866 matches
-
om, atâta doar că era mult mai mare, avea aripi și era făcută din lumină. Îngerul dormea profund, respira în somn egal, liniștit. Gârmoci a început să dârdâie ca varga: Bă, așa ceva nu s-a mai pomenit! a grăit el amețit. Devenise iar tipul nesigur, care nu e capabil să ia decizii. -Precis e trimis de americani, și-a dat cu părerea Fanache. Paștele mamii lor de imperialiști, ăștia nu ne lasă deloc în pace, se țin de capu nostru! Paștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Unul dintre mecanicii cei mai prietenoși de la atelier m-a rugat să dansez cu soția lui, fiindcă el amestecase băuturile și nu se simțea prea bine. Nevastă-sa era din cale-afară de atrăgătoare și se vedea că avea chef așa că, amețit cum eram de vinul chilian, am luat-o de mînă și am Încercat s-o conduc afară. Ea m-a urmat supusă, dar apoi l-a observat pe bărbatu-său urmărindu-ne cu privirea și mi-a spus că ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Primirea doctorilor n-a fost extrem de prietenoasă, dar ne-am atins scopul: ne-au dat o recomandare către Molinas Luco, primarul din Valparaíso. Ne-am luat rămas-bun cu toată formalitatea de rigoare și ne-am dus la primărie. Expresiile noastre amețite și epuizate nu au făcut o impresie prea bună asupra celui de la intrare, dar primise ordin să ne lase să intrăm. Secretarul ne-a arătat o copie a scrisorii de răspuns la epistola noastră, În care ni se explica că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cină uriașă, delicioasă, s-a dat o petrecere În cinstea noastră, În sala de mese a coloniei, cu o grămadă de pisco, băutura națională peruană. Alberto e foarte experimentat privind efectele acestuia asupra sistemului nervos central. CÎnd toată lumea era ușor amețită și binedispusă, directorul coloniei a ținut un toast călduros În cinstea noastră, iar eu, „piscotit“, i-am oferit o replică elaborată, care suna cam așa: „Ei bine, e de datoria mea să răspund toastului oferit de dr. Bresciani prin ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
resurse vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină activitate dintr-o carieră de piatră. Apoi simțeam nevoia să bem apă. Dar lichidul vital se împuținase în mod alarmant așa că îl consumam cu maximă economie. Și venea seara, când, subnutriți și amețiți, ne căutam culcușurile în patul cu saltele de paie, iar noi, cei patru frați, ne lipeam strâns trupurile unul de altul în vederea obținerii unui plus de căldură într-o cameră ce se răcea tot mai mult, încât până dimineața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele puternice ale tatălui și sub privirea caldă și grijulie a tinerei mame, un pic amețită de leuzie. După aceea, nu mai sunt povești; e ca și cum ai trage repede câteva sertare goale, unul după altul, cu zgomotul acela de gol și de ușor în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îi lăsa pe toți cu gura căscată. Cea mai apreciată dintre problemele lui a fost cea cu hora : „într-o horă joacă cinci băieți. După ce au jucat cît au jucat, doi dintre ei au obosit și s-au simțit cam amețiți. De aceea s-au lăsat păgu bași. Cîți băieți au mai rămas în horă ?“. Pe aceasta mai cu seamă o dădea învățătoarea de exemplu peste tot, chiar și în ședința cu părinții. O mare încredere i-a arătat tovarășea mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trupurile lor se cuprinseră într-o îmbrățișare plină de iubire, de promisiuni și de dorință. - Vreau să fii a mea, nu vreau să te pierd! Ești iubirea mea, jumătatea mea, te iubesc! - Mi-e rușine, mi-e teamă! Mă simt amețită! Nu știu, nu știu... - Hai nu-ți fie teamă de nimic! Te voi iubi mereu! Ai să vezi! Ai să dorești să nu mai pleci de lângă mine, iar eu te voi aștepta în fiecare zi cu brațele deschise și-n
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se pare că, dacă nu ți-aș scrie totul, tot ce pot să-ți scriu, firul viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea. Mouette, sfătuiește-mă, spune-mi ce să fac. Sunt amețită de parcă m-aș fi învârtit în cerc nebunește și parcă, oprindu-mă, capul mi se-nvârtește în continuare singur, ca o giruetă. În Dickens, eroii pun totul pe seama vân tului de apus, eu aș fi fericită să pot spune același
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Problema Cioflec e cumplită, cred că nu mai rezist. 2) Nu ți-ai mai recunoaște țara. Eu sunt în hârdău până în gât. Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc. Cu tărie, cu demnitate până la capăt, Mouette. Acum ispășirea e benignă: ne scriem, avem parte aproape de fericire. II Dimineața, 20 mai [1948], joi [...] Amețită, la 5½ dimineața am sărit din pat; se întâmpla să fie joi și n-aveam dimineața decât o oră de muncă voluntar-obligatorie, numai după-masă aveam lecții de pregă tit și seminarul politic, unde suntem ascultate, unde ni se pun note
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
După o vreme, Alfonso, care mai ridică câte un colț de pătura din când în când, concluzionează că e timpul pentru un alt pietroi și dezvelește pe Jo complet înroșită, ornată cu șiroaie de sudoare, care ne aruncă un zâmbet amețit și încântat. „E fantastic, niciodată nu am fost într-o saună atât de perfectă” mai murmură Jo înainte de a dispărea din nou într-o mare de fum, acoperită de pături. Alfonso va administra câte trei pietroaie la fiecare, cu excepția lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face Întotdeauna să se deschidă portalul trecutului prin care va năvăli lumina, atrăgând acea superbă vietate amețită. Odată, când eram deja adult, fiind anesteziat cu eter pentru o operație de apendicită, m-am văzut, cu precizia unei gravuri, Îmbrăcat În costum de marinar, călare pe un fluture Emperor abia zămislit, Îndrumat de o doamnă chinezoaică, pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dacă Îți alegeai cel mai mare dintre fulgii cenușii și Îl urmăreai cu privirea În timp ce cădea (dincolo de geamul bovindo-ului prin care te uitai), puteai desluși forma lui grosolană, neregulată și oscilațiile lui În zbor, făcându-te să te simți și amețit, și posomorât. Luminile se stingeau. Lenski se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin?!?! Turcii?!?! Mahomed?!?! Vorbește!! Turcii, Măria Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și tapat, stătea lipit de cap după ce toată noaptea transpirasem din cauza stării de rău cumplit. Nemachiată și aproape nepieptănată, palidă, ținându-mă de pereți, am ajuns până la lift, unde mă așteptau secretarul și asistenta împreună cu ceilalți doi care erau la fel de amețiți ca și mine. Veți merge cu mașina aceea, a spus secretarul. Mai sunt și alții ca voi. V-au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în termeni vehemenți pe Ion Andrieșescu și pe Paul Nicorescu (profesorul de istorie antică la Iași, unul dintre primii elevi ai lui Vasile Pârvan), spunând că n-au lucrat nimic de ani de zile și adăugând că Andrieșescu vine adesea amețit (termenul era mai categoric...) chiar la Universitate. S-a spus chiar că amândoi ar avea „mutre tipice de francmasoni”, afirmație care a mai înveselit puțin atmosfera! Am intervenit în discuția devenită ca de obicei în asemenea împrejurări, foarte aprinsă, și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Era cu toate astea un tânăr impunător: cred că putea fi socotit cel mai frumos cap încoronat al Europei. Distinsă și plină de prestanță, regina se ridicase în picioare, zâmbitoare, îmbrăcată toată în alb. Răspundea aclamațiilor. După ce a trecut convoiul, amețită încă, Soltana s-a dezmeticit abia când m-a descoperit plutind în chip neașteptat deasupra tuturor, în cârca unui bărbat. IAȘII ÎN 1940 II În spatele așezământului spitalicesc al Spiridoniei, strada Sfântul Atanasie era liniștită. rareori se vedea peacolo vreun trecător
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
într-un editorial din Contemporanul. Și orice s-ar spune, N. Breban pare să vândă mai mult (măcar pentru că a scris mult mai multe cărți!) decât mai tânărul său confrate. Oricum, dacă M. Cărtărescu a spus prostia de mai sus, amețit cum e de ce-a văzut ori auzit prin State, bietul Daian, poet neajutorat și publicând cu chiu cu vai, nu e firesc s-o spună. O fi chiar așa de greu de înțeles că dacă statul subvenționează cultura, asta
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]