914 matches
-
conducerii împreună cu recomandările. Poți să stai liniștită acum. - Da, domnule. Polițistul care îl interpretase pe ultimul răufăcător, mai precis pe cel cu pușca de calibru, se îndreptă către ea. Un italian arătos, probabil provenit din familiile stabilite prin Brooklyn, gândi Amelia, și cu un corp de boxer. Păcat de barba ce îi acoperea o bună parte din obraji și din bărbie, căci îi dădea un aspect sălbatic și neîngrijit. Îți sărea în ochi și pistolul cromat pe care îl purta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndreaptă către tâmpla lui. Bang, bang. Apoi se îndreptă în grabă spre automobil. Capitolul III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
microbuz cu tot felul de echipamente din sfera criminalisticii. Era parcat undeva afară și, deși stătea jumătate pe trotuar și jumătate pe stradă, era așezat cu mai multă grijă decât Chevroletul Camaro SS din 1969 de lângă; acesta din urmă, proprietatea Ameliei Sachs, fusese întrebuințat serios pe drumul dinspre locul unde avusese loc exercițiul până aici, depășind prin unele locuri viteza de 100 km/h. Sachs se apropiase acum și studia cu atenție victima, o tânără cu părul blond, întinsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie cât mai redus ca număr, deși echipele de specialiști sunt încă la mare prețuire în astfel de situații. Până la accident, Lincoln Rhyme era unul din puținii care preferau să desfășoare această activitate singuri. De altfel, insista mereu ca și Amelia să procedeze la fel pentru că, spunea el, poți fi lesne distras atunci când mai sunt și alții pe lângă tine. În plus, dacă nu ești singur, se mai formează și un soi de siguranță, chiar dacă doar la nivel inconștient, că partenerul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
investigațiile solitare: singurătatea creează premisele pentru o intimitate macabră cu făptașul și cu victima. Această relație pur mentală era de mare ajutor în găsirea dovezilor relevante și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foarte multe poze. Oricum, poliția avea o echipă specială care filma toată investigația desfășurată la locul crimei; Rhyme însă inisista să aibă cât mai repede ceva material la dispoziție, preferabil adus de o persoană în care avea încredere, cum era Amelia Sachs. - Sachs? se auzi vocea lui Sellitto. Sachs privi spre locul de unde auzise vocea. - Mă întrebam, continuă acesta. Dacă tot nu avem habar încotro a luat-o criminalul, nu crezi că ți-ar folosi niște întăriri? - Nici vorbă, fu răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta, replică Sachs pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
muzicală, ce răspândea acum în laborator o melodie jazz foarte plăcută. - Comandă combină: stop! spuse cu părere de rău Rhyme din cauză că auzise ușa de la intrare. Muzica se opri și fu înlocuită de zgomotul pașilor din hol. Unul din musafiri era Amelia Sachs, își dădu el seama; pasul ei era foarte ușor pentru o femeie de înălțimea ei. Realiză după zgomotul apăsat al pașilor că celălalt vizitator era Lon Sellitto. - Sachs, mormăi el, locul unde s-a petrecut crima... Era mare, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei era foarte ușor pentru o femeie de înălțimea ei. Realiză după zgomotul apăsat al pașilor că celălalt vizitator era Lon Sellitto. - Sachs, mormăi el, locul unde s-a petrecut crima... Era mare, întins? - Nu chiar atât de mare, răspunse Amelia încruntându-se. De ce? - Mă întrebam pentru că v-a luat destul de mult timp să cercetați locul să să vă întoarceți aici. Să știi că e absolut firesc să te folosești de girofar. De aia și este montat pe toate mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era în regulă, așa că Sachs îi dădu voi tânărului polițist să plece. - Și, cum a fost testul practic de astăzi, Sachs? întrebă Rhyme. - A fost bine, răspunse ea. Cred că l-am trecut cu brio. Rhyme era puțin surprins, întrucât Amelia Sachs era foarte modestă și rareori accepta laude din partea altora. Și mai presus de toate, aproape niciodată nu se lăuda ea. - Nici nu mă așteptam la altceva, spuse el. - Sergent Sachs, păru să mediteze cu voce tare Lon Sellitto. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eu. Kincaid era fostul director al departamentului de analiză a documentelor din cadrul FBI. Abandonase serviciul și își înființase propria firmă de examinare pentru a petrece mai mult timp cu copiii săi, Robby și Stephanie. - Ce face Margaret? interveni și Sachs. - Amelia, tu ești? - Chiar eu. - Margaret e bine, deși nu am mai văzut-o de câteva zile. Am fost cu copiii miercuri la Planeta Jucăriilor și tocmai când începusem să o bat la hochei de masă, i-a sunat mobilul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu totul altă factură, așa cum avea să se vadă. - De fapt, spuse ea, privind întâi spre Kara și apoi spre Balzac, este vorba despre un caz de crimă. Capitolul VII - Am o listă de obiecte găsite la locul crimei, spuse Amelia proprietarului, și voiam să verific în primul rând dacă le aveți la vânzare. Luă lista din mâinile ei și începu să citească, în timp ce Sachs se uita atentă prin rafturile magazinului „Smoke&Mirrors”. Încăperea vopsită în negru emana un puternic miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nevoie de ajutor și făcu un scurt rezumat al poveștii pentru Kara. - Teribil, șopti tânăra femeie. - Da, răspunse încet Sachs. Așa este. - Modul în care a dispărut. Trebuie să știți mai multe, doamnă polițist. „Polițist” e bine? Sau sunteți detectiv? - Amelia e bine, zâmbi ea amintindu-și de testul practic pe care îl trecuse nu cu mult timp în urmă. Bang, bang... Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ai putea să îți deschizi un restaurant, îl apostrofă din nou Rhyme. Dar în timpul tău liber. Poate termini și tu cu aiurelile astea cât încă ești aici. - Ce înseamnă timp liber? spuse ironic Thom în timp ce se îndrepta grăbit spre bucătărie. - Amelia ne-a spus că ai niște informații prețioase, care ne-ar putea fi de folos, începu Rhyme. - Sper. Din nou privirea fixată spre fața lui. Mai aproape de data asta. Of, la naiba, dar spune odată ceva. Intreabă-mă cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
către perete. Apoi o lăsă să cadă. - V-ați uitat cu toții la mâna mea și locul în care am arătat cu ea. E o reacție foarte naturală. Ceea ce nu ați văzut probabil e că am luat cu mâna stângă pistolul Ameliei. Sachs tresări după ce își aruncă privirea înspre teacă și văzu că Glockul ei era acum în mâna Karei, la câțiva centimetri deasupra tocului. - Hei, atenție cu aia! spuse ea în timp ce își așeza pistolul la locul lui. - Acum priviți în colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat asta. Iată. E important? Îi înmână Ameliei Sachs un încărcător pentru arma Glock; aceasta se încruntă și verifică atent dacă îi mai lipsea ceva de la centură. - Deci aceasta este maniera fizică de a induce pe cineva în eroare. Dar asta e un lucru relativ simplu comparativ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și, odată ce ați fost convinși de asta, mintea voastră s-a oprit din a căuta alte explicații pentru ce s-a întâmplat. Și în timp ce vă uitați doar la mâna mea stângă, eu am avut timp să strecor lănțișorul în buzunarul Ameliei. Într-adevăr, Sachs căută în buzunar și scoase la iveală bijuteria. Cooper aplaudă, iar Rhyme se încruntă din nou, dar de data asta și mai impresionat de ce se petrecea sub ochii săi. - Așa va proceda și criminalul vostru. Va încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
subit și privi către masa pe care erau așezate probele. Apoi porni hotărâtă către ușă. - Stai, spuse Rhyme. Se opri din nou. - Aș vrea să rămâi. - Cum? - Lucrează cu noi. Măcar astăzi. Ai putea să mergi cu Lon sau cu Amelia la circ să vorbești cu oamenii. Vom avea rezultate mai bune cu tine în echipă. - Îmi pare rău, chiar nu pot. Și așa mi-a fost foarte dificil să vin. - Ne-ar fi foarte util ajutorul tău. Abia am spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la Magician, ascuns la rândul său de măști și deghizări. Ascuns la fel ca și planurile sale. Kara observă expresia de pe fața Ameliei. - E Arlecchino din commedia dell’arte. Știi commedia dell’arte? - Nu, răspunse Sachs. - E teatru italian. A apărut prin secolul XVI, cred, și a rezistat câteva sute de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
commedia dell’arte. Știi commedia dell’arte? - Nu, răspunse Sachs. - E teatru italian. A apărut prin secolul XVI, cred, și a rezistat câteva sute de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg, Kara îi arătă Ameliei alte puncte de pe cort în care apăreau astfel de măști. Peste tot arătau la fel de dubios, venite parcă de pe altă lume: nas lunguieț, sprâncenele arcuite, obraji desenați. Kara continuă: - Erau peste zece personaje folosite în fiecare piesă de teatru. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la dispoziție, pentru că următorul număr va fi unul foarte dificil și trebuia să facă pregătiri. Deși își fixase provocări cu grad mare de dificultate, nu voia să riște să își dezamăgească în vreun fel publicul. Capitolul XI - E rău, Rhyme. Amelia Sachs vorbea în microfonul pe care îl purta cu ea tot timpul. Stătea în ușa apartamentului 1J, într-un imobil din inima Orașului Alfabet. În cursul acelei dimineți, Lon Sellitto ceruse să fie anunțat la dispecerat imediat ce se auzea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nenorocit care se legase de sora sau de verișoara lor sau de drogați care omorâseră vreun turist pentru 50 de dolari doar pentru că „aveam nevoie de doză, omule, îmi trebuia bila, chiar nu înțelegi că nu am avut de ales?”. Amelia Sachs trecea la rândul ei podul acum spre închisoarea Bernard B. Kerik, cunoscută de toată lumea sub numele de Cavou; aici, chiar deasupra centrului civic al orașului, Sachs își pronunță numele, înmână gardianului pistolul și trecu de cealaltă parte a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său. Își dădu jos sacoul, iar Amelia Sachs avu timp să arunce o privire înspre centura lui. Nici el nu avea vreo armă, după cum prevedea regulamentul, însă avea două tocuri de pistol, nu unul. Își aduse aminte că, pe vremea când lucrau împreună, discutau foarte mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
povestirilor despre „cuie zburătoare”, un regionalism sudist pentru gloanțe; trasul cu arma era marele lui hobby și un sport foarte folositor pentru ea. Din camera de interogatoriu, mai apărură încă doi bărbați. Unul din ei era îmbrăcat în costum și Amelia își aminti că îl cunoștea: numele său era Luis Martinez și era un tip tăcut dar cu o privire foarte vie și pătrunzătoare. Celălalt purta o pereche de pantaloni kaki, o cămașă și o geacă subțire. Îi fu prezentat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]