. Am să te chem atunci Probus, să-mi alegi vinurile pentru petrecere! -Zeii să vă ocrotească ilustre! Mărinimia voastră nu are margini! -Bine, bine! spuse Caligula. Acum lasă-ne singuri Probus, spuse Caligula mulțumit de slugărnicia amfitrionului. Macro se amețise cumva, însă se putea încă vorbi cu el. Caligula părea însă să nu aibă nimic din efectele binecunoscute ale licorii lui Bacchus deși băuse destul cât să se amețească. -Ce se mai aude prin insula lui Tiberius pretorianule! întrebă Caligula
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
-ne singuri Probus, spuse Caligula mulțumit de slugărnicia amfitrionului. Macro se amețise cumva, însă se putea încă vorbi cu el. Caligula părea însă să nu aibă nimic din efectele binecunoscute ale licorii lui Bacchus deși băuse destul cât să se amețească. -Ce se mai aude prin insula lui Tiberius pretorianule! întrebă Caligula. -Nu s-a schimbat nimic din ceea ce știi, îi răspunse Macro așezându-și în față tăvile cu bunătăți. Își duce traiul pe mai departe precum știi! Zeii să-i
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
câmpul în care culorile ierburilor, ale cerului, ale apei, nu seamănă cu cele văzute până în acel punct. Curge serul din punga aninată de brațul de fier. E ca un strigăt cu gheare acel braț și mă sperie Doamne, mă sperie. Amețesc și cer oxigen. Nu mi se răspunde. Rotunjesc buzele a cuvânt, aud o bufnitură, un geamăt ușor apoi mâna binecunoscută a mamei îmi atinge fruntea. A venit odată cu aerul. Ea este oxigenul trăirilor mele, floarea din care sămânță m-am
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
mai blând la început. Mi-a spus că suntem prieteni, că mă apreciază, apoi, brusc a scos un bulan de cauciuc, m-a lovit în moalele capului și mi-a strigat - NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam, eram și amețit de la lovitură. Omul mi-a promis că-mi sparge dinții, mă bagă la pârnaie, îmi ia casa, slujba, tot, mă las gol-goluț. Adevărul este că am întâlnit în viață tot atâta ură, cât și posibilități de cunoaștere. Nimeni nu a
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347565_a_348894]
-
curată. Eu mereu te-am dorit chiar de aș fi murit, să te am lângă mine aproape. Sub o stea te-am ascuns și apoi am pătruns, cu sărutul adus de departe. Eu mereu am căzut și apoi am zăcut, amețit de iubirea nebună. Și apoi ți-am cântat cu-al meu suflet curat, ca vioara frumoasă pe strună. Ești doar înger divin printre aștri când vin, eu te văd ca o stea fermecată. Și apoi te zăresc când cu tine
O STEA DINTR-UN VIS de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347585_a_348914]
-
curată. Eu mereu te-am dorit chiar de aș fi murit, să te am lângă mine aproape. Sub o stea te-am ascuns și apoi am pătruns, cu sărutul adus de departe. Eu mereu am căzut și apoi am zăcut, amețit de iubirea nebună. Și apoi ți-am cântat cu-al meu suflet curat, ca vioara frumoasă pe strună. Ești doar înger divin printre aștri când vin, eu te văd ca o stea fermecată. Și apoi te zăresc când cu tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
e-n tine curată.Eu mereu te-am doritchiar de aș fi murit,să te am lângă mine aproape.Sub o stea te-am ascunsși apoi am pătruns,cu sărutul adus de departe.Eu mereu am căzutși apoi am zăcut,amețit de iubirea nebună.Și apoi ți-am cântatcu-al meu suflet curat,ca vioara frumoasă pe strună.Ești doar înger divinprintre aștri când vin,eu te văd ca o stea fermecată.Și apoi te zăresccând cu tine vorbesc,și în suflet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară. Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise și pe locuitorii acestei țări când le-a adus prima ninsoare, împodobind copacii și streșinile caselor cu cristale și diamante. Și acum?... Să nu mai reușească să-l transforme într-un gândac pe nemernicul ăla? Să mă verific încă o dată
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
nu întâmpinară niciun obstacol. Urmară aceeași cale de întoarcere și la orele târzii ale serii ajunseră la conacul boierului Ciocoiu. Ascunseră desagii cu aur la loc sigur și se așezară la un ospăț cu fripturi și vin până dimineața când, amețiți de băutură, căzură într-un somn adânc. După o săptămână, cei doi boieri uneltitori îl luară pe viitorul vodă și cu o trăsură însoțită de ceata vânătorilor de vampiri porniră în secret pe drumul către Înalta Poartă. Trimiseseră deja un
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
pură-n care vreau să fiu-... Ninge duios și-n mersul meu sonor Vremea dospește văzduhul violet, Eu vreau în poezie să cobor, O, prind a bate ceasurile-n suflet! Se-ntâmplă,-atunci, secunda să ivească Un sunet cald, (eu amețind ușor), O umbră lânga mine să se-oprească Și să-și întindă brațele de dor... Fiorul cu răsuflarea vie, Cu fluxuri și refluxuri de iubire Pe sângele-n sălbatică-armonie Picură șoaptele în neștire ... Și se-nfiripă în gândul avântat O
SĂLBATICĂ ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350110_a_351439]
-
Pe-o țandăra de lume - e lumea ta?, a mea? - Rătăcitori banali, înfiorați de stele... Să vii să-mi pui pe deget suava prima stea! Ne frământam tăcerea în murmure duale Cuvintele s-ajungă la mine cum au fost, Dar amețit de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]
-
Nuante > PRESIMȚIREA CUVINTELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Uneori, după somnul de noapte, ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce
PRESIMŢIREA CUVINTELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350148_a_351477]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUPRAVIEȚUIRE PRIN IUBIRE Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă vrei să supraviețuiești, apucă-te să iubești! De ce să te nenorocești și-n alcool să te-amețești? Dacă ai o supărare, un necaz așa mai mare, când cineva drag îți dispare, apucă-te de iubit frățioare! Și ai să vezi c-o s-o duci bine, venind totul de la sine, iar buzunarele-ți vor fi pline, rezolvând totul
SUPRAVIEȚUIRE PRIN IUBIRE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350184_a_351513]
-
țesută din lacrimile îngerilor. Respirația verii are parfum de iarbă proaspăt cosită și gust de fragi sălbatici. Am așteptat cu ardoare atingerea catifelată a verii, să ies în grădina casei mele în care au înflorit o multitudine de flori ce amețesc privirile trecătorilor. De-a alungul aleii, stau mândrii trandafirii stropiți cu roua tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunății ce-mi sărută inima cu petale de dragoste și nostalgie. Parcă, trandafirii îmi
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
vedea bine și se uita cu-un ochi la slănină și cu altul la slăvină) a geșit culoarea mușcatei, pe când alții ziceau că... toanta, după mintea ei de guguștiuc, credea că floarea albă ar fi simbolizat fecioria miresei. Până la urmă, amețiți de băutură, veseli, certăreți, curioși să afle cu cine s-a iubit soră-mea, până la urmă au fost convinși de lelea Măria că au fost păcăliți, o răzbunare pe soacra mică, doar așa-i la nuntă unde se tocmesc cuscrii
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
-mă cine va câștiga derby-ul la hochei din meciul de diseară, simțindu-mă, măcar pentru câteva momente, un simplu muritor ce are pasiuni și preocupări dintre cele mai terestre... Am intrat, într-un târziu, într-o berărie, pentru a mă ameți un pic și a încerca să nu mă mai gândesc la nimic. M-am așezat la masă și am privit absent televizorul la care se difuzau piese muzicale de duzină. Am fost servit de o chelneriță tânără, pe care am
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
sensuri. Câteodată, beau ceva tare (în tinerețe am cochetat și cu absintul) pentru a uita de tot și de toate, pentru a nu îmi mai pune astfel de întrebări, lăsându-mă în voia descătușării simțurilor, pentru a putea simți că amețesc și că plutesc - și, mai presus de toate, pentru a nu mă mai tortura (fie și pentru o perioadă determinată) cu speculații intelectuale, cu întrebări rămase fără răspuns. Iată, ce șir al întâmplărilor - după serviciu, am nevoie de măcar o
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
sufletului, ca apoi să le folosești pe cele ascuțite, adică pe ale tale. Mulți spun că spiritul este ascuțit. Adică tu ești vârful de lance al trăirilor acumulate și acidul vieții. Fără tine cred că aș fi mers înapoi până amețeam, sau chiar muream pe interior, devenind un robot și atât. Oare așa ajung oamenii la care mă uit ca la niște păpuși din metal umblătoare, neunse demult? ****** Anna, hai să adunăm frunzele toamnei, să le așternem ca într-un cuib
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]