1,886 matches
-
ușooor, chiar asta face... Nu credeam că voi avea vreodată ocazia să văd așa ceva: dansul vulpilor ! Tata îmi spune că atunci când e viscol, sunt, într-adevăr, rare ocazii când vulpile se întâlnesc și se aleargă în cerc, într-o goană amețitoare. Ochii lor sclipesc în noapte! Îmi pare nespus de rău că nu am camera de filmat la mine. Cine ar fi crezut că pot asista vreodată la așa ceva ! Un cerc larg, în care, poate zece-douăsprezece vulpi se învârt... Tata spune
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
cunoscut toate frumusețile lui, dar i-a văzut și prăpăstiile și strâmtorile și primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut să ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios și măreț. De acolo de sus, de la acea înălțime amețitoare a muntelui, a scris povățuitorul, îndrumătorul acesta minunat: „Despre Preoție”, care a ajutat pe mulți să urce piscul muntelui. Mulți, foarte mulți, cu ajutorul celui întru sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur, au urcat până în vârful muntelui și și-au
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
ferește-te! Ia aminte că ești pe cel mai înalt pisc. Ia aminte și ferește-te! Ești înconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. Știi, doar, că piscurile cele mai înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe piscul amețitor de înalt pe care te găsești, suflă vântul cel mai puternic. Acolo, pe piscul acela amețitor de înalt, tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo, pe piscul acela amețitor, este gheață și zăpadă, când la poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
mai înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe piscul amețitor de înalt pe care te găsești, suflă vântul cel mai puternic. Acolo, pe piscul acela amețitor de înalt, tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo, pe piscul acela amețitor, este gheață și zăpadă, când la poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc trandafirii. Ești pe loc înalt, sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte! Ferește-te!” Cu aceasta am dorit, fără a avea pretenția de a fi și reușit, să enunț
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
O să lupt pentru dragostea mea ! Da,o să lupt ! ” Cu gândul acesta în minte înaintează stăpână pe sine peste trotuarele scăldate de lumina dimineții . Dar dintr-o dată ,privirea i se întunecă și totul în jurul ei începe să se-nvârtă cu o viteză amețitoare. „ Nu poate fi adevărat ! “ Cu tremur neobișnuit în mâini,apucă ziarul al cărui titlu mare îi sfărâmase entuziasmul : Câștigătorul marelui premiu s-a căsătorit ! Atârnată de brațul lui ,șantajista ordinară ,îmbrăcată în rochie de mireasă crem,zâmbește satisfăcută,unduindu-și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe din adâncurile ființei tale. Îți cuprinde gâtul cu brațele, te sărută cu toată afecțiunea anilor pierduți departe de tine, de ocrotirea ta. Te ridici cu ea în brațe, rotindu-te amețitor. Râde cu glas cristalin, îți dă fiori de foc. Brusc, o lași cu picioarele pe pământ, lipind-o strâns de tine. Ți-e teamă să nu dispară ca o fantasmă, îți treci palmele peste trupul ei, să fii sigur că
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
printre izvoare, cascade, trunchiuri răsturnate de vânt și furtună sau stânci rostogolite de pe țancurile cele mai înalte. Urcară piscuri împădurite, străbătură goluri alpine unde privirea le rămase încântată de panorama ce se desfășura până la orizonturile cele mai îndepărtate. Ocoliră prăpăstii amețitoare, colțuri stâncoase, coborâră în văi adânci cu torente repezi și cascade ce se revărsau de pe frunțile de piatră ale masivului ce strălucea în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
după o iarnă cruntă, și se trezește din nou la viață, într-o explozie de culori feerice, iar florile de tot felul, de pe câmpurile și dealurile satului, îl îmbracă cu o mantie strălucitoare, ce răspândește în aer miresme sublime și amețitoare, iar păsările se trezesc și ele ciripind vesele, sau certându-se zgomotos cu suratele pentru un fir de pai, ce una la smuls din iarbă mai repede decât cealaltă, ca să-și construiască cuibul. Și totuși în acea primăvară a nașterii
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
primit-o în casa lor drept nora pe liceanca „dezonorata” de fiul lor. I-ai făcut cu ochiul, tu și mașina ta scumpă, ai luat-o în capitală, ai cosmetizat-o - aur, coafor, epilat, rochii de firmă, facultate particulară, parfumuri amețitoare, ba chiar ai cedat și la moftul ei de a-și lua un serviciu, ca deh, se plictisește stând acasă la tine; singurul punct în care nu cedezi e că nu o iei de nevastă. Ceea ce nu știi tu, dragule
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
păr, Flori roze de măr, Flori galbene de ghiocei, Flori liliachii, flori roșii, Flori arămii, Flori ale sufletului, flori, Înfloresc în grădina din noi. DANSUL FLORILOR Roiesc florile-n livadă Albe, fragede, înmiresmate, Cu glasuri de fructe coapte. În jocul amețitor al vântului Se cerne neaua pământului, Pură, albă, diafană Pentru om și pentru țară. SEMEȚIA FLORILOR Miroase-a flori liliachiu Și argintiu și auriu. Bujorii își aprind obrajii în zori, Lalelele împodobesc grădinile Într-o paletă de culori Alese de
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Scăldate de ploaie și bătute se vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
un transportator de droguri. Dar ,cu siguranță ar dori să afle cu mult mai mult, de-atât. De exemplu,unde e îngropat un soț gelos ,al unei soții deloc fidele.... Mesele din jurul lui încep să se învârtă într-un dans amețitor ,pe care nu are cum să îl oprească. Adevărul ieșise cumva la iveală și i se încolăcise în jurul gâtului ,curmându-i respirația. - Ce vrei de la mine? Bani ?! - Scumpule, eu nu mă mă mulțumesc cu puținul. Eu vreau absolut tot ! - Ce
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
iubire Să simți trăirea ce îmi naște în fire Să mă începi și să mă termini ... în neștire... TE VREAU, IUBIREA MEA TE vreau să-ți fiu iubită pe vecie Mireasă a gândurilor tale ... Eșarfă răstignită peste pleoape de amurg Amețitoare apă în vârtejuri peste care treci râzând Și floare de colț, din stânca hotărârii tale să răsar Să -ți fiu o umbră , un vis, un zămbet... Orice te-ar face fericit aș vrea sa fiu.. 2007 Referință Bibliografică: LUCEAFĂRUL MEU
PASIUNE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353473_a_354802]
-
datorită miracolului, datorită sclipirii de geniu a forței divine, a unei matematici desăvârșite aplicate pe scară largă, de la puful de păpădie până dincolo de necuprins. Omul, în plenitudinea sa, este o perfecțiune greu de atins, este o operă contemplativă, o creație amețitoare între frumos și luminozitate, între profunzime și cercetare, între mister și atractivitate, este o lucrare vie, o păpușă galvanică plină de haruri și complexitate. Este un soi de epură a umanului care se zămislește din celulă, și pe care, deși
MIRACOLUL DIN NOI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353507_a_354836]
-
sugerează cel mai bine substanța poeziei. Când ai terminat de citit poeziile lui Gheorghe A. Stroia, ai impresia că ai ieșit de la Sfânta Liturghie, din acel loc de unde poeziile sale își trag seva. (ELENA BUICĂ, Toronto, Canada); *** Frumoasă carte și amețitoare printre fumurile gândurilor și frământărilor tale interioare. Cursul lin al stofei mă duce cu gândul la melodia melancolică a psalmilor pe care îi auzeam în copilărie la biserica din Câmpeni-Deal. Dar, poezia ta transcede lamentația psalmică și se înalță pe
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
Și, parcă am fost ditamai “ghicea”, “gând la gând cu bucurie” cum ar fi spus măicuța mea când “amesteca” bobii aducători ai atâtor nădejdi simple pentru omul necăjit, nu preamăriri sau cine știe ce benchetuiri sau încârligături, îmbârligături sau aranjamente matrimoniale, de amețitoare ascensiuni în cine știe ce dregătorii ale momentului și la care “aspirația” nici nu poate visa, lucruri minore, de fiecare zi, eventual nu ce se întâmplă mâine ci ce se întâmplă până diseară, dacă mai pui capul pe pernă sau mai apuci
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
die spezielle und allgemeine Relativitätstheorie și publicată, în mai multe ediții, și în Spania (Sobre la Teoria de la Relatividad Especial y General, Barcelona, Altaya, 1998). Ba mai mult: cred că opusculul s-ar fi prăfuit mult și bine în acea amețitoare colecție Mari opere ale gândirii contemporane din biblioteca mea, dacă pictorul Romeo Niram nu mi-ar fi pus sub ochi ecuația energiei sub o nouă paternitate: „Brâncuși: E=mc2”. Puteam scrâșni printre dinți, puteam zâmbi zeflemitor sau cu un aer
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
în mrejele sale, devenind motiv de luptă dar și de multă amărăciune. Cartea, structurată în unsprezece capitole, este bine scrisă, firul epic ”țesut” discret, firesc, iar trăirile și sentimentele parcurg calea de la agonie la extaz, cadrele suprapunându-se cu viteze amețitoare. Cercul restrâns de personaje și derularea acțiunii pe o perioadă nu foarte întinsă de timp, conferă cărții valențe de nuvelă. Dintre paginile cărții, răzbate iubirea, cu multiplele sale fațete, o iubire veșnic supusă încercărilor, când blamată, când savurată cu un
EPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354411_a_355740]
-
mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care de multe ori par rupte dintr-un vis. Pereți abrupți deschid drum spre abis, prăpastii în diferite forme care mai de care mai amețitoare, forme în continuă transformare odată cu scurgerea timpului, variind de la un anotimp la altul atât prin costumul de gală alb, verde sau cenușiu al masivului, cât și prin multitudinea nuanțelor de albastru din infinitul cerului. La Bâlea Lac privirile îți sunt
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale regimului comunist de pe vremea lui Ceaușescu. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii că un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te intrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi că
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
Limbii Române ! Cu tot cu Dunărea și Carpații Ei de fată mare ! Carpații ei de curbură, mai ales!!!! Deși-i căsătorită și are și copii ! Să-i trăiască ! Cine-a pus-o să fie așa de ...fatală! Plină de prăpăstii și înălțimi amețitoare !? Puicuță de româncuță (diminutivăm ? diminutivăm!) unsă cu toate alifiile posibile și imposibile ale Occidentului de pretudindeni! Iat-o ! Cum, e-aici? N-o vezi !? Este în fața ta: se lăfăiește pe pagina goală! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (144) Referință Bibliografică
TANDRĂ CA UN SPIC DE GRÂU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353783_a_355112]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂRUTUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353935_a_355264]
-
a permis decoperirea inepuizabilelor resurse ale unui poet prolific, care scrie pentru consumatorii de cuvinte și nu pentru criticii literari sau scriitori, așa cum e firesc să facă orice om de litere care se respectă. Am zburat câteva ore la înălțimi amețitoare cu culoare de Cenaclu Flacăra, rămânând cu gustul dulce al unei întâlniri demne de Școala Ardelenească, dar și cu vaga tristețe că nu au fost prezenți suficient de mulți tineri care să învețe cum e să te ridici în zbor
ZBOR DE VULTUR SAU POEZIA LUI MIRCEA DORIN ISTRATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353995_a_355324]
-
și cer. Un vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever, Bate pendula în trupul meu obosit, Mă tot sâcâie un idiot măscărici, Seamănă mult cu corbul lui Poe, Eu râd de acel Nevermore, Never say never, rezist. Iubito, tu ești curată, Ai un miros amețitor, misterios, Lasă-mă să intru în lumea ta, Ești o lume mirifică, elegant mă preumblu În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă, Ea mă întreabă , cine ești ? Sunt cel pe care-l aștepți, Renaștem ca doi siamezi inseparabili. Cât te
DROGURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353195_a_354524]