6,661 matches
-
se schimbase ceva. Se cerea de la noi nu numai să asistăm la ore, cum se făcea până atunci, ci trebuia și să susținem trei examene, iar certificatul cu notele obținute să-l prezentăm, la întoarcere, direcției școlii. Era vineri după amiază și nu mă puteam hotărî ce să fac; să plec acasă să stau două zile cu familia, știam cât de mult mă așteptau, sau să profit de cele două zile pentru a putea studia mai mult. Până la urmă, dorul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și vadă familia pe care n-o văzuse de un an și trei luni, iar cu Maria nu se văzuse de un an și nouă luni. Acasă, unde e mai bine ca acasă? Era așteptat de toți. A ajuns pe la amiază. Au stat la masă și au povestit până mai târziu, apoi Ion a vrut să repare ceva la gardul din fața casei. Maria i-a zis: - Nu, Ioane! Astăzi nu se poate, pentru că este sărbătoare. Vei face mâine de dimineață aceasta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să vezi că va trece". Ea știe că nu o să-i treacă niciodată cu adevărat. Se răsucește, deschide poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la 30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine la ora opt, iar el se uită la ea cu o privire de nou-născut. "De când știi asta?" "De la amiază". "Și de ce n-ai venit cu primul autobuz să-mi spui?" " M-am întâlnit cu niște prieteni și am fost la o bere... Ce, n-am voie să mă duc la o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza de la Varna cu cel mai chipeș tovarăș pe care-l va fi avut CC-ul în toate timpurile, ziua în amiaza mare, așa, ca să vadă toată lumea că tovarășul vrea să schimbe două vorbe cu fetișcana ce se ocupă de tabără, deci nu are nimic de ascuns, nu vrea să te proptească într-o budă și apoi să se uite la tine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este nerăbdătoare să cineze, mereu este în panică, seamănă foarte tare cu un pompier, numai că Silvia este un pompier care este în stare de șoc în permanență, trăiește cu focul în spate, un foc imaginar, de care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este nerăbdătoare să cineze, mereu este în panică, seamănă foarte tare cu un pompier, numai că Silvia este un pompier care este în stare de șoc în permanență, trăiește cu focul în spate, un foc imaginar, de care nu va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de cele mai multe ori este bine să lenevești până la amiază în pat, după-masa ți-o pierzi mâncând și pregătind aventura de la miezul nopții. O descindere la fetițele dintr-un bar deocheat. A doua zi nu-ți mai trebuie nimic. Ai nevoie de o liniște desăvârșită și de mila celui din preajma
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i se deschiseră; flacăra speranței, ce sălășluia în sufletul său, începuse să-și topească lumina precum o lumânare de ceară ajunsă aproape de punctul terminus. Cum epuizase aproape toate locurile pasibile de a avea oferte de muncă, fiind și sâmbătă după amiază, se înscrise pe lista de audiențe la Consiliul popular. Când văzu că se află pe locul 31, privirile i se întunecară. Nu avea altă ieșire. Se așeză răbdător pe un scaun al așteptării. Dacă ar fi fost destul de înțelept, s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
septembrie, 2012. După îndelungile căutări ale prețioșilor hribi de toamnă, furați de peisajul sălbatic al pădurilor de la Ciumârna, ce acoperă dealurile din nordul Mănăstirii Vatra Moldovița, am rătăcit drumul la întoarcere, mergând la întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soi de bâte originale îcrose) care, în final, trebuia să ajungă intr-o gaură săpată în pământ, joc similar cu hocheiul pe iarbă de astăzi sau poate cu sportul național, oina. De două ori pe săptămână, marțea și joia după amiaza, de la ora 16, se desfășurau antrenamentele echipei de fotbal seniori „Bradul” Vama, iar noi, copiii, eram prezenți să căscăm gura la ei, apoi să lovim o minge adevărată și să fim selecționați în două echipe de pitici de un antrenor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bună de-a lui Lala, în fapt viitoarea lui soție, așa că ne-am pomenit în cabina unui compresor, gigant pentru noi, dar care avea doar două manete, pentru înainte-înapoi, volan și frână, iar viteza maximă de 5 km/oră. După amiezi întregi le petreceam în cabina compresorului, uitând de lume și viață, până când s-a întors tata de la Vatra-Dornei pe la mijlocul unei săptămâni și nu m-a găsit acasă. Atunci mi-a oferit o corecție Made in Siberia, de nu mi-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a schimbului de priviri, faptul că relaționăm În felul acesta. Nu mai e mult până la scara blocului În care locuiesc. De la fereastra unei clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă masa pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spui tu, și câteva cărți din cele care îți vor trebui în curând la bacalaureat? - Mamă, mamă, aș vrea să merg la Ina, cu ea învăț mai bine, ne ascultăm una pe alta! - Bine! Uite, eu plec la schimbul de după amiază, dar când vin acasă să te găsesc cu lecțiile făcute. Tu știi bine, nu ai de ales. Ori înveți și răzbești prin viață, ori speli rufele și podelele Coanei Aglaia. Când Olga auzea numele Coanei Aglaia, i se făcea negru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pună cenușă pe cap cu un om care își purta reumatismele cu sprijinul unui baston de bambus? Dar el, Alexandru Georgescu, mai avea ani mulți până să ajungă la bastonul unchiului său. * Întâmplarea a făcut că, ieșind într-o după amiază la cumpărături, o întâlni pe Olga tocmai când aceasta achita la casă unele produse alimentare solicitate de mama sa pentru a pregăti o masă aniversară. Alex o salută. De teamă că ar putea rata o asemenea ocazie, renunță la cumpărăturile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
luată de val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici? - Într-adevăr! Cavalerul meu, completă Ina, n are timp pentru mine decât duminica după amiază, când bănuiești și tu că mi-ar sta bine să fiu acasă, cu părinții, să mă pregătesc pentru săptămâna ce urmează, fiindcă am o stranie percepție, din cauza multor treburi de la serviciu, că ziua de luni începe chiar de duminică seara
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când mama văzu că Olga se liniștise oarecum, părăsi încăperea. Trebuia să meargă la serviciu. Cum era însă să o lase pe fată în starea aceasta? Se răzgândi. Dădu un telefon șefului direct că nu poate fi prezentă în după amiaza aceea, pentru că avea o situație presantă de rezolvat. Șeful ei o înțelese. Știa că doamna Ruxandra nu obișnuia să lipsească. Avea desigur un motiv serios. O înlocui la ghișeul relațiilor cu publicul fără alte comentarii. Rămasă sub acoperișul casei, mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alergat s-o conduci. Volanul era înțepenit, iar înăuntru nu mai era decât scaunul șoferului. Vârfurile tenișilor abia atingeau pedalele, dar asta nu te-a împiedicat să te plimbi prin lume pentru o oră și jumătate. De atunci, în fiecare amiază, după școală veneai să conduci mașina. Cuprindeai cu mâinile volanul, iar ochii tăi erau concentrați asupra parbrizului și nu vedeai cum dispărea râul. Tu hoinăreai pe străzi cu viteză maximă, nu era nevoie să oprești la nici o benzinărie, căci roțile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atractive invitau pe toți doritorii de frumos să viziteze expoziția anuală, devenită tradițională: Sărbătoarea lalelelor. Evenimentul era interesant și cei doi ar fi dorit să-l guste în toată amplitudinea, dar altele erau preocupările lor, mai ales că în după amiaza aceleași zile trebuiau să se întoarcă în orașul natal unde Alex avea urgente obligații de serviciu. Ajungând la spital, Ina se interesă la oficiul de primire unde poate fi găsită o pacientă cu numele de Olga Stamate. La fișier, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în adevăr, se afla vestita cruce. Ajunse sus, sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]