5,855 matches
-
avut ghinionul comunismului (ludic fiind, alătur nume ca Sofocle, Goethe, Ibsen, Blaga, Meyerhold, Craig, Caragiale, Ion Sava etc.), s-au ferit să pronunțe, În scris, cuvinte jenante. Dar În epo ca pornocrată, cine mai are timp de paseisme culturale?!... Un amic psiholog Îmi spune că, după părerea lui, românul suferă de prestigită. Românul paranoic, zic eu; ori cel inferior. Omul echilibrat e conștient că , % 96 din populația globului habar n-are cine este el. Deci, lucid vorbind, n-are de ce să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trib numit Foru. Membrii lui suferă de cea mai rară boală din lume : boala rîsului. Maladie nevindecabilă. Vă dați seama că ei nu au deloc umor și sunt printre cei mai triști oameni din lume. Seara, În Paralia (Grecia), un amic ungur povestește o fabulă. Povestește prost. Singurul lucru amuzant e că nu poate zice Vulpoiul, ci ...Vulpele Am avut cinstea să-l cunosc pe Dan Jitianu, marele nostru scenograf, trecut În neființă mai devreme decît ne așteptam. Datorită inimosului & infatigabilului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Toți au sufletul ușor, lipsit de griji, toți se bucură de via ță cuviincios și calm, În țara lor, toți au Înfățișare de oa meni”. Oare o să am șansa ca viitorul să mă arunce-n tre cut? În ACEST trecut!... Amicul Horia Gârbea, Într-un eseu dedicat pa trupezilor literaturii face ...ordine În finalul schiței Bubico : „Era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, nu Bubico!”. Corect! Elisabeta Lăsconi (nume cvasi-necunoscut oamenilor de teatru) spune În rubrica ei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că ar trebui să bagi samă, draga tatii, și la faptul că regizorul pe care atîta-l iubești are niscai probleme cu deslușirea unui termen important : noima. Care nu e dependentă de noutate sau tradiționalism ; noima e noimă, oriunde & oricînd... CÎnd amicul Mircea M. Ionescu mi-a spuscă vrea să i se monteze piesa despre Hagi, mi-am exprimat o singură Îndoială : cine poate fi actorul acela potrivit pentru rol? N-am știut să răspund. Acum aflu că Dumitru Crudu a scris
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
va apărea, ori va ieși Într-un număr pilot, prim și ultim)... dramaturgii care mă cheamă pînă la București să-i pun În scenă repede, pe bani siguri, deși tardivi (bani care n-au cum și de unde să apară!)...foști amici care mă mustră că nu-i pun În scenă de ani de zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu știe să spună decît ti amo, sunt gata să vin să filmăm Împreună!”. Cine-o cunoaște pe actriță doar de pe ecran, nu ar putea-o bănui de atîta umor și teribilă parșivenie... Prin anul 2001, parcă, am editat, Împreună cu amicii Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc o parte din corespondența noastră, Într-un volum intitulat Epistolar cu trei proști. Volum pe care nu l-am oferit decît prietenilor pa sionați, ca și noi, de ludic. Atunci, profesorul Ștefan Cazimir a zis
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
americanii? Pisica... pentru alergici! Un exemplar costă doar 4.000 de dolari. Pe cînd ...politicianul pentru alergici? Poa’ să coste și 100.000 de dolari : punem toți mînă de la mînă, și-l instalăm În fruntea țării. Un cuvînt adresat de amicul U., mi se potrivea, uneori, al naibii de bine : pretutindenar. Mai ales În primami tinerețe.... Acum nu mai am decît un vis : să devin ...antipretutindenar O fi posibil? Om muri & om vedea. După (prea)mediatizatul spectacol cu Evangheliștii tot aud, văd și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Hamlet (plecat În turneu), becul ago nizează :” Există? Nu există?”. Iară poetul trece piața tristă... Am participat, nu de mult, În sala Symposion a Universității de Arte „ G.Enescu”, la lansarea unor volume de și despre teatru. Cum bunul meu amic Faifer era la un parastas, mi-a revenit mie plăcuta sarcină a prezentării volumelor de față ( deși, În treacăt fie spus, bănuiesc că și Florin a avut oarece satisfacții În așezămîntul unde a fost invitat!...). Dar să lăsăm glumele, mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de mărime. Au amuțit amândoi. După vreo jumătate de minut, Dorinel întrebă timid: "Ce-i aia o mie?" Am încercat să-i luminez, luându-i pe departe: "Acum câți sunteți în fața mea?" "Puțini. Ăăă. Adică foarte, foarte puțini", veni răspunsul amicului. "Sunteți doi. Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spus, de la Pleșu citire: a se slăbi! În sfârșit! Am pătruns în sertar. Aici se desfășura un adevărat festin la care participau vreo douăzeci și ceva de fârtați. "Salut, bă, gândacilor!", face Dorinel. Ăilalți îi răspund monosilabic, ca să zic așa. Amicul meu adaugă, nu fără o oarecare emfază: "Am venit cu Șefu', bă!". Concluzionează fără nicio tranziție, surprinzându-mă chiar și pe mine prin încrederea sinceră și capacitatea lui premonitorie: "De acu', o să se schimbe multe p-acia, o să vedeți voi. Șefu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al'fel...". Îmi venea să-i zic de la obraz: Băi, Pompilică, tu-mi vii mie cu de-astea? Tu, mă?! Că toată facultatea îți știe tarifu', fraiere! Ba mai ești și lacom, după toate alea..." "Cât ia?", o întrerupe vechiul amic, plesnind de curiozitate. "Păi ce, nu știi?" Am auzit eu că e două sute cin'zeci de euroi de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fac și fapte de milostenie cu tine? Alea la biserică, puiule, nu la facultate. Așa că treci și cotizează, că nu sărăcești din o sută de euroi, ce dracului! Păi, nu-i corect?" " Normal că-i corect!", o aprobă sobru amicul. "Păi, vezi? În fond, fiecare cu trebușoarele lui, nu?" Da, dragă, numai că el, măgar cum e, profită de poziția lui. Ce te așteptai? Da' mai bine zi cum ai ieșit din povestea asta tâmpită, fiindcă, normal, n-aveai cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și colegi de schimb. Unul cel puțin la fel de descurcăreț ca și dumnealui. Așa că grijile lui nu erau legate doar de subtilizarea acelor materiale, ci și de dibăcia confraților. Și de parcă nu erau îndeajuns toate problemele astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi știa și pe gunoieri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hardughia gunoierilor. Totuși, nu-l lăsa inima să se bage la combinație cu zgripțanii ăștia. Trăgea nădejde că uite, acuși, acuși, o să apară Virgil, cu cașcarabeta lui și o să iasă din impas. Se repezi iarăși la secretariat să-i dea amicului un telefon. Ocupat. Se înjură cu sârg în gând, în mod sincer autocritic: "Fir-aș al dreacului dă bou ce sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare ecologice, pe malul Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit". Nea Vasile nu trebuia îndemnat de două ori în sensul ăsta. Coborî la subsol, făcându-i semn amicului să-l urmeze. O luară pe un hol de unde portarul scosese de mult toate becurile ca nu cumva vreun curios să se apuce să cotrobăie. O măsură de siguranță în plus nu strică niciodată, chiar dacă prin subsolul acelei aripi nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu cel mult șaptej' dă mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă ești tare!" "Ete, chilu'! Dacă înnemeream așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nea Vasile deschide poarta, uitându-se în susul și în josul străzii. Liber. Se duce în mijlocul ei și îl dirijează cu dibăcie pe Virgil, așezat în așa fel încât acesta să-l vadă prin oglinda retrovizoare. O dată ieșit cu camionul din curte, amicul îi strigă: Deci, bre, ne găsim la șapte, la Costi, să-ți marc banu'." Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
resemnează. Virgil rânjește mulțumit: "Bă, baștanilor, aveți voi mașini bengaloase, da' io sunt tăticu' vostru acia!" Stăteam cu Dorinel și cu ceilalți cinci tupilați după o cercevea putrezită, lângă intrarea care ducea la subsol. Nea Vasile tocmai închidea poarta în urma amicului său. Privi după aceea circumspect în jur și se opri dinaintea ușii metalice verzulii, dincolo de care se aflau recipientele cu insecticid. Fruntea i se încreți de mulțimea și viteza gândurilor care îi alergau pe sub scăfârlie. După câteva clipe de cumpănire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
clipi de cîteva ori iute, ca și când l-ar fi izbit deodată un curent rece în față. Apoi se încruntă, într-un efort demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii d-alea verzile. Noi-nouțe, cred că le avea și la serie. Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fel încât nici el nu se mai recunoștea. În plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se oprise, deși fluxul era mult diminuat față de faza inițială. Decise că așa nu se putea arăta pe la Costi. Toți amicii din cartier, toate cunoștințele, toată lumea s-ar fi holbat la el și după aia și-ar fi dat cu toții coate, scoțându-i tot felul de vorbe. Nu, hotărât lucru, n-avea să iasă. Puse mâna pe telefon și-l apelă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă Sărbători." " Ce Sărbători, bre, că suntem la-nceputu' lu' noiembrie? A trecut Paștile și Crăciunu' vine de-abi' peste o lună jumate. Nici n-a-nceput postu'!" "Bă, tu fă cum îți spui io, da?" "Bine, bre", acceptă cam mirat amicul. Trei minute mai târziu, șoferul își făcu apariția: "Uite, nene, berile alea", spuse acesta, întinzându-i-le în întunericul holului. E bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi și tu vreo iluzie, ă?" Cuzbășan nu-i mai răspunse, cuprinzându-și tâmplele în palme și privind fix la modelele geometrice ale covorului. Acum era momentul să-i mai aplic Săvuleascăi o lovitură care să-l convingă și pe amicul ei s-o îndrume către o binemeritată pensie. Pe perete apărură băieții mei cu un nou mesaj: "EȘTI DILIE. DE CE NU IEȘI LA PENSIE?". Babei i se aprinseră ochii în cap. Se încordă toată și prinse să se ridice încet
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]