3,529 matches
-
din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton nu l-ar fi descoperit niciodată pe Tanaduke Wylie. Tanaduke era student În anul al doilea, avea urechi clăpăuge și un fel de a spune „Pământul se Învârte printre lunile amenințătoare ale generațiilor preconsiderate!“ care-i umplea pe toți de o uimire neclară: Își dădeau seama că fraza respectivă nu prea avea sens, dar nu se Îndoiau că era enunțul unui sufletul superior. Cel puțin așa Îl considerau Tom și Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pași mari spre pădure, iar vocea nervoasă entuziastă a lui Burne se Încălzea abordând subiectul. — Veneam aici singur, noaptea - o, cam acum trei luni - și mă opream nesmintit la răscrucea aia de care am trecut. Pădurea se ridica În față amenințătoare, exact ca acum. Se auzeau urlete de câini, peste tot numai umbre și nici un sunet produs de om. Firește că populam pădurea cu toate grozăveniile, Întocmai ca tine... Și tu faci așa, nu? — Da, a recunoscut Amory. — Ei bine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-am Însoțit de ovații cu ani În urmă, deasupra cadavrelor cărora am behăit triumfători pe tot parcursul epocii victoriene... Iar după aceea, o lume sută la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să fii animal fizic (și-a agitat amenințător pumnul spre „Old King Cole“), tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu muierile. La colegiu eram co’ect cu femeile. Nu mai, gata. Și-a subliniat lipsa de scrupule măturând cu un gest larg un flacon de seltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfioasă. — Du-te acasă cu el, a sfătuit-o grav Amory. El te-a adus aici. În acest punct, gălăgiosul din fundal s-a eliberat de cei ce-l rețineau și a pornit spre ei. Ascultă! s-a răstit el amenințător. Pe fata asta eu am adus-o aici și tu te bagi unde nu-ți fierbe oala! Amory i-a aruncat o privire rece, În timp ce tipa se lipea și mai tare de el. — Dă-i drumul fetei! a strigat zurbagiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și tu te bagi unde nu-ți fierbe oala! Amory i-a aruncat o privire rece, În timp ce tipa se lipea și mai tare de el. — Dă-i drumul fetei! a strigat zurbagiul. Amory s-a forțat să-i arunce priviri amenințătoare. — Mai du-te și dracului! a spus el direct În cele din urmă și și-a Îndreptat iar atenția spre fată. — Dragoste la prima vedere, i-a propus acesteia. — Te iubesc, a zis ea, cuibărindu-se și mai bine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
New England ai doamnei Lawrence sau fusese dobândită prin Îndelungate sejururi În Italia și Spania. La prânz, două pahare de sauterne i-au dezlegat limba și a vorbit, cu ceea ce socotea a fi vechiul lui farmec, despre religie, literatură și amenințătoarele fenomene de sorginte socială. Doamnei Lawrence Îi făcea, evident, plăcere prezența lui Amory, dar o interesa cu osebire ce gândea. El dorea ca lumea să-i admire iarăși inteligența, căci, după o vreme, mintea putea deveni o locuință plăcută. — Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta, i-am spus pe un ton amenințător. Genu’ de povești pe care polițiștii le spun fiicelor lor. Povești oribile, care inspiră groază și care le dau fetelor genul de coșmaruri de care se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acasă”. „ 2. Îmi voi lua lucrurile și voi pleca pentru totdeauna”. Am citit, recitit de câteva ori, ca într-o stare de transă. Nu aveam nici un fel de reacție. După câteva minute de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă în jur de 200 de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂȚII) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Craterul vulcanilor de deschidea amenințător sub povara gândurilor. „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”! Bietul Nietzsche! Ars de suferințăa ridicat sabia împotriva „Dumnezeului” ce l-a lăsat singur în fața filosofiei sterile... Cum să poți locui într-o singurătate din care sunt izgoniți
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]
-
nefaste binecunoscute de-a lungul ultimelor zeci de ani în perimetrele statale vizate, pentru ai cărei actori politici efemeri însă moartea unui număr uriaș de oameni din zonele prinse în mrejele războiului întunecat nu a însemnat niciodată absolut nimic... Iadul amenințător al ororilor nazisto-staliniste, în cea de-a noua zi de Florar a lui 1945, părea să fi luat sfârșit măcar la nivel scriptic. Soldații statistici ai bătrânului continent creștin simțeau chiar și atunci din plin viforul conflagrației încrucișate a morții
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
acasă... Da’ cum să semnez io... că n-am carte! Aha... da! Unde pui degetu’, coniță, mânca-ți-aș ochișorii, ici? După ce a „semnat” declarația pe care o scosese grefiera din imprimantă, martorul a ieșit din sală, urmărit de privirea amenințătoare a lui Cartuș. „Ne întâlnim noi, f...i morții mă-tii de boșorog! Ți-arăt eu ție!” Nu s-a așteptat să aibă cineva curaj să vorbească public în defavoarea lui. Știa că tot ce spusese îi diminua șansele de a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
sute de euro și batem palma. Îți asigur turismul și vreo zece milioane în plus. Dacă nu vrei, caută-ți alt avocat și-o să vezi tu că dai de zece ori mai mult, a șuierat avocatul printre dinți, privindu-l amenințător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu flori de pomi peste viața ei, peste plicul acela amenințător din mâinile tremurânde ale noii prietene... -Doamnă, îmi pare rău, dar...vocea îi rămase agățată undeva între cer și pământ...furtuna izbucni din senin, cu tunete și fulgere și bulgări de gheață... -Mami, ninge de-adevăratelea, cu zăpadă și cu
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
unde treceau , case, grădini, sate , orașe. În urmă rămânea liniștea morții, neagră , pe care Ilona o percepea ca pe un zgomot asurzitor... În dimineața aceea căzuse peste ea cerul , de-adevăratelea: era o zi ploiasă, tristă, cu nori negri și amenințători care îi intraseră în inimă de cum se trezise; ceva plutea în aer...o teamă care o durea, localizată în capul pieptului...coșmarul încă persista pe retină cu imginile de groază ale revoltei naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău! Bărbații se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undițele ridicate ca niște baionete în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum o îngrămădire de nori se adunau amenințători. Se făcea din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
plastic și râdeau a nesimțire făcându-și un nou plan de atac. Îl și vedeam pe fălosul meu pin ars pe propriul său rug, doborât de fierăstrăul nemilos, cu coroana-i stufoasă ghilotinată, sau ciumpăvit cu securea de război. Uruitul amenințător al tractorului reîncepu mai abitir. Simțeam cum mi se scurtează și mie zilele odată cu cele ale pinului centenar. L-au zgâlțâit, l-au împins în toate direcțiile, dar el primea loviturile cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Te dor încheieturile de stâncă, Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: VÂRFUL MUNTELUI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363530_a_364859]
-
din producția pe care continuă să o distrugă, ci taxele și impozitele stoarse printr-o fiscalitate teroristă, bine dijmuite și acelea de cei cu pâinea și cuțitul. Asta a lovit în junele lor candidat, ca și expresia chiar dură, încăpățânat amenințătoare cu care alt ministru al său, Titus Corlățean, de-a dreptul a sfidat opinia publică, ca un caricaturizat Gromîko cu „diplomația dură” a birocraților-aparatcici, pretinzându-ne să-l credem că ministerul respectiv și-a făcut datoria și că ar fi
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
fugiți! - porunci căpitanul. Îngerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupra noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul se înfurie de îndrăzneala omului și se ridică amenințător deasupra lor. - Dispari, Satana, în unghierele tale întunecate, în locuri neumblate sau blestemate. Du-te la vrăjitoarele tale care te slugăresc, ia-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]